30 de ani mai târziu. Ziua în care un câine polițist s-a unit cu fotbaliștii și a salvat o echipă de la retrogradare în Anglia

Bryn, un ciobănesc german al forțelor de ordine britanice, este protagonistul uneia dintre cele mai emoționante povești din fotbalul din Insulă. Cu 30 de ani în urmă, echipa Torquay avea parte de „miracolul Bryn”:

9 mai 1987. Ajunsă în ultima etapă cu sabia deasupra capului, fiind în pericol de a retrograda din Football League, echipa Torquay United avea nevoie de un egal în meciul cu Crewe Alexandra. Prima repriză îi trimisese cu un picior în divizia inferioară pe „The gulls” (n. pescărușii), Crewe desprinzându-se la 2-0 pe tabelă. Revenirea prindea contur, la rerenirea de la cabine, după o lovitură liberă deviată în poartă de Jim McNichol. Era nevoie de încă un gol, dar aproape de minutul 90, echipa nu mai avea suflu. Același McNichol s-a repezit spre colțul terenului, pentru a executa un corner…

Și aici, Bryn a intervenit.

Din nefericire pentru McNichol, era zona de teren în care ajunseseră mai devreme polițiștii pentru a rezolva niște incidente din tribună. Fuseseră aduși ciobăneștii germani pentru a menține ordinea. Cel mai probabil dintr-un reflex de a-și apăra stăpânul de un atacator, Bryn s-a repezit spre fundașul dreapta și și-a înfipt colții în gamba acestuia. „Am avut trei găuri în picior, 17 copci. Nu uiți niciodată o mușcătură de câine, am și acum o cicatrice care îmi amintește de cele întâmplate. Nimeni altcineva nu a uitat acele momente. Dacă s-ar fi întâmplat în orice alt meci, cu o miză mai mică, nu cred că aș mai fi fost întrebat despre acel incident„, a povestit fotbalistul scoțian pentru The Guardian, la peste 20 de ani distanță.

Meciul a fost întrerupt cinci minute. Iar coechipierii lui McNichol s-au mobilizat exemplar, au reușit să accesezae rezerve nebănuite de energie, iar Paul Dobson a egalat, menținând astfel echipa în Football League. Torquay a retrogradat abia în 2007 în divizia inferioară.

„Nu am văzut nimic din sărbătoarea echipei. Eu făceam în timpul ăla o mie de injecții. Medicul echipei, doctorul Foster, era un personaj – râdea că trebuie să îi facă analize și câinelui, să nu fi luat SIDA sau altceva. Am mers direct acasă și m-am băgat în pat. Înainte de a vorbi cu cineva sau de a vedea pe cineva, petrecerea se stinsese„, își amintește McNichol, cel care și-a reluat fără probleme cariera de fotbalist.

„Nu a fost vina nimănui. Nu am avut nicio clipă resentimente”, a explicat fundașul. Are doar o reținere când vine vorba de cțini. Și asta deși fratele lui are crescătorie, culmea!, de ciobănești germani.