Scriam în vară, atunci când Reghecampf a preluat echipa, că Universitatea e în sine o literatură, uneori o poezie, de cele mai multe ori o poveste, iar câteodată chiar o dramă, dar, ca să poată merge mai departe, avea nevoie, are încă, să se desprindă de acest nivel sentimental al înțelegerii ființei ei. Iar desprinderea s-a produs!
Fără a pierde nimic dintr-o istorie care obligă, dacă nu cumva chiar condamnă, Universitatea Craiova a devenit, într-un timp foarte scurt, un reper al propriei sale ambiții. Vrea să fie ce a fost și e pe cale să reușească! Sigur, mă gândesc la un succes permis de vremurile noastre, la lupta pentru un titlu de campioană, pentru că “sferturi” și semifinale de Cupe europene nu mai sunt, de mulți ani, posibile, și cu atât mai puțin probabile. Fotbalul care se joacă astăzi, să spunem, nu mai lasă loc la masa bogaților nimănui, de la o anumită coordonată geografică spre Est. Să zicem de la Viena încoace. Dar nicidecum asta nu e discuția despre Craiova, colecția de toamnă-iarnă 2021. Nu nostalgia. Ci prezentul în date concrete.
Am început să scriu acest text sâmbătă seara, când după doar câteva minute, Știința avea 2-0 cu Mioveni și se pregătea de șapte victorii din șapte meciuri, cinci în Ligă și două în Cupa României. Socotind, desigur, tot de la un punct încoace. Punctul cardinal Reghecampf, să zicem. Și golaveraj 20-0, tot de la un moment dat spre alt moment dat. Nu îmi plac cifrele, niciodată nu m-am simțit bine cu ele în față, dar astea îmi și plăceau, și mai și spuneau niște lucruri.
Sigur, în primul rând despre Reghecampf, care depășise el zile mai rele, returul cu Laci, când avea doar douăzeci și patru de ore de când venise la echipă, niște faze lipsite de șanșă cu Botoșani sau cu Sepsi, dar, deodată, mingea a început să se rostogolească altfel. De vreo două luni, cam așa. Băieții lui au învățat scheme și trasee de joc, 20-0 spune multe. Și 20, dar mai ales, zero. Acel zero din dreptul golurilor primite.
Ei bine, scriind eu aici, Craiova a încasat două goluri în patru minute. 2-0, apoi 2-2!
Cifre. V-am spus că nu îmi plac și aproape că mi se face rău auzind, meci de meci, indiferent de post și partidă, o avalanșă de date, de cifre pronunțate încontinuu, care poate că au un rost, până la un anumit moment. Poate că au. Eu însă nu am știut și nu știu nici azi câte goluri a dat și câte a primit Craiova Maxima în anii ei de vârf din Cupa UEFA. Dar știu pe de rost povestea. În fine, să mă întorc de unde nici măcar nu plecasem. La 2-2, Craiova a pus imediat osul, cum se spune, și a jucat cu el pus până la sfârșit, când s-a făcut 5-2.
Răspunsul corect pentru orice întrebare legată de exprimarea Craiovei este Reghecampf. Este evident că echipa are cel mai frumos joc dintre toate candidatele la play-off și, implicit, la titlu. Craiova lui Reghecampf, dacă tot mai sunt oameni care caută semne de identitate, a devenit o echipă de autor care nu doar învinge, ci aproape că își pedepsește adversarii. 5-0, 5-0, 4-0, 5-2, cam așa arată ultimele ei dispute. În toată această transformare formidabilă, toți cei din teren au trecut la un alt nivel. Și formula de apărare este alta, și linia de mijloc, iar în atac s-a dat liber la imaginație. Totuși, dintre toți, care acum se exprimă pe un palier mult superior, un fotbalist s-a transformat esențial în bine, mai mult decât aș fi crezut vreodată. E vorba de Ivan.
Andrei Ivan, cel care a reușit un poker pentru Universitatea, sâmbăta care a trecut, a demonstrat că fotbalul e ceva între poveste și calcul diferențial. Patru goluri, pentru că asta înseamnă în limbajul tribunei “un poker”, toate într-un meci. Primul, în care a beneficiat de noua regulă a offside-ului, următoarele două din lovituri de la 11 metri, ultimul, pe un contraatac de faza a doua, finalizat cu precizie, în colțul lung, cu latul.
Simplu, nu? De fapt și de drept, nu cred că a fost deloc simplu. Nu “poker”-ul, nu la cele patru goluri mă gândesc, ci la acest proces de transformare în care Andrei Ivan a fost implicat direct și schimbat radical. Ivan nu mai ratează, Ivan nu mai greșește, Ivan joacă pentru coechipieri și aceștia îl caută, alergând și muncind pentru el. Iar ceea ce este cel mai important, Ivan gândește cu rapiditate și scanează impecabil aproape fiecare fază în care este implicat. Andrei Ivan e, în realitate, lucrarea de proiect a antrenorului său, un curs universitar despre fotbal, încredere și ambiție. Exact calitățile genetice ale acestei echipe. Craiova lui Reghecampf este Craiova lui Ivan și amândouă se contopesc în Universitatea de fotbal Craiova. Care obișnuise oamenii să joace magnific, să facă minuni și să nu cedeze niciodată. De fapt acestea au fost marile ei titluri. Abia apoi au urmat cifrele.
Ce e absolut de admirat în ceea ce face Reghecampf este că a început prin a jongla cu aceste cifre statistice, întorcându-le cu totul în favoarea Universității, tocmai pentru a reuși să spună povestea mai departe. E și aici un paradox sentimental. Iar dacă nu rezistați, ca fani ai Științei, la emoții, e de ajuns să socotiți în continuare.
Deocamdată e 23-2 pentru Ivan și ai lui, de la o clipă de grație încoace. Și numărăm.
Sigur, și golurile, și punctele. Mai întâi însă absolvenții: Andrei Ivan, Jovan Markovic Ștefan Baiaram, Lyes Houri. Și Reghecampf tot lungește lista!
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER