Cristina Neagu ne spune adio într-un meci de gală. Pe 8 iunie. Ca Hagi la începutul anilor 2000. Nu pe un stadion, ci în bătrâna Sală Polivalentă.
Mereu Cristina Neagu a fost comparată cu Messi, dar noi ne-am fi dorit să fie CR7. Adică să nu se retragă niciodată. Ceea ce rămâne doar un vis care nu se va realiza, din păcate.
CN8 e om. Și a spus, la conferința de presă, că ar vrea să facă tot ce face un om normal. Probabil să mănânce o omletă cu ceapă și mărar, sâmbătă dimineața, acasă, nu la nu știu ce hotel cu echipa.
Să se plimbe în parc, să înoate la mare sau să meargă la coafor ori mani-pedi. E ceva normal.
Ne-am obișnuit, nu numai coechipierele, ci și telespectatorii să-i dăm mingea și să ne aducă victorii pe bandă rulantă. Nu mai merge, nu se mai poate.
Cristina Neagu ne lasă cu amintirile, cu visele, cu frustrările noastre. O s-o căutăm, cu privirea la meciurile naționalei. Vom tresări gândindu-ne că nu e acolo, unde am fi văzut-o cu numărul 8 pe spate, nerăbdătoare să marcheze.
CR7 se va opri târziu din fotbal pentru că e din gena lui Mircea Lucescu. De neoprit. Cristina Neagu a obosit și pentru că am tras de ea de fiecare dată. Uneori aveam senzația că e singură pe teren și trebuie să marcheze.
A lăcrimat la conferința de presă, dar n-a recunoscut. Niciodată nu a spus că e greu, deși a fost bombardată cu task-uri.
Acum se retrage și merită o sală plină și mii de aplauze. 5.000 de locuri, atât, încă n-avem o sală polivalentă încăpătoare.
Mă tem că vom ajunge ca la fotbal: când am avut echipă, n-am avut stadioane – când avem arene, nu avem echipe. Așa și cu CN8. Nu avem săli, dar am avut-o pe ea.
Vine vremea, naiba știe când, atunci o nouă polivalentă bucureșteană ne va oferi handbal de calitate fără Cristina Neagu.
Nu știm când, totuși, în așteptarea unei noi Cristina Neagu. E posibil dar probabil nu vom mai fi contemporani cu acel moment. Dar merită să visăm, imediat ce isprăvim aplauzele pentru o mare campioană. Respect și aplauze, Cristina!
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER