Interviu de COLECŢIE cu Gerrard, înaintea celui de-al 600-lea meci oficial la Liverpool! GENIAL Care e cel mai frumos moment din carieră pentru Stevie G

4 nov 2012 2846 afişări Comentează şi tu Campionate Externe
Interviu de COLECŢIE cu Gerrard, înaintea celui de-al 600-lea meci oficial la Liverpool! GENIAL Care e cel mai frumos moment din carieră pentru Stevie G Interviu de LEGENDĂ cu Steven Gerrard înaintea celui de-al 600-lea meci oficial în tricoul lui Liverpool 3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7955/10275072/2/gerr.jpg

Steven Gerrard îşi dă cuvântul că nu ar da pentru nimic cariera sa de la FC Liverpool. Căpitanul "cormoranilor" vorbeşte, într-un interviu acordat pentru site-ul oficial al clubului, despre cei 15 ani petrecuţi pe Anfield Road. Un deceniu şi jumătate plin de momente bune, dar şi de clipe pe care ar vrea să şi le şteargă din memorie. Azi, la ora 18:00, împotriva lui Newcastle United, Stevie G va îmbrăca pentru a 600-a oară tricoul lui Liverpool!

Băiatul din Huyton se poate mândri şi cu faptul că, începând de la 23 de ani, a devenit liderul de pe teren al celei mai titrate engleze din istoria Cupelor Europene. În plus, în viziunea colegului său, Jamie Carragher, Gerrard este cel mai bun fotbalist din istoria lui Liverpool. O "etichetă" măgulitoare chiar şi pentru un jucător de talia sa, dacă ne gândim că formaţia engleză a cucerit de-a lungul istoriei 18 titluri în Anglia, dar nici unul de când el îmbracă tricoul "cormoranilor". De fapt, campionatul englez este singura distincţie majoră pe care nu a cucerit-o alături de Liverpool. A câştigat în schimb Liga Campionilor, două Cupe ale Angliei, o Cupă UEFA şi trei Cupe ale Ligii.

Ieri, Gerrard şi-a găsit timp pentru o întâlnire cu reprezentanţii siteului oficial al echipei, fcliverpool.com, la Melwood (n.r. - baza de antrenament al lui Liverpool), cu ocazia căreia a oferit un amplu interviu. Mijlocaşul a discutat despre felul în care fotbalul s-a schimbat după 1998, anul în care a debutat la seniorii lui Liverpool, despre modul în care el s-a dezvoltat ca persoană în cei aproape 15 ani care s-au scurs de atunci, dar şi în legătură cu posibilitatea de a deveni, cât mai repede, omul cu cele mai multe meciuri din istoria lui Liverpool.



Steven ai ajuns la 600 de meciuri pentru Liverpool. Cum te simţi din postura asta?
Când eram doar un puştan, nici măcar nu îndrăzneam să visez că voi ajunge la această bornă incredibilă. Pentru mine tot ce conta era să îmbrac tricoul lui Liverpool şi să joc pentru această echipă. Chiar şi numai o singură dată. Asta era tot ceea ce visam! Să joc 600 de meciuri, mi se pare o realizare magnifică, atât pentru mine, cât şi pentru familia mea. Toată lumea este foarte mândră de această performanţă.

Dacă ne uităm pe lista cu foşti jucători legendari ai lui Liverpool, pe care tu i-ai depăşit din punct de vedere al meciurilor jucate, rămânem şi mai impresionaţi. Vorbim totuşi despre fotbalişti precum John Barnes, Billy Liddell, Kenny Dalglish…
Da, într-adevăr, toţi sunt jucători pe care eu i-am urmărit cu admiraţie mulţi, mulţi ani. Când am început să ies cu prietenii în oraş şi să urmărim aproape toate meciurile lui Liverpool, Barnes era cel mai important jucător al echipei. Am văzut o mulţime de CD-uri şi casete video cu partidele tuturor şi întotdeauna am încercat să <<fur>> de la fiecare câte ceva. Au fost eroii copilăriei mele! Faptul că am reuşit să adun mai multe meciuri decât ei în tricoul lui Liverpool mă flatează, pentru că toţi au contribuit la scrierea istoriei acestui club, lucru pe care l-am încercat şi eu de când port tricoul roşu.

Crezi că poţi juca la Liverpool mai multe meciuri decât Jamie Carragher (n.r. - 708)? El pare să îţi dea credit...
Se poate. Am 32 de ani. Sunt convins că multă lume are impresia că sunt mai bătrân decât sunt pentru că joc la Liverpool de foarte mult timp. Eu cred că Jamie mai are multe meciuri de jucat pe Anfiled, aşa că numai timpul poate decide. Până la urmă nu mă interesează atât de mult să-i bat recordul. Ce contează cu adevărat este că eu şi Jamie am reuşit să contribuim la construirea istoriei acestui club. Toţi microbiştii ştiu ce înseamnă istoria lui FC Liverpool, aşa că, să faci parte din ea, te face să te simţi grozav.

Ce spui însă despre recordul lui Ian Callaghan, de 857 meciuri? Este tangibil?
Trebuie să fiu sincer şi să spun că nu cred că se poate ajunge până acolo. Recordul i se cuvine lui Cally. Este un om minunat, la fel cum a fost şi un jucător grozav. Îl vedem mereu la club şi este foarte frumos când ştim că el încă este conectat la tot ceea ce înseamnă FC Liverpool. Nu cred că îl voi întrece vreodată, dar... cine ştie?

Dacă în această cameră ar intra, acum un <<Steven Gerrard>>, la 16 ani, ce i-ai spune?
Aş fi fericit să se întâmple asta, pentru că aş scăpa de multă presiune! Când ajungi la finalul carierei, îşi doreşti din suflet să vezi copii talentaţi care îţi calcă pe urme. Este doar o chestiune de timp până când eu mă voi întoarce în tribune pentru a o urmări şi încuraja pe FC Liverpool. Timpul trece peste toţi şi nimic nu mi-ar plăcea mai mult decât să văd pe gazon un nou Jamie Carragher sau un nou Steven Gerrard, jucători pe care să-i pot urmări apoi cu drag, pe Anfield, timp de 10 sau 15 ani. I-aş explica faptul că o carieră de fotbalist nu este croită numai din momente de glorie, ci şi din clipe de tristeţe, agonie. Şi ar trebui să ştie că cel mai mult de învăţat ai din dezamăgiri. I-aş spune: <<Bucură-te de orice minut al unei cariere la Liverpool. E un lucru grozav! Eu nu aş schimba anii petrecuţi pe Anfield pentru nimic în lume! Mă simt un mare privilegiat.>>

Care este cel mai util sfat pe care l-ai primit vreodată?
Probabil cel de la tata, pe vremea când eram copil şi învăţam la Vermon Sangster. Mergeam la şcoala de excelenţă a lui Liverpool în acea perioadă şi el îmi spunea mereu că rezultatele dintr-o carieră de fotbalist sunt direct proporţionale cu ceea ce oferi acestui sport. Mi-a explicat că trebuie să fac sacrificii şi să muncesc din greu. Au fost nişte sfaturi de care mi-am amintit mereu în timpul carierei.


Poţi să descrii sentimentele trăite în momentul în care ai intrat prima dată pe Anfiled?
Să ştii că este foarte greu să fac asta! Mulţi oameni ar folosi expresia: <<Mi s-a făcut pielea găină>>, dar pentru mine a fost mult mai mult decât atât. A fost una dintre cele mai frumoase zile ale vieţii mele! Cred că doar jucătorii de fotbal mă pot înţelege cu adevărat. Sunt sentimente de nedescris!

Gerard Houllier a spus, în această săptămână, că tu reprezinţi spiritul lui Liverpool. Cât de multe îi datorezi lui din cariera ta?
Simt că am nişte datorii uriaşe faţă de el! A fost omul care mi-a dat şansa să joc pentru prima echipă a lui Liverpool. Houllier mi-a dat o mulţime de sfaturi utile atât pe teren cât şi în afara lui: cum să mă port, ce trebuie să fac pentru a da un bun randament şi cum să devin un profesionist desăvârşit. M-a ajutat să cresc atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de vedere tactic. Mi-a oferit încrederea de care aveam nevoie pentru a deveni fotbalistul care sunt azi. Prin faptul că mi-a oferit banderola de căpitan al unuia dintre cele mai mari cluburi din lume, la doar 23 de ani, mi-a demonstart cât de multă încredere are în mine. Din acel moment, prin tot ceea ce am făcut pe teren, mi-am dorit să răsplătesc această încredere.

Cât de mult s-a schimbat fotbalul englezesc din momentul în care tu ai debutat la seniori, în 1998?
Consider că a devenit mult mai dificil. Se beazează mult mai mult pe forţă fizică, pe viteză şi, în consecinţă, standardele calitative au crescut. De la un an la altul, Premier League s-a îmbunătăţit şi, automat, a devenit o competiţie tot mai dificilă. Trebuie să faci mai multe sacrificii, să te antrenezi din ce în ce mai mult, să înveţi suplimentar. Jucătorii străini care vin să joace în campionatul Angliei sunt din ce în ce mai buni şi eu, fiind jucător britanic, trebuie să mă adaptez şi să îmi îmbunătăşesc evoluţiile.

Ai fost forţat să schimbi ceva la tine, de-a lungul anilor?
A trebuit să fac unele schimbări pentru a deveni jucătorul care mi-am dorit să fiu mereu, pentru ca evoluţiile mele să fie întotdeauna consistente şi pentru a-mi putea ajuta cât mai mult echipa. În trecut, dacă aveai calităţi native îţi era uşor să ajungi la prima echipă şi nu prea erau probleme în a te impune. Acum, pe lângă aceste calităţi, trebuie să fii suficient de puternic, dar şi într-o formă fizică impecabilă. Cam asta e diferenţa.

Simţi că te-ai schimbat ca persoană?
Categoric. Fotbalul m-a ajutat să mă maturizez, să cresc şi să realizez cât de norocos sunt.

Cine ţi-a influenţat cel mai mult cariera?
Tatăl meu! Prima dată când am început să dau cu piciorul în minge aveam cinci sau şase ani. Evident, el a fost lângă mine, la fel cum se întâmplă şi acum când vine în tribună la toate meciurile mele. Vorbesc cu el înainte şi după fiecare meci, iar în momentele nefericite este mereu alături de mine.
La fel cum se întâmplă şi în clipele de euforie.

Dacă l-am întreba pe tatăl tău, de care moment al carierei tale este cel mai mândru, care ar fi răspunsul lui?
A avut câteva momente de mândrie. Când am semnat cu Liverpool, ar fi primul, pentru că ştiu cât de mult şi-a dorit ca eu să joc la această echipă. Apelul telefonic pe care l-am primit de la tata, imediat după ce am debutat pentru prima echipă, a fost, probabil, unul dintre cele mai frumoase momente pe care le trăieşte un fiu. Să simt mândria în vocea lui, a fost ceva care m-a marcat foarte mult.



Sursa: fcliverpool.com

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.