Evenimentele din finala Cupei Africii au uimit toată lumea fotbalului. Fanii fotbalului din toată lumea vorbesc despre ieșirea de pe teren a Senegalului, penalty-ul ratat la ultima fază de Maroc, dar sunt șocați mai ales de bătaia care s-a purtat pentru prosopul lui Mendy. Puțină lume a înțeles de ce marocanii au încercat tot meciul să arunce prosopul portarului de la Senegal, din spatele porții și de ce acesta a fost atât de bine păzit de către portarul de rezervă.
Explică Mario Marinică, românul prezent la Cupa Africii. Selecționer al naționalei din Zimbabwe la ultima ediție a celei mai importante competiții africane, Marinică vorbește despre voodoo și cât de mult cred africanii în vrăji și blesteme. Un expert în fotbalul african, antrenorul explică și cât de mare este rivalitatea dintre Senegal și Maroc și de ce s-a ajuns la o asemenea tensiune în finală.
Domnule Marinică, cum caracterizați ce s-a întâmplat în finală?
Nu este ceva neobișnuit, într-un fel. Dacă vă uitați, arbitrajul a cam scăzut în valoare peste tot în lume. Mulți arbitri se bazează doar pe VAR și nu prea sunt arbitri care să vină din urmă. Așa este și cu fotbaliștii. Acum se selectează din cei care vor să fie arbitri, sau din cei care sunt duși de părinți la fotbal. Nu sunt neapărat cei mai buni. Este o scădere a valorii peste tot în lume. Cu toate că tehnologia îmbunătățește valoare fizică, mentală, procesul de recuperare, există o scădere din punct de vedere al talentului.
Nu este șocant faptul că selecționerul Senegalului a cerut echipei să iasă din teren?
Poate că nu este adecvat, este o finală și trebuie să respecți competiția. Dar frustrarea se poate înțelege. Faza nu a fost clară, s-a dat acea decizie și nici nu se știe care a fost scopul. Sunt sigur că nu au vrut să iasă de tot de pe teren. A fost demonstrație de forță, ca să refacă într-un fel echilibrul, să atragă atenția. S-au simțit lezați.
Dacă antrenorul i-a trimis la vestiare, Mane și-a chemat coechipierii înapoi în teren.
Era normal, dacă a fost o înțelegere. Trebuia să fie cineva de partea bună. Trebuia să fie un lider care să-i cheme înapoi. Dacă banca tehnică a luat decizia să se retragă era normal ca liderul echipei să-i cheme înapoi. Nu cred că a fost premeditat dar o decizie ad-hoc, de genul: „hai să facem o demonstrație de forță, să echilibrăm puțin lucrurile”.
Este o tensiune specifică africanilor? Sunt mai „încinse” spiritele acolo?
Nu cred. Dacă vă uitați ce s-a întâmplat și la noi… Se întâmplă peste tot. La fotbal se duc trei tipuri de persoane. Sunt cei care vor să vadă un spectacol și nici nu îi interesează meciul, sunt unii care se duc să vadă fotbal și cei care sunt partizani pentru o echipă sau alta. Lucrurile sunt la fel peste tot. Cei care sunt partizani au o exprimare mai dură și incită. Senegalul și Marocul sunt chiar „la cuțite”, exact cum sunt România și Ungaria. Cum am fi făcut noi sau Ungaria dacă jucam o finală de Campionat European și adversara primea un penalty?
Care este povestea cu prosopul? De ce toată lumea își dorea acel prosop?
(râde) Mi s-a întâmplat și mie. Se întâmplă foarte des în Africa. Ei cred în Voodoo sau Juju, cum îi spun ei. Li se mai spun medici tradiționali, dar sunt vrăjitori, cum era și la noi că se mergea la o babă ca să facă un descântec. Așa se întâmplă și colo. Chiar dacă nu e adevărat este și o chestie psihologică.
Ați avut de-a face cu voodoo în Africa?
Mi s-a întâmplat să găsesc picioare de pui în mijlocul terenului și jucătorii nu mai doreau să joace. Ei chiar dacă cred în Dumnezeu sau Allah, asta este o chestie de iritare pentru ei. S-a făcut caz, dar nu s-a făcut caz de copiii care nu dădeau mingea în teren. Mi se pare mai grav asta.
Și cum ați rezolvat problema? Când vi s-a întâmplat asta?
În Tanzania, când antrenam acolo. N-au vrut jucătorii să joace. A venit căpitanul și a zis: „domnule antrenor am găsit asta și ne e frică, că am mai jucat aici și ni s-au rupt picioarele. În plus, noi mereu pierdem aici”. Le-am aruncat și am spus că au am „Juju” din Europa, că noi suntem cu vampiri și al meu e mai puternic. Le-am spus de Dracula și mulți cred în vampiri acolo (râde). Era un meci amical în Tanzania.
Și v-au crezut?
Da. Apoi am mers la turneul final și următoarele 17 meciuri nu am mai primit gol. A fost singura dată când o echipă a jucat acel turneu final fără să primească gol. Am și câștigat turneul. Era Cupa Campionilor pentru Africa centrală și de est. Am câștigat apoi și cu 3-0 cu campioana Africii de Sud. Ei erau locul 13 în Africa și noi eram pe 152. Apoi trebuia să jucăm cu Esperance Tunis și am mers să îi văd și am lăsat secundul să facă antrenamente. Am câștigat cu 4-3, dar deja se alarmau. Spuneau că a plecat antrenorul și de aceea s-a dus Voodoo. Apoi când am pierdut era panică totală. Au vrut să mă trimită în România să merg să aduc „Juju” (râde). N-am vrut să merg și s-a schimbat proprietarul echipei și m-a schimbat și pe mine. Și s-a mai întâmplat când am fost la scouting în Ghana și Nigeria. Acolo se sacrifică câte un animal înainte de meci și se dau jucătorii cu sânge.