Acasa » Fotbal Extern » Campionate Externe » El e românul care se apropie de recordurile lui Haaland sau Lewandowski. Și-a făcut loc în istoria clubului, deși în iarnă era aproape retras. „Cine se gândea la asta?”. INTERVIU

El e românul care se apropie de recordurile lui Haaland sau Lewandowski. Și-a făcut loc în istoria clubului, deși în iarnă era aproape retras. „Cine se gândea la asta?”. INTERVIU

El e românul care se apropie de recordurile lui Haaland sau Lewandowski. Și-a făcut loc în istoria clubului, deși în iarnă era aproape retras. „Cine se gândea la asta?”. INTERVIU
Foto SPORT PICTURES

Recent, Erling Haaland a egalat unul dintre recordurile lui Cristiano Ronaldo. Norvegianul a ajuns la 12 partide consecutive în care a marcat. Recordul absolut pentru top 5 campionate ale Europei este deținut de Robert Lewandowski, care a avut o serie cu 14 meciuri consecutive cu gol marcat.

Pare incredibil, dar un fotbalist român se apropie de aceste cifre. Liviu Antal continuă să uimească în Lituania, chiar și la 36 de ani. A ajuns la 8 partide consecutive în care a reușit să marcheze pentru Zalgiris Vilnius, echipa cu care în trecut a câștigat și două campionate ale Lituaniei.

Liviu Antal se apropie de recordurile lui Haaland sau Lewandowski

Antal are 14 goluri în acest sezon în care nu va putea să atingă recordul lui Haaland, pentru că mai este doar o etapă de jucat. Dar atacantul român nu respinge nici ideea unui viitor sezon cu Zalgiris, care a obținut calificarea în preliminariile Conference League.

În iarnă luase decizia să renunțe la fotbalul mare și s-a dus să joace la Zalău, pentru a fi alături de familie. Doar că Zalgiris l-a chemat înapoi, în vară, pentru a juca preliminarii Champions League, iar revenirea l-a dus în topul marcatorilor din campionatul Lituaniei.

Un campionat în care Liviu Antal și-a găsit potrivirea perfectă. Românul a intrat în istoria acestei ligi și a doborât trei recorduri.

ProSport: Liviu, ajungi la 12 meciuri consecutive cu gol marcat, ca Haaland? Sau la 14, ca Lewandowski?

Liviu Antal: Din păcate, mai este doar o etapă de jucat (râde). Este o serie fantastică pentru mine. Sunt recunoscător pentru seria asta de meciuri cu goluri. Mă bucur că am putut să ajut echipa. De asta am venit înapoi, ca să ajut echipa să ajungă pe un loc de Europa și am reușit.

Este mai mult decât îți imaginai?

Tot timpul îți dorești să fie tot mai bine, dar niciodată nu m-am gândit că trebuie să dau un număr de goluri. Vreau doar să contribui. cât mai mult la reușitele echipei

„Multă lume se întreabă când îmi pun ghetele în cui. Când nu o să mai pot”

Te-ai întors la Zalgiris, la 36 de ani și stabilești un record. Ce spun colegii? Ești o surpriza si pentru ei?

O surpriză că am 8 meciuri la rând cu gol marcat. Este cea mai lungă serie care s-a înregistrat în Lituania. Am mai spus-o că mă simt foarte bine aici, sunt apreciat respectat de toată lumea, de la comunitatea de aici până la club și când ești apreciat și simți asta este foarte bine. Anul acesta a fost o situație mai aparte la club. În vară era o situație deranjantă. Erau pe locul 8. Nu cred că au mai fost pe această poziție vreodată și era crucial să terminăm pe un loc de Europa. Tot timpul am fost focusați să atingem targetul ăsta.

Ai primă specială la gol marcat?

Nu, nu am avut niciodată. Pur și simplu cred că munca și dorința te ajută să ajungi să ai rezultate. Și satisfacția reușitei, normal. Să nu uităm să ne mai și bucurăm. Atâta timp cât îmi face plăcere și pot să ajut voi continua. Multă lume se întreabă când îmi pun ghetele în cui. Când nu o să mai pot. Sau când îmi va dispărea plăcerea de a juca fotbal, chiar dacă va fi greu să dispară. Cred că voi juca fotbal amator și după retragere.

Părea că te-ai retras, în iarna anului trecut, iar acum ești aici.

Este adevărat. Când ajungi la o vârstă, te gândești. O să fac 37 de ani, dar uite cum e viața. Cine se gândea că mă voi întoarce? În iarnă am decis să mă duc acasă, am rămas acasă din considerente familiale. Am luat decizia asta. Apoi, în vară, într-un final am zis că dacă am oportunitatea de a juca în preliminariile Champions League să mă întorc.

Cel mai bun marcator străin din istoria campionatului

Ai depășit 100 de goluri la Zalgiris. Ce înseamnă pentru tine aceasta echipa?

Cu ultimul meci am 102 goluri. Mi-a marcat cariera, îți dai seama. Plus bornele atinse, trofeele câștigate, această serie de goluri. Clubul face parte din cariera mea și va rămâne în inima mea. M-am simțit foarte bine aici. Lumea mă apreciază, m-au susținut tot timpul și niciodată nu s-au îndoit de mine. Prima dată am ajuns aici în 2017.

Ce recorduri ai mai stabilit la Zalgiris?

Sunt străinul cu cele mai multe goluri marcate în istoria campionatului și am cele mai multe goluri marcate pentru club. Plus această serie, cu cele mai multe meciuri consecutive cu gol marcat.

„Merg în fiecare zi la sală. Secretul este tot munca”

Dă-i un sfat unui tânăr fotbalist care vrea să marcheze și el goluri, până spre 40 de ani.

Nu știu dacă este un secret sau nu. Secretul este munca. Ca să ai o viață sportivă corectă trebuie să fii disciplinat, atât în stadion cât și în afara lui. La 20 de ani nu te gândești la asta, pentru că nu ai maturitatea necesară. De asta sunt diferențele între noi și cei din afară. Ei ajung mai repede la maturitate. Și eu am fost la fel, la 20 de ani. Dar secretul acesta este. Disciplină, muncă, seriozitate și implicarea totală în fotbal.

Cum te pregatești acum, mai exact? Cum te recuperezi, cu te odihnești, ce dietă ai?

Nimic special. Merg în fiecare zi la sală, sunt atent la ce mănânc, ceea ce la 20 de ani nu făceam. Atunci ai altele în cap, te ajută tinerețea să te recuperezi mai ușor. Acum la sala mai ales poți să lucrezi tot ce vrei. Sunt o grămadă de antrenori individuali cu care poți să-ți îmbunătățești ce dorești. Recuperarea? Ajung tot la sală. Una dintre cele mai bune recuperări. Eu merg de șase ori pe săptămână, fac și înainte de antrenamente. Pentru mine este necesar acum. La alimentație: nu mănânc pâine. Mâncare la cuptor, cu salate, beau doar apă. Pur și simplu ceva să fie OK. Dar nu am fost nici eu mereu așa, dar astea este normalitatea. Cu cât ajungi mai repede să înțelegi că te-ar putea ajuta alte lucruri, cu atât e mai bine.