Steven Gerrard își dă cuvântul că nu ar da pentru nimic cariera sa de la FC Liverpool. Căpitanul „cormoranilor” vorbește, într-un interviu acordat pentru site-ul oficial al clubului, despre cei 15 ani petrecuți pe Anfield Road. Un deceniu și jumătate plin de momente bune, dar și de clipe pe care ar vrea să și le șteargă din memorie. Azi, la ora 18:00, împotriva lui Newcastle United, Stevie G va îmbrăca pentru a 600-a oară tricoul lui Liverpool!
Băiatul din Huyton se poate mândri și cu faptul că, începând de la 23 de ani, a devenit liderul de pe teren al celei mai titrate engleze din istoria Cupelor Europene. În plus, în viziunea colegului său, Jamie Carragher, Gerrard este cel mai bun fotbalist din istoria lui Liverpool. O „etichetă” măgulitoare chiar și pentru un jucător de talia sa, dacă ne gândim că formația engleză a cucerit de-a lungul istoriei 18 titluri în Anglia, dar nici unul de când el îmbracă tricoul „cormoranilor”. De fapt, campionatul englez este singura distincție majoră pe care nu a cucerit-o alături de Liverpool. A câștigat în schimb Liga Campionilor, două Cupe ale Angliei, o Cupă UEFA și trei Cupe ale Ligii.
Ieri, Gerrard și-a găsit timp pentru o întâlnire cu reprezentanții siteului oficial al echipei, fcliverpool.com, la Melwood (n.r. – baza de antrenament al lui Liverpool), cu ocazia căreia a oferit un amplu interviu. Mijlocașul a discutat despre felul în care fotbalul s-a schimbat după 1998, anul în care a debutat la seniorii lui Liverpool, despre modul în care el s-a dezvoltat ca persoană în cei aproape 15 ani care s-au scurs de atunci, dar și în legătură cu posibilitatea de a deveni, cât mai repede, omul cu cele mai multe meciuri din istoria lui Liverpool.
Steven ai ajuns la 600 de meciuri pentru Liverpool. Cum te simți din postura asta? Când eram doar un puștan, nici măcar nu îndrăzneam să visez că voi ajunge la această bornă incredibilă. Pentru mine tot ce conta era să îmbrac tricoul lui Liverpool și să joc pentru această echipă. Chiar și numai o singură dată. Asta era tot ceea ce visam! Să joc 600 de meciuri, mi se pare o realizare magnifică, atât pentru mine, cât și pentru familia mea. Toată lumea este foarte mândră de această performanță.
Dacă ne uităm pe lista cu foști jucători legendari ai lui Liverpool, pe care tu i-ai depășit din punct de vedere al meciurilor jucate, rămânem și mai impresionați. Vorbim totuși despre fotbaliști precum John Barnes, Billy Liddell, Kenny Dalglish… Da, într-adevăr, toți sunt jucători pe care eu i-am urmărit cu admirație mulți, mulți ani. Când am început să ies cu prietenii în oraș și să urmărim aproape toate meciurile lui Liverpool, Barnes era cel mai important jucător al echipei. Am văzut o mulțime de CD-uri și casete video cu partidele tuturor și întotdeauna am încercat să > de la fiecare câte ceva. Au fost eroii copilăriei mele! Faptul că am reușit să adun mai multe meciuri decât ei în tricoul lui Liverpool mă flatează, pentru că toți au contribuit la scrierea istoriei acestui club, lucru pe care l-am încercat și eu de când port tricoul roșu.
Crezi că poți juca la Liverpool mai multe meciuri decât Jamie Carragher (n.r. – 708)? El pare să îți dea credit… Se poate. Am 32 de ani. Sunt convins că multă lume are impresia că sunt mai bătrân decât sunt pentru că joc la Liverpool de foarte mult timp. Eu cred că Jamie mai are multe meciuri de jucat pe Anfiled, așa că numai timpul poate decide. Până la urmă nu mă interesează atât de mult să-i bat recordul. Ce contează cu adevărat este că eu și Jamie am reușit să contribuim la construirea istoriei acestui club. Toți microbiștii știu ce înseamnă istoria lui FC Liverpool, așa că, să faci parte din ea, te face să te simți grozav.
Ce spui însă despre recordul lui Ian Callaghan, de 857 meciuri? Este tangibil? Trebuie să fiu sincer și să spun că nu cred că se poate ajunge până acolo. Recordul i se cuvine lui Cally. Este un om minunat, la fel cum a fost și un jucător grozav. Îl vedem mereu la club și este foarte frumos când știm că el încă este conectat la tot ceea ce înseamnă FC Liverpool. Nu cred că îl voi întrece vreodată, dar… cine știe?
Dacă în această cameră ar intra, acum un >, la 16 ani, ce i-ai spune? Aș fi fericit să se întâmple asta, pentru că aș scăpa de multă presiune! Când ajungi la finalul carierei, își dorești din suflet să vezi copii talentați care îți calcă pe urme. Este doar o chestiune de timp până când eu mă voi întoarce în tribune pentru a o urmări și încuraja pe FC Liverpool. Timpul trece peste toți și nimic nu mi-ar plăcea mai mult decât să văd pe gazon un nou Jamie Carragher sau un nou Steven Gerrard, jucători pe care să-i pot urmări apoi cu drag, pe Anfield, timp de 10 sau 15 ani. I-aș explica faptul că o carieră de fotbalist nu este croită numai din momente de glorie, ci și din clipe de tristețe, agonie. Și ar trebui să știe că cel mai mult de învățat ai din dezamăgiri. I-aș spune: >
Care este cel mai util sfat pe care l-ai primit vreodată? Probabil cel de la tata, pe vremea când eram copil și învățam la Vermon Sangster. Mergeam la școala de excelență a lui Liverpool în acea perioadă și el îmi spunea mereu că rezultatele dintr-o carieră de fotbalist sunt direct proporționale cu ceea ce oferi acestui sport. Mi-a explicat că trebuie să fac sacrificii și să muncesc din greu. Au fost niște sfaturi de care mi-am amintit mereu în timpul carierei.
Poți să descrii sentimentele trăite în momentul în care ai intrat prima dată pe Anfiled? Să știi că este foarte greu să fac asta! Mulți oameni ar folosi expresia: >, dar pentru mine a fost mult mai mult decât atât. A fost una dintre cele mai frumoase zile ale vieții mele! Cred că doar jucătorii de fotbal mă pot înțelege cu adevărat. Sunt sentimente de nedescris!
Gerard Houllier a spus, în această săptămână, că tu reprezinți spiritul lui Liverpool. Cât de multe îi datorezi lui din cariera ta? Simt că am niște datorii uriașe față de el! A fost omul care mi-a dat șansa să joc pentru prima echipă a lui Liverpool. Houllier mi-a dat o mulțime de sfaturi utile atât pe teren cât și în afara lui: cum să mă port, ce trebuie să fac pentru a da un bun randament și cum să devin un profesionist desăvârșit. M-a ajutat să cresc atât din punct de vedere tehnic, cât și din punct de vedere tactic. Mi-a oferit încrederea de care aveam nevoie pentru a deveni fotbalistul care sunt azi. Prin faptul că mi-a oferit banderola de căpitan al unuia dintre cele mai mari cluburi din lume, la doar 23 de ani, mi-a demonstart cât de multă încredere are în mine. Din acel moment, prin tot ceea ce am făcut pe teren, mi-am dorit să răsplătesc această încredere.
Cât de mult s-a schimbat fotbalul englezesc din momentul în care tu ai debutat la seniori, în 1998? Consider că a devenit mult mai dificil. Se beazează mult mai mult pe forță fizică, pe viteză și, în consecință, standardele calitative au crescut. De la un an la altul, Premier League s-a îmbunătățit și, automat, a devenit o competiție tot mai dificilă. Trebuie să faci mai multe sacrificii, să te antrenezi din ce în ce mai mult, să înveți suplimentar. Jucătorii străini care vin să joace în campionatul Angliei sunt din ce în ce mai buni și eu, fiind jucător britanic, trebuie să mă adaptez și să îmi îmbunătășesc evoluțiile.
Ai fost forțat să schimbi ceva la tine, de-a lungul anilor? A trebuit să fac unele schimbări pentru a deveni jucătorul care mi-am dorit să fiu mereu, pentru ca evoluțiile mele să fie întotdeauna consistente și pentru a-mi putea ajuta cât mai mult echipa. În trecut, dacă aveai calități native îți era ușor să ajungi la prima echipă și nu prea erau probleme în a te impune. Acum, pe lângă aceste calități, trebuie să fii suficient de puternic, dar și într-o formă fizică impecabilă. Cam asta e diferența.
Simți că te-ai schimbat ca persoană? Categoric. Fotbalul m-a ajutat să mă maturizez, să cresc și să realizez cât de norocos sunt.
Cine ți-a influențat cel mai mult cariera? Tatăl meu! Prima dată când am început să dau cu piciorul în minge aveam cinci sau șase ani. Evident, el a fost lângă mine, la fel cum se întâmplă și acum când vine în tribună la toate meciurile mele. Vorbesc cu el înainte și după fiecare meci, iar în momentele nefericite este mereu alături de mine. La fel cum se întâmplă și în clipele de euforie.
Dacă l-am întreba pe tatăl tău, de care moment al carierei tale este cel mai mândru, care ar fi răspunsul lui? A avut câteva momente de mândrie. Când am semnat cu Liverpool, ar fi primul, pentru că știu cât de mult și-a dorit ca eu să joc la această echipă. Apelul telefonic pe care l-am primit de la tata, imediat după ce am debutat pentru prima echipă, a fost, probabil, unul dintre cele mai frumoase momente pe care le trăiește un fiu. Să simt mândria în vocea lui, a fost ceva care m-a marcat foarte mult.
Sursa: fcliverpool.com
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER