Îl înjurăm pe Valentin Ceaușescu pentru simplul fapt că a fost invitat de Laszlo Boloni la o gală. E ca și cum m-aș duce la o nuntă și acolo vin persoane condamnate în Dosarul Transferurilor. Nu-mi place, dar sunt invitați, dar ce să fac? Pot pleca eventual, rapid, acasă.
Mai mult ca sigur, nu există dubii, că fiul lui Nicolae Ceaușescu a reprezentat un sistem de care nu mai vrem să ne aducem aminte. Nici în politică, nici în economie și nici în sport.
Un sistem care n-a fost bun pentru noi, dar a fost excelent, aflăm, pentru unii, conform lui Victor Pițurcă. Cică era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, probabil, sper, să fi avut un moment de rătăcire domnul fost selecționer. Ajuns mai nou analist economic, un Mugur Isărescu scris cu 9 pe spate, din vârf de atac cu breton.
Dar în sport, în 2025, la 35 de ani de la Revoluție, am evoluat? Avem și am avut alegeri la COSR, FRF, LPF, Polo, Rugby, Scrimă, Lupte, Tenis de masă – toate cu un singur candidat, ca pe vremea tovarășului Nicolae Ceaușescu.
Unde sunt dezbaterile, programele de idei, concurența sau pluripartidismul invocat de alt tovarăș ajuns azi domn, senior cum ar spune Marcel Ciolacu, Ion Iliescu, în anii tulburi ai tranziției?
În democrația originală premiem contabili, antrenori transformați ad-hoc din secretari generali la diverse federații, cu sume astronomice și apoi spunem că o să se împartă „prada” la toată lumea. La FRF premiem femeile de serviciu, punem câte mandate dorim, la LPF, ne distrăm în țări exotice în timp ce gazoanele arată ca la lupta de independență din 1877.
Federația de Chanbara, alături de cea de Pangration Athlima și cea de Powerlifting, sper că am scris corect, sug 1,85 milioane de lei primiți de la ANS, articol publicat azi de ProSport! Fac pariu că nu știți ce sporturi sunt astea fără prietenul Google 😆
În schimb FR de Kaiac-Canoe, cu campionul mondial și european Cătălin Chirilă, primește 1,8 milioane de lei! Sunt niște nedreptăți istorice și unii dintre noi mută sentimentul de greață la un om ajuns la aproape 80 de ani.
Un campion al boxului, Calistrat Cuțov, a murit în casă de 7 zile, iar vecinii sună la autorități că nu pot respira în urma degradării cadavrului.
Ce societate, ce sport reprezentăm, încotro ne îndreptăm? Fiecare guvern după 1990 a invocat „greaua moștenire”, mă tem că în fotbal duelul Mircea Lucescu – Valentin Ceaușescu, Steaua – Dinamo și polemica Postelnicu – Ilie Ceaușescu va împărți lumea mioritică și peste alți 35 de ani.
Poate atunci vom termina cu premierile, vom avea alegeri cu mulți candidați la start, iar sporturi cu nume de pești de acvariu vor dispărea de pe lista de finanțare a unui minister al Sportului, poate nu va mai fi agenție ca azi.
Sincer nu sunt prea optimist. Întotdeauna e bine să te uiți în trecut ca să înveți ceva pentru viitor.
Noi plonjăm în anii 80 doar pentru a ne amărî nu pentru a învăța din erori, pentru a găsi democrația, echilibrul, progresul ori corectitudinea.
Hai să-l înjurăm pe Valentin Ceaușescu pentru că nu suntem în stare de nimic azi. O putem face, pe bună dreptate, dar am ajuns unde ne-am imaginat? Mă tem că nu. Bine că nu a dat și nu dă declarații, dar la multe situații din sportul autohton ar fi putut, cel puțin măcar, să se amuze.
Pe vremuri galeria Rapidului scanda ironic: „Noi vi-l dăm pe Damaschin, voi ni-l dați pe Valentin!”.
Era dictatură și totuși se striga așa ceva. Spuneți-mi și mie azi o scandare ironică, de bun simț, fără a fi vulgară, rasistă sau xenofobă.
Sunt departe de a fi un fan al Valentin Ceaușescu, sistemul reprezentat a făcut mult rău și n-are rost să dezvoltăm, dar mă întreb dacă oamenii importanți din sport, în 35 de ani de democrație, mai au acele deprinderi ale vremurilor demult apuse. Și sunt singur când spun că răspunsul e da!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER