Mirel Rădoi ne anunță, liniștit și cu zâmbetul pe buze, că rămâne fidel principiilor sale. Acelea de a ataca indiferent de adversar, de lotul pe care-l are la dispoziție, de șeful din tribună, de vreme sau vremuri, de antivacciniști sau vacciniști, indiferent că dai piept cu Georgia sau cu Anglia.
Cu Liechtensitein sau cu Argentina. Nu contează. N-are relevanță. Ideile sunt clare. Niciun pas înapoi. Sau dacă unul înapoi, doi înainte.
Pentru cei care au uitat, le pot reaminti că FCSB în 2015, cu Mirel Rădoi principal fără Bac, a ratat calificarea în play-off-ul UEFA Champions League, meci de 10 milioane de euro, după un meci de infarct cu Partizan Belgrad. Bucureștenii au condus cu 2-1 la pauză, au pierdut 2-4. Adică echipa a jucat ofensiv și a pierdut. Atunci s-a pus totul pe lipsa de experiențâ.
România a remizat cu Irlanda de Nord, scor 1-1, la debutul lui Mirel Rădoi pe banca naționalei de seniori, în septembrie 2020. Cu o victorie, în calculele finale am fi fost mult mai sus. Am condus 1-0, am ratat ocazii, și am fost egalați. Și acum tot lipsă de experiență?
Sunt doar două exemple pe care alți tehnicieni, trecuți prin mai multe de-a lungul timpului, le-ar fi gestionat precaut. Răzvan Lucescu, Victor Pițurcă și Anghel Iordănescu, ca să dăm trei exemple, au plecat în construcția primei reprezentative de la defensivă și ajung la ofensivă. La Mirel Rădoi e invers. Și poate aici e eroarea capitală.
Dacă ești la Real Madrid, FC Barcelona, Inter Milano, PSG sau Manchester City – probabil e tactica perfectă. Dar când ești la naționala României, iar fundaș dreapta este titular un fotbalist care s-a bătut la retrogradare în Liga 1, să joci doar pe ofensivă, chiar și împotriva Georgiei, e deja prea mult. Deja enervant.
Dacă vrem spectacol ne uităm la Champions League, dacă vrem să ne uităm la echipa națională trebuie să avem rezultate. Pițurcă și Tata Puiu evoluau cu doi închizători și un singur vârf contra unor formații din lumea treia, 1-0 cu San Marino în 2011 sau 1-0 cu insulele Feroe în 2015.
Prefer oricând victoriile grele, la limită cu adversari modești, decât haosul din meciul cu Georgia de la Ploiești. Dincolo de evoluția slabă, penalty-ul executat de Răzvan Marin și gestul lui Florin Tănase trădează relaxarea și lipsa de concentrare din sânul lotului.
Înțelegem că Mirel Rădoi nu renunță la ideile ofensive. Foarte bine! În viață totuși îți mai nuanțezi ideile, nu poți rămîne decenii la rând prizonier aceleiuiași tip de gândire dacă n-ai rezultate. Sau cel puțin așa ne spun cei mai în vârstă.
Încăpățînarea lui Mirel Rădoi îmi aduce aminte de o ghicitoare celebră: Doi olteni trecură Oltul / Înapoi trecuRĂ DOI / Câți olteni trecură Oltul / Și înainte și înapoi? – Răspunsul ghicitoarei nu e, așa cum știți, Rădoi. Pentru că el merge acum numai înainte, nu știe să deplaseze și înapoi.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER