Mircea Lucescu împlinește astăzi 80 de ani și este un om împlinit din toate punctele de vedere. A fost un mare fotbalist, este un celebru antrenor, are o soție care îi este alături de aproape 60 de ani, fiul său Răzvan e tehnician de top. Il Luce are doi nepoți și cinci strănepoți și o avere considerabilă, de câteva zeci de milioane de euro.
Acum milionar în euro, Mircea Lucescu a fost extrem de sărac. A copilărit în cartierul Apărătorii Patriei, care în anii 1950-1960 era o mahala. El, părinții și cei trei frați și o soră locuiau împreună într-o singură cameră.
Lucescu bătea mingea pe stradă, dar era nevoit să și muncească pentru a-și ajuta familia. Într-un interviu acordat Formula As, Mircea Lucescu a povestit cum a făcut primii bani.
„Vara, ne angajam la ferma spitalului, când începea culesul strugurilor, eram prezenți și acolo. Pe atunci, în jurul Bucureștiului era plin de vii! În fiecare primăvară, în perioada salatelor, împreună cu unul dintre frați, îl ajutam pe un prieten, Ștefan, să împingă un cărucior plin cu salată și ridichi din grădinile Vitan, urcând Dealul Văcăreștilor, pe lângă cimitirul Cărămidarii de Jos, până în fața Spitalului 9. Eram răsplătiți cu 2 lei și câteva salate mari, cu care fugeam imediat acasă, pentru a ne întoarce apoi cu toții, la joaca noastră preferată: fotbalul. Îl ajutam pe Ștefan, nu atât pentru câștig, cât pentru că era singurul care avea o minge adevărată. Iar dacă ar fi făcut drumul singur, joaca ar fi început cu o oră mai târziu”, a dezvăluit Mircea Lucescu.
Singurele momente cu adevărat fericite erau cele din preajma Crăciunului. „Pe vremea mea, copiii săraci de-abia așteptau sărbătorile, mai făceau un bănuț. Îmi aduc aminte că ne organizam pentru Crăciun cu 2-3 luni înainte.
Tot cartierul vuia în așteptarea Crăciunului! Dar nu banii pe care îi primeam erau cu adevărat importanți, ci atmosfera învăluitoare a sărbătorilor. În familia noastră, Crăciunul era respectat cu sfințenie. Eram foarte săraci, dar sărbătorile erau întotdeauna strălucitoare. Cocea mama câte 12 cozonaci! Eram încă mici, și atunci punea cozonacii pe dulap, sus de tot, să n-ajungem la ei! Trăiam cu toții într-o cameră, în care era o sobă la care ne încălzeam și pe care se și gătea. Înainte de Ajun, nu mai dormea nimeni, pentru că mama gătea zi și noapte. Erau momente de neuitat, pe care le întâmpinam cu o bucurie extraordinară. Copilărind printre oameni mai nevoiași, am fost martor, de mic, la adevărata minune a credinței: aceea că le dă celor săraci o speranță”, a mai spus selecționerul echipei naționale.
Mircea Lucescu a explicat și ce a stat la baza succesului său: puterea de a visa!
„Sărăcia a fost cea care ne-a împins spre evoluție, spre cunoaștere, spre o curiozitate de a înțelege ce se întâmplă în jur. Eram trei frați care dormeam într-un pat de lemn cu saltea de paie, tata și mama într-un alt pat, sora mai mare și cu cel mic în alt pat. La ora 10 seara se închidea lumina, căci tata mergea a doua zi dis-de-dimineață la serviciu. Eu mă sculam tiptil din pat și, sub o lampă, citeam cu sete ore în șir. Am avut această șansă extraordinară să mă pasioneze lectura. La un moment dat, visul meu era să pot citi în limbi străine.
N-aveam profesor de franceză, n-aveam de nici unele, singur încercam să mă descurc. Devoram „SAS”-urile, o serie de cărți de spionaj din ediția „Livre de poche”. Acțiunile se desfășurau în diferite orașe ale lumii, erau acolo descrieri fabuloase, care înflăcărau imaginația copilului din Apărătorii Patriei. Personajul principal era un tip dintr-o familie aristocrată, care rezolva tot felul de cazuri complexe. Obișnuia să umble numai cu Mercedes-uri, să bea Dom Pérignon și să poarte neapărat un ceas Patek Philippe. Copil fiind, visam să fiu și eu ca acest erou al meu, să am și eu ce avea el și, culmea, chiar am ajuns să îmi permit tot ce avea el”, a mai dezvăluit cel mai în vârstă antremor activ din fotbalul mondial.
Mircea Lucescu a strâns 70 de selecții în echipa națională a României și a fost căpitanul tricolorilor la Campionatul Mondial din Mexic din 1970 – un moment istoric, fiindcă a fost prima prezență a României la un Mondial după o pauză de mai bine de 30 de ani.
Ca antrenor, în 45 de ani de activitate, are 35 de trofee cucerite ca technician. A fost campion al României, cu Dinamo București și Rapid București, al Turciei, cu Galatasaray Istanbul și Beșiktaș Istanbul, al Ucrainei, cu Șahtior Donețk și Dinamo Kiev, a obținut Cupa UEFA în 2009, cu Șahtior, și Supercupa Europei în 2000, cu Galatasaray. Acum conduce naționala de fotbal a României și este pe locul trei în clasamentul celor mai titrați antrenori ai lumii, fiind depășit doar de Alex Fergusson și Josep Guardiola.