Ce mai fac fotbaliştii români? Nu cei din ligile inferioare pentru care posibilitatea de a juca în perioada următoare pare un vis interzis de COVID-19, ci aceia de la care avem speranţe pentru naţională. Speranţe, pretenţii, spuneţi-le cum vreţi…
Ei bine, nu fac prea bine. În aceste zile am observat predilecţia noastră, ca neam, să punem benzină pe focul aprins de străini. E cazul lui Ianis Hagi, care nu are tocmai startul de sezon pe care l-ar fi visat la Rangers.
Aşteptările erau foarte mari de la Hagi jr., dar primele partide din noul sezon în Scoţia au fost mai degrabă reci şi întunecate ca vremea obişnuită din Glasgow. Ceva îi lipseşte în acest moment pentru a „exploda”. Poate că e poziţia, nu tocmai ideală, în care este folosit de Stevie G. Poate că este încă necopt total pentru a duce o echipă ca Rangers în spate.
Cu siguranţă, Ianis poate mai mult. Suporterii sunt suporteri. Prima evoluţie sub nivel şi tot ce a făcut spectaculos în sezonul trecut a fost dat uitării. Tocmai de aceea, măcar românii ar trebui să îl lase în pace şi să fie mai îngăduitori.
Prin clipe nu tocmai fericite trece un alt „copil” al lui Gică Hagi, poate singurul care a plecat de la Viitorul şi care a confirmat sută la sută într-un campionat mai puternic decât cel românesc. Doar că visul frumos pare să se fi terminat şi pentru Răzvan Marin. Transferul de la Standard Liege la Ajax Amsterdam este un eşec total.
Prestaţiile fulminante, pasele precise, şuturile imparabile au dispărut odată cu trecerea din Belgia în Olanda. Van der Vaart l-a distrus, efectiv, pe internaţionalul nostru, într-o declaraţie dată zilele acestea. Nu potenţialul ar fi problema, ci lipsa personalităţii. Ceea ce, la cel mai înalt nivel, este chiar mai grav.
Van der Vaart, care acum îşi trăieşte apusul fotbalistic în Danemarca, uită că şi el la Real Madrid, când a venit de la Hamburg, a fost mai degrabă un neica nimeni, deşi se credea buricul pământului. Cu toate acestea, opinia lui poate avea acoperire într-o oarecare măsură.
Şi tocmai de aceea, Răzvan Marin trebuie ajutat în aceste momente. De tatăl său, de impresarii săi, de oricine. Să rămâi într-un mediu toxic, unde nimeni nu te susţine, nu poate duce decât la îngroparea unei cariere ce se anunţa promiţătoare. Şi ar fi mare păcat.
În fine, ultimul, dar cu siguranţă nu cel din urmă. George Ţucudean a dat un interviu pentru ProSport în care a vorbit, cu sufletul în pumn, despre anii petrecuţi la CFR Cluj.
M-a întristat să realizez că, la 29 de ani, el este mai mult retras în acest moment. Din privirea lui, din cuvintele pe care le-a rostit pare că i s-a stins focul fotbalului de performanţă. M-a întristat pentru că puştii bogaţi, cum a fost George de mic, nu ajung deseori jucători la cel mai înalt nivel. Sunt fie lipsiţi de talent, fie lipsiţi de motivaţia necesară. El a avut şi talent, şi motivaţie.
Mă enervează că e la un pas să spună adio exact când ajunsese la maturitatea sportivă. A avut o perioadă la CFR când a fost de-a dreptul impresionant şi părea că va fi titularul naţionalei României pentru mulţi ani. Apoi, realitatea l-a lovit crunt.
Întâi au fost problemele de sănătate. Ascultaţi-l pe Ţucudean când vorbeşte despre traumele psihice pe care le-a avut din cauza afecţiunilor fizice. Spaima că ar putea muri i-a îngheţat creierul şi i-a blocat trupul în nenumărate ocazii. Tulburător!
Apoi, a venit pandemia. „Am familie, am copil…”. George este un tip responsabil. Coronavirusul îl face să ignore orice posibil transfer în străinătate. George are şi o stabilitate financiară care îi permite să facă acest lucru.
Şi tot pentru că nu duce şi nu a dus grija banilor niciodată, are curajul să vorbească şi să spună lucruri pe care alţii le închid în tăcere. Cum îşi bat joc unii patroni de fotbal din România de oamenii care le aduc averi în conturi. Ţucudean a vorbit, fără ranchiună, dar cu o durere în suflet ce i se putea citi şi în privire, despre modul în care a fost tratat de Neluţu Varga. Nu i-a pronunţat numele, dar cine învârte totul la CFR?
George a povestit cum au fost umiliţi jucătorii pentru banii lor, cum au fost puşi să plătească TVA şi să îşi caute contabili, cum nu a primit o medalie de campion. Ascultaţi-l şi veţi înţelege de ce oamenii valoroşi fug din şi de ţara asta. Veţi înţelege cum unii parveniţi, dubioşi, ajung să învârtă milioane, iar cei cinstiţi şi cu bun simţ preferă să se dea la o parte.
Poate că pe Boli l-aţi considerat mercenar, poate că pe Djokovic l-aţi considerat tupeist, dar pe George trebuie să îl credeţi. Pentru că el nu avea nevoie de banii celor de la CFR, ci doar de respectul lor. Chiar… Cât o mai costa respectul în ziua de azi?
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER