Joi, 29 iulie, Universitatea Craiova – KF Laci se termină 0-0 în manșa retur din turul doi preliminar al UEFA Conference League și Știința părăsește jenant competiția. Duminică, 1 august, doar 72 de ore mai târziu, Universitatea pierde în etapa a treia din Liga 1, acasă, cu FC Botoșani, 1-2. Craiova suferă și cade. Cine o ridică?
Marți, 3 august, se va face o săptămână de când Laurențiu Reghecampf a ținut prima ședință tehnică la Universitatea Craiova. Șapte zile. E o perioadă care interzice orice tip de concluzie, dar care ne lasă liberi să ne imaginăm viitorul apropiat al acestei echipe. În primul rând, o întrebare, prima care poate fi pusă acum: este Reghecampf, care a stat pe bancă în ambele aceste meciuri, antrenorul de care are Universitatea nevoie?
Pentru că Laurențiu Reghecampf nu este un necunoscut, pentru că știm cine este și la ce ar trebui să ne așteptăm de la el, răspunsul este clar afirmativ. Îi cunoaștem rezultatele, trofeele, maniera de a se impune, felul de a fi.
Știind toate aceste lucruri, dar și datele genetice ale clubului la care a venit, sunt tentat să merg și mai departe, scriind, uite, că nu era o soluție mai bună, chiar îmi place să cred că a fost primul pe lista lui Mihai Rotaru, că de luni bune era acolo, și că s-a întâmplat, în sfârșit, ceea ce trebuia să se întâmple. Un moment special și pentru el, și pentru echipă.
Așadar, nu un necunoscut, nu o necunoscută. O chimie care ar trebui să se producă între club și antrenor. Mai ales că, și cu necunoscuți s-au petrecut lucruri bune, antrenori care habar nu aveau de literatura comparată a clubului la care veniseră, dar care au reușit să creeze și să obțină mult.
Necunoscuți, așa cum au fost, pentru cei mai mulți dintre noi, David Mangia sau Marinos Ouzounidis au adus trofee în ultimii ani în club. Primul o Cupă, în 2018, grecul și Cupa și Supercupa României, ambele în acest an, dar schimbarea lor nu a surprins prea multă lume, în orice caz, nu pe cei care știu ce vrea Craiova și care e condiția ei existențială. A fost, până la un punct, bine cu cei doi, așa cum s-a ajuns până la un pas de fericire și cu Cristiano Bergodi, italianul punând, pentru câteva minute, Știința din nou pe lista campioanelor, după formidabilul gol al lui Nistor din așa numita finală cu CFR Cluj, din 2020. Craiova vrea însă titlul, acel „5” despre care vorbesc suporterii, iar cu Bergodi a fost aproape departe, dacă permiteți expresia.
Nu e mult de atunci și totuși, e o distanță în timp care a lăsat anumite urmări.
Să vedem însă ce înseamnă numirea lui Laurențiu Reghecampf în consecința tuturor acestor lucruri. Cum a venit el, dincolo de ceea ce știam.
În primul rând, având curajul de a sta pe bancă, într-un meci cu miză europeană, după doar două antrenamente. Asta înseamnă asumare, desigur, dar, mai cu seamă, un semnal de personalitate dat unei echipe gâtuite de emoție, de neputință și, în special, de lipsă de încredere în propriile forțe. Dar există, mai există acele forțe proprii? Iată încă o întrebare.
E, de fapt, singura întrebare la care, dacă răspundem corect, trecem la nivelul următor. Ce forță mai are Universitatea Craiova azi, în ideea de a detrona, nu-i așa, pe cei de la CFR Cluj din drumul ardelenilor spre un altfel de 5? Până la urmă, aici e singurul calcul, asta e bătălia care contează, e perfect limpede că Reghecampf nu a venit pentru mai puțin de atât și nu a fost chemat pentru e explica altfel un eșec.
Iar Reghecampf a mutat din primele ore, alegând o deschidere cu riscuri, apoi a schimbat un pic viteza de joc, dominând și meritând mai mult decât a obținut în fața unei echipe mult mai bune decât Laci. FC Botoșani îl are însă de doi ani pe bancă pe Marius Croitoru, un foarte bun antrenor, Craiova în aceeași perioadă a avut câți? Cinci? Șase antrenori? Nu are sens să îi mai numărăm, zic să ne concentrăm pe ce există azi, ca să înțelegem ce se poate întâmpla mâine. Iar pentru mâine, planurile Științei sunt să învingă cea mai bună echipă de club a ultimului deceniu, CFR Cluj. Are însă nevoie de timp.
Calculul Craiovei e și cel al lui Reghecampf, am explicat de ce. Și sunt sigur că vom avea, pentru binele fotbalului românesc, această luptă teribilă, chiar din acest sezon. Unul în care CFR se pregătește să intre în grupele Champions League, și îi ținem pumnii să ajungă acolo, tot pentru binele fotbalului nostru! Iar Universitatea să se ridice la nivelul propriilor ambiții și al trecutului ei îndepărtat, unul tot mai literar, poetic și dramatic totodată.
A, era să uit, nu am răspuns la întrebarea care să permită accederea la nivelul următor: mai există acele forțe proprii ale Craiovei? Există, desigur. Ele sunt, toate, cuprinse în cunoștințele și tenacitatea lui Reghecampf de a le scoate la lumină și de a le pune la treabă. Venind în Bănie, e clar că tânărul antrenor știe ce-l așteaptă. Iar Craiova, așteptându-l pe cel din primul rând al listei, știe că, de data asta, va începe să scrie, în sfârșit, capitolul 5.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER