Unul dintre cei mai mari, dacă nu chiar cel mai bun actor român din toate timpurile, Amza Pellea, ar fi împlinit astăzi 90 de ani. Născut într-o zi de primăvară, la Băileşti – Dolj, „Nea Mărin” s-a stins prematur, la numai 52 de ani, în decembrie 1983. Era anul în care echipa sa de suflet, Universitatea Craiova, obţinea performanţa supremă la acea vreme pentru un club românesc, calificarea în semifinalele unei competiţii europene.
La numai o zi după ce Craiova Maxima remiza cu Benfica, pe „Da Luz”, în prima manşă a semifinalelor Cupei UEFA, celebrul actor sărbătorea împlinirea a 52 de ani, dar avea să fie, din păcate, ultima sa aniversare. Deşi pentru toată România, dar în special pentru oltenii săi, Amza este nemuritor, cum se intitulează şi unul dintre filmele renumite în care a jucat.
Imediat după ce vizionase teribilul duel lusitano-oltenesc de la Lisabona, Amza Pellea scria în „Informaţia” textul: „Nouăzeci de minute de tensiune enormă. Nouăzeci de minute de tensiune legat la ochi, urmărind doar cu ochii minții desfășurarea meciului, am trăit poate clipele cele mai încordate din viața mea.
Universitatea, fără Ștefănescu și Balaci, avea misiunea extrem de dificilă de a nu permite portughezilor să marcheze pe teren propriu și a îndeplinit-o admirabil. Prezența lui Cămătaru în careul propriu, ca întreaga echipă de altfel, mi-a trezit în minte cuvintele mereu profund emoționante: Pe aici nu se trece! Întâmplător sau nu, șapte aprilie este ziua mea de naștere. Nu am primit în viața mea un cadou mai frumos ca această egalitate, pentru care le mulțumesc băieților, urându-le din toată inima izbândă în Cetatea Băniei!”
Parcursul istoric al Craiovei Maxima a fost lait-motiv şi pentru celebrele sale scenete, una dintre ele, chiar ultima, filmată pentru Revelionul 198-1984, pe care Amza Pellea nu l-a mai prins, aducând în discuţie meciul Ştiinţei cu Bordeaux. „Fusei la meci când jucă Universitatea Craiova cu echipa aia din orașul ăla căruia îi zice ca la zaibărul frațuzesc, Bordeaux…” începea Nea Mărin povestea despre cum îşi pierduse căciula când o aruncase în sus la golul calificării, aceea fiind una dintre manifestările de bucurie pe stadioane în acele vremuri.
Ziua în care ilustrul artist ar fi împlinit 90 de ani n-a fost trecută cu vederea de Universitatea Craiova, care i-a dedicat un tricou personalizat in memoriam, pe care l-a imortalizat lângă statuia lui Mihai Viteazul, din centrul oraşului, „Banul Craiovei” fiind unul dintre personajele marcante întruchipate maiestuos de formidabilul actor.
Maestrul Tudor Gheorghe, prieten la cataramă cu Amza, alături de care a colindat ţara şi lumea în lung şi-n lat în nenumărate spectacole, l-a omagiat în cântecul „Nea Mărine, Nea Mărine”, ale cărui versuri sunt:
„I-a fost drag pe lumea asta/Calul, puşca şi nevasta/Vinul zaibăr, noaptea scurtă/Omul bun, cu vorba multă/Primăvara timpurie/Vântul barba să-i mângâie/Nea Mărine, nea Mărine/Mă-ntreabă Jiu’ de tine/Că te-aşteaptă suspinând/Din Băileşti să vii râzând/Nea Mărine, nea Mărine/Şi către-nceput de iarnă/Ţi-ai întins o gheară, toamna/Şi l-ai luat pe drumu-al mare/Nici cu puşca, nici călare/Ni l-ai răstignit sub stele/Târfă neagră şi-n putere/Nea Mărine, nea Mărine/Ce-a avut moartea cu tine?/Că te-a scos din rod de viaţă/ Rupe-i-sar coasă-n braţă/Amza, suflet de haiduc/Se-ndulceşte frunza-n nuc/Şi de verde-amărăciune/Lacrimile cad pe strune/Mi se-ncheagă glasu-n gură/Ca sângele-n tăietură/Nea Mărine, nea Mărine/Mă-ntreabă lumea de tine/Că te-a scos din lot de viaţă/Rupe-i-sar coasă-n braţă/Nea Marine, nea Marine/Strânge-ţi ceata călătoare/Şi pe sub pământ, călare/Rotunjeşte-ţi căutarea/Până simţi pe frunte marea/Munţii ţării-n pumnul drept/Şi Oltenia pe piept/Nea Mărine, nea Mărine/Mă-ntreba Jiu’ de tine/Că te-aşteaptă suspìnând/Din Băileşti să vii râzând/Nea Mărine, nea Mărine”.
Amza Pellea a fost elevul Colegiului Naţional Carol I din Craiova, după care a urmat cursurile IATC „I.L. Caragiale” din București. A jucat în peste 80 de roluri la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti; în anii 1973–1974 a fost directorul Teatrului Naţional din Craiova; în perioada 1974–1983 a predat la IATC. Şase din cele mai vizionate şapte filme româneşti din toate timpurile l-au avut în distribuiţie pe Amza Pellea, respectiv „Nea Mărin miliardar” (primul loc all-time), „Mihai Viteazul”, „Dacii”, „Neamul Şoimăreştilor”, „Tudor” şi „Columna”, lipsind numai din „Păcală”.
A avut roluri monumentale în filme printre care „Mihai Viteazul”, Manolache Preda în „Osânda”, „Ipu” în „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte”, precum în teatru: „Horatio” în Hamlet sau „Jack Worthing” în „Ce înseamnă să fii corect”. Putea interpreta orice rol, este unul dintre puţinii care „era în stare să joace şi roluri din cartea cu numere de telefoane”, aşa cum se glumea pe vremuri. Dar personajul fascinant „Nea Mărin” a fost şi va rămâne întruchiparea ideală a spiritului oltenesc, este cel care i-a şi consacrat acest alint cu care Amza a rămas pururi în memoria românilor.
A fost un adevărat precursor al ceea ceea se intitulează acum „stand up comedy”, cu celebrele „scheciuri”, interpretate în maniera sa irepetabilă, pe diverse scene, în săli arhipline, ori aşteptate cu maxim interes şi bucurie de români, la Revelioanele TV de pe vremuri. Şi nu numai, fiindcă orice redifuzare a acestor adevărate piese de colecţie este savurată şi azi de mai multe generaţii, încă o dovadă că Amza este veşnic.
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER