„Acesta este adevărul!”. Cristiano Ronaldo, mesaj pentru Portugalia după plecarea din cantonament

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Cristiano Ronaldo (41 de ani) a publicat o scrisoare amplă, în contextul scandalului izbucnit în cadrul naționalei Portugaliei.

Tensiunile dintre starul portughez și selecționerul Jorge Jesus au apărut după ce Ronaldo nu a fost introdus pe teren niciun minut în partida dintre Norvegia și Portugalia, scor 1-2, deși fusese trimis la încălzire.

Imediat după fluierul final, „CR7” a luat decizia de a părăsi cantonamentul naționalei Portugaliei.

Ce spune Cristiano Ronaldo despre scandalul de la naționala Portugaliei

Ronaldo a oferit propria versiune asupra conflictului izbucnit în jurul naționalei Portugaliei și a explicat ce s-a întâmplat înainte și după partida cu Norvegia.

Fotbalistul afirmă că Jorge Jesus nu ar fi respectat două promisiuni pe care i le făcuse și a relatat inclusiv momentul în care a fost trimis să se încălzească, fără ca selecționerul să-l introducă ulterior în joc. De asemenea, „CR7” a vorbit despre conversațiile pe care le-a avut, după partidă, atât cu Jorge Jesus, cât și cu reprezentanții Federației.

Atacantul portughez recunoaște că a greșit atunci când nu a salutat publicul și când a ales să plece din cantonament înainte de încheierea acțiunii. Totodată, Ronaldo își prezintă scuzele pentru aceste gesturi și a precizat că va accepta fără obiecții eventualele măsuri disciplinare decise de Federația Portugheză de Fotbal.

Cu toate acestea, starul lui Al-Nassr nu ia în calcul despărțirea de prima reprezentativă. Acesta susține că își dorește să continue să joace pentru Portugalia și după o eventuală suspendare, atât timp cât se va afla într-o stare fizică bună și va avea activitate la echipa de club.

Scrisoarea publicată de Cristiano Ronaldo

„Așa cum am promis, am decis să povestesc, la persoana întâi și în mod direct, circumstanțele care au însoțit ultima acțiune a echipei naționale.

După Campionatul Mondial din 2026, am pregătit o scrisoare pentru portughezi, pe care încă o păstrez, cu mesajul pe care vreau să îl transmit atunci când voi părăsi definitiv echipa noastră națională.

La finalul competiției, chiar în avionul de întoarcere din Statele Unite, președintele Federației mi-a cerut și a insistat să mă mai gândesc la decizia de a pleca, pentru că FPF își dorea să continui.

Imediat după aceea, mi-a cerut părerea despre numele actualului selecționer, spunându-mi că îl lua în calcul, alături de alte nume pe care nu mi le-a dezvăluit.

I-am răspuns președintelui Federației că, în opinia mea, ar fi alegerea potrivită. De aceea, în ziua în care actualul selecționer a fost prezentat, m-am bucurat sincer de alegere. Era varianta potrivită, așa cum rezultatele o demonstrează.

Câteva zile mai târziu, am fost contactat pentru prima dată de noul selecționer, care mi-a spus că și-ar dori să ne întâlnim personal. Am fost de acord și am stabilit să ne vedem la finalul vacanței mele.

Ne-am întâlnit la Cidade do Futebol, unde clubul meu efectua cantonamentul de pregătire. Selecționerul mi-a spus în acea zi că se bazează pe mine și că prezența mea este fundamentală pentru proiectul său. Mi-a prezentat chiar atunci un plan privind participarea mea. Mi-a spus că voi juca primul și ultimul meci și că, din motive legate de gestionarea efortului fizic, va face întotdeauna câte trei-patru schimbări de la un meci la altul.

Atunci mi-a propus inclusiv posibilitatea de a nu călători cu echipa națională în Norvegia și Danemarca. Mi-a sugerat să joc primul meci și să rămân în Portugalia, pentru ca apoi să mă alătur din nou lotului înaintea partidei de pe Dragao.

Am refuzat imediat această propunere. Mi se părea evident că nu o puteam accepta. Faptul că nu aș fi jucat în meciurile din deplasare nu însemna că nu aș fi continuat să fiu căpitanul echipei noastre. Un asemenea privilegiu, acela de a rămâne în Portugalia, nu ar fi reprezentat un exemplu bun. Selecționerul a fost, în cele din urmă, de acord cu punctul meu de vedere.

La această discuție a asistat Simao Coutinho, directorul sportiv al lui Al Nassr, persoana căreia actualul selecționer îi raporta pe parcursul întregului sezon trecut și unul dintre oamenii responsabili pentru aducerea lui la club în 2025.

În ajunul începerii cantonamentului, selecționerul a venit la mine acasă, la Lisabona, pentru o nouă discuție, la solicitarea lui. Conversația a fost liniștită și toate principiile stabilite în august au fost menținute.

Am jucat meciul de pe Alvalade și, deși am fost înlocuit, nu am făcut nicio problemă din asta. Eu însumi i-am pus banderola pe braț lui Bruno Fernandes, fără să-mi imaginez că s-ar putea să fi fost ultimii mei pași ca jucător și căpitan al echipei naționale. Pentru mine, cel mai important lucru în acea zi a fost victoria noastră. Să câștigi este întotdeauna frumos, iar când o faci în Portugalia și pentru țara mea, cu atât mai mult.

La prânz, în ziua meciului din Norvegia, unul dintre secunzii selecționerului a venit la masa la care lua masa echipa și m-a informat că selecționerul voia să vorbească cu mine. Spre surprinderea mea totală, selecționerul m-a întrebat dacă mă simt în stare să joc 30 de minute. Eram complet concentrat asupra recuperării mele fizice, eram alături de colegii mei, ca întotdeauna, și mă gândeam că în acea zi nu voi juca. Fără nicio problemă.

Această solicitare ieșea din planul meu de recuperare fizică și de pregătire, pentru că urma să joc abia pe 4, pe Dragao, dar, evident, am spus că da. Mi-a răspuns atunci să fiu pregătit, pentru că voi juca 30 de minute.

Restul îl știe toată lumea. Am început încălzirea de la pauză, am văzut minutele trecând și nu am mai fost trimis pe teren.

Selecționerul nu și-a respectat cuvântul față de mine.

La finalul meciului, tot ce îmi doream era ca totul să se termine cu victoria și să rămân singur. Nu am mers să-i salut pe suporteri. A fost o greșeală care îmi aparține în totalitate și care nu ar fi trebuit să se întâmple. Le cer scuze portughezilor care ne-au susținut intens acolo, le cer scuze suporterilor și le cer scuze celor care, deși nu sunt portughezi, poate au venit acolo ca să mă vadă și pe care i-am putut dezamăgi.

După 48 de ore, am avut o discuție, eu, selecționerul și Simao Coutinho, întrucât el fusese cel care asistase și la discuțiile noastre din august.

A fost un moment profund, foarte direct, fără niciun fel de filtru.

Am convenit că exista o singură modalitate prin care acest «caz» putea fi închis: selecționerul să repete în sala de conferințe ceea ce tocmai îmi spusese în privat, în prezența lui Simão Coutinho.

Ceea ce stabiliserăm era simplu: selecționerul urma să înceapă conferința de presă cu acest subiect, încercând să închidă cazul prin prezentarea adevărului. Urma să spună că eu nu cerusem niciodată să joc vreun anumit număr de minute, că el, selecționerul, și nimeni altcineva fusese cel care îmi propusese planul pentru această acțiune și că fusese o greșeală să mă trimită la încălzire pentru ca apoi să nu mă introducă pe teren și că, dacă situația s-ar repeta, nu ar mai proceda astfel.

Am încheiat acea întâlnire cu selecționerul cerându-mi o îmbrățișare și promițându-mi că la conferință va spune ceea ce tocmai îmi spusese mie și că subiectul va fi depășit. Eu nu urma să joc în Danemarca și urma să evoluez în meciul de pe Dragao. Toate acestea, repet, în prezența lui Simao Coutinho.

La solicitarea selecționerului, a avut loc apoi o ședință între el, Simao Coutinho și Tiago Craveiro, prin videoconferință, în care a fost rezumat ceea ce discutasem.

A fost redactat un scurt document, pe care eu însumi l-am validat și care, cu acordul meu, i-a fost înmânat selecționerului, exact așa cum solicitase.

Conferința a fost cea pe care o cunoaște toată lumea: atitudinea lui nu a avut nicio legătură cu cea din întâlnirea noastră. Am auzit expresii și am văzut o agresivitate pe care consider că nu le merit, o atitudine de «eu vreau, eu pot, eu comand», pe care nu mi-o arătase nici pe departe în discuția privată din ziua precedentă.

Notele pe care le-am validat erau următoarele:

«Cred că este important, inclusiv pentru că acesta este adevărul, să clarificăm câteva lucruri înainte să vorbim despre Danemarca:

Eu însumi, și nimeni altcineva, i-am propus lui Cristiano un plan pentru el în acest sezon la echipa națională. A fost o discuție lungă și foarte bună.

Știu cât de mult trăiește și iubește echipa națională și ce greutate are în lume și, mai ales, greutatea și influența pozitivă pe care le are asupra echipei naționale de 24 de ani consecutivi.

Planul pe care i l-am propus lui Cristiano a fost acceptat.

Nu mi-a contestat niciodată deciziile. A fost exemplar, loial și profesionist.

Meciul din Norvegia nu făcea parte din planul pe care îl stabilisem pentru el. Totuși, am simțit că reușise să se recupereze fizic după primul meci și l-am anunțat că s-ar putea să fie nevoie să-l folosesc. Cristiano a fost de acord.

Am greșit când am trimis la încălzire un jucător de dimensiunea lui Pele sau Maradona pentru ca apoi să nu-l introduc pe teren. Dacă s-ar întâmpla astăzi, nu aș mai proceda așa.

Pentru a încheia subiectul: îl vreau pe Cristiano la echipa națională. Și nu îl vreau puțin, îl vreau foarte mult. Din fericire, și el crede în mine. A crezut în mine la Al Nassr și crede și aici.

Despre faptul că nu i-a salutat pe suporteri. Am vorbit deja despre asta. Cine are peste 230 de meciuri pentru echipa națională nu primește de la mine lecții despre dragostea față de Portugalia. A fost un moment de frustrare care nu șterge nimic. Este jucătorul care oferă cele mai multe autografe, care face cele mai multe selfie-uri și care le arată cea mai multă afecțiune suporterilor. Să nu inventăm probleme acolo unde nu există. Când nu suntem mulțumiți, reacționăm. Asta a fost tot.»

Niciuna dintre aceste note nu spunea, așadar, că selecționerul trebuia măcar să își ceară scuze față de mine.

Era a doua oară când nu își respecta cuvântul dat.

Am decis să părăsesc cantonamentul fără să mai aștept o altă încălcare a cuvântului dat. Pentru mine, adevărul rămâne cel mai important lucru în relațiile dintre oameni. Oricât de mult ar durea, vreau să mi se spună adevărul.

De altfel, într-o conversație pe care am avut-o cu președintele FPF și cu selecționerul în dimineața acelei conferințe de presă, iar ei pot confirma cu siguranță acest lucru, am repetat că, dacă nu mă mai doreau acolo, trebuiau doar să-mi spună. Era suficient să fie sinceri cu mine. Aș fi acceptat și le-am promis că am fi pregătit ceva frumos, așa cum visez să se întâmple, iar nimeni nu s-ar fi supărat.

Îmi amintesc de parcă ar fi fost astăzi. Mi-au răspuns amândoi, în același timp, că nu. Că locul meu era la echipa națională.

Niciodată, în niciun moment, nu m-am implicat în vreo decizie tehnică sau tactică a vreunui antrenor sau selecționer în aproape 25 de ani de carieră. Accept, mai bine sau mai rău, ceea ce mi se propune să fac. Respect decizia, iar atunci când cineva nu își respectă cuvântul față de mine, simt că locul meu nu mai este acolo.

Le datorez, de asemenea, scuze colegilor mei de la echipa națională pentru faptul că am părăsit cantonamentul. În ciuda pierderii totale a încrederii în cuvântul selecționerului, lucru pe care îl poate confirma oricine a asistat la aceste conversații, nu ar fi trebuit să fac asta. Responsabilitatea îmi aparține în totalitate.

Le cer din nou scuze portughezilor, însă încălcarea cuvântului dat are, pentru mine, un impact decisiv. Am simțit că, din acel moment, prezența mea acolo nu ar fi făcut decât să afecteze grupul și am făcut ceea ce am spus întotdeauna că voi face dacă nu mă voi mai simți util: mi-am luat bagajele și am plecat.

Consecințele gestului meu trebuie evaluate și sancționate de Federația Portugheză de Fotbal. Consider că sancțiunea nu trebuie să beneficieze de circumstanțe atenuante. Nu sunt un jucător oarecare, sunt căpitanul echipei, iar acest lucru reprezintă o circumstanță agravantă. Mi-am cerut deja scuze, dar știu că faptele trebuie să aibă consecințe. Cine este în fotbal de atât timp cât sunt eu știe că, indiferent de statutul fiecăruia, regulile sunt aceleași pentru toți.

În această privință, am auzit vorbindu-se foarte mult despre meciuri de retragere, despre faptul că trebuie să am parte de o despărțire demnă și că Federația vrea să-mi ofere această oportunitate.

Am învățat în viață, inclusiv în vremurile în care îmi era foame și de multe ori nu aveam nimic de mâncare, că nimeni nu oferă nimic nimănui.

Le pot promite tuturor fanilor mei și, în mod firesc, în special tuturor portughezilor, că vom avea unul sau mai multe meciuri de retragere. Va exista timp pentru asta.

Dar când mă gândesc la echipa națională, ceea ce îmi vine cu adevărat în minte este competiția. La asta m-am gândit și în ziua în care am primit vestea morții tatălui meu. Eram în cantonamentul echipei noastre naționale și am decis să rămân acolo până după meciul din ziua următoare. Am făcut pentru țara mea ceea ce nu aș fi făcut niciodată pentru vreun club.

Prin urmare, dacă voi fi bine din punct de vedere fizic, dacă voi juca la clubul meu și, sper, voi marca goluri, după ce îmi voi ispăși suspendarea care îmi va fi aplicată, voi fi disponibil, așa cum am fost întotdeauna până astăzi, pentru a concura și a câștiga pentru echipa noastră națională.

Acesta este, credeți-mă, adevărul în forma sa cea mai pură.

Cristiano Ronaldo

6 octombrie 2026”.