La doar 17 ani a împărțit vestiarul cu Totti și a devenit profesionist de frică:** „Gândul întoarcerii în țară m-a ambiționat!” Interviu cu urmașul lui Mutu în Italia

Adrian Stoian, acum la Chievo, spune că ar fi privit revenirea în România ca pe un eșec personal și că și-a dorit dintotdeauna să fie independent

Stoian este cel mai tânăr fotbalist român care joacă într-unul dintre campionatele tari ale Europei
La 21 de ani a debutat în Serie A, în tricoul lui Chievo, și până acum a strâns opt meciuri pentru formația din Verona. E crescut de AS Roma, acolo unde a ajuns la 17 ani

Adrian, ești de trei ani în Italia, ai apucat sezonul acesta să debutezi în Serie A, poți să îmi spui cum a decurs procesul tău de adaptare la tot ceea ce însemna fotbalul italian?
Aveam 17 ani, dacă nu mă înșel, când am venit în Italia și tocmai faptul că am ajuns de tânăr m-a ajutat foarte mult. Am asimilat mai repede.

Chiar, care era situația ta în momentul venirii la AS Roma?
M-am antrenat șase luni cu Primavera, apoi am fost luat la echipa mare. Timp de un an și jumătate, cât antrenor a fost Luciano Spalletti, mă antrenam cu ei și jucam la Primavera.

Cum era pentru tine, un puști, să stai în același vestiar cu toate vedetele Romei și să trăiești într-un oraș precum e capitala Italiei?
De trăit… nu știu ce să spun, pentru că mai mereu eram în cantonament cu echipa. Doar în weekend ieșeam prin oraș cu Sebastian Mladen și cu Pena. Și să știi un lucru, chiar dacă la Roma erau numai super-jucători, ei mă făceau să mă simt ca și cum aș fi unul dintre ei. Nu mă lăsau în afara grupului… și asta nu doar cu mine, așa se purtau cu toți copiii.

Practic, viața ta de la Verona e total opusă celei de la Roma…
Nu chiar. Eram copil și, ți-am mai zis, eram mai tot timpul în cantonament. Țin minte că trebuia să faci o cerere pentru a ieși din baza de pregătire și asta se întâmpla, de regulă, duminica. Uneori era aprobată, alteori nu… na, mai scăpam o înjurătură, dar acum realizez atenția pe care o acordau ei jucătorilor tineri.

Cum ai ajuns să joci pentru AS Roma?
Din ce-am înțeles, impresarul meu Pietro Chiodi avea un acord cu Gică Popescu și toți jucătorii mai talentați de la Școala de Fotbal erau duși în probe pe la diferite echipe. Eu am avut și norocul că am făcut parte din toate loturile naționale, de la U15 la U21, și am jucat câteva meciuri contra Italiei, unde am fost urmărit de scouteri.

„Nu știam că sunt în probe”

Roma a fost singura echipă la care ai dat probe?
Da, ei m-au chemat și după două săptămâni am și semnat. Dar eu n-am știut că sunt în probe, abia după ce m-au luat am aflat. Dar mă gândesc la un alt aspect: poate a fost mai bine că nu am știut, pentru că dacă stăteam și mă gândeam «Băi, poate mă opresc, poate nu mă opresc» nu puteam să mă antrenez la fel de bine și să joc la fel.

Cât de greu ți-a fost ca la 17 ani să iei decizia să pleci din țară, să nu mai ai părinții aproape?
N-a fost greu, tot timpul mi-am dorit să joc fotbal în străinătate și am acceptat pe loc propunerea. Mie îmi place să stau singur, să fiu independent. În plus, mă încânta ideea de a nu mai sta pe spatele părinților, cum se spune.

Părinții cum au reacționat?
Tot timpul m-au susținut. Poate că mama ar fi vrut să rămân acasă, știi cum sunt mamele. Dar nu mi-a spus niciodată asta. Dar în sufletul ei… Eu sunt și singur la părinți și poate că ea ar fi vrut să spună «nu», dar m-au susținut și acum sunt mândri de mine. Îmi dau dreptate acum.

Cum ți s-a părut primul contact cu Serie A?
Aici sunt mai mulți fotbaliști de calitate, iar la cea mai mică neatenție ești penalizat. Trebuie să faci tot ce îți spune antrenorul, altfel nu reușești nimic.

La Roma ai jucat alături de alți doi români, Mladen și Pena, acum ai avut iar noroc pentru că l-ai întâlnit pe Papp, la Chievo.
Poate că el are noroc (râde). Nu ne știam, dar acum suntem prieteni și, logic, suntem colegi de cameră.

Ai luat vreodată în calcul să revii în Liga I, așa cum s-a întâmplat cu alți jucători români plecați devreme din țară?
Hmmm… sincer, nu! Poate că mi-a fost mai greu la început, dar nu m-am gândit. Și poate că frica de a fi privit într-un anume fel dacă m-aș întoarce m-a făcut să muncesc mai mult și să reușesc. Poate că aș fi perceput o întoarcere acasă ca pe un eșec personal.

Un ultim lucru: cum percepe un jucător tânăr, așa cum ești tu, investigația aceasta legată de meciurile aranjate din Italia?
Anul trecut am fost la Bari, o echipă implicată în acest scandal, dar am avut norocul de a da de alți jucători tineri acolo. Unii veniți odată cu mine. Echipa era practic nouă și suporterii și lumea de acolo nu ne-au zis nimic de acest scandal. Noi eram tineri și eram acolo să jucăm fotbal.

După ce am terminat cu Primavera, am mers la Pescara. A fost primul meu an ca profesionist. Și acolo am avut o perioadă mai ghinionistă, în sensul că am avut vreo trei accidentări. Jucam două-trei meciuri, apoi mă accidentam.