Marele campion a ajuns bucătar. A luat aurul olimpic, dar a urmat o altă cale după retragere

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Retras din activitate după ce a devenit campion mondial și olimpic, fostul sportiv a decis să o ia pe alt drum în viață și a schimbat pista de atletism cu bucătăria.

Povestea de viață a lui Danny Everett este una aparte. S-a apucat de atletism în clasa a 10-a, iar doi ani mai târziu devenea vicecampionul național al competiției dintre licee.

Campionul privește gătitul ca pe o modalitate de a avea grijă de ceilalți, vocație insuflată de bunica lui

Proba lui preferată a fost 400 de metri, la care a câștigat aurul mondial în 1987 și pe cel olimpic în 1988 cu ștafeta Statelor Unite ale Americii.

Mai are în palmares mai are în palmares bronzul olimpic la 400 de metri, tot la Seul. Cursa a fost dominată de americani, pe primele locuri clasându-se Steve Lewis și Butch Reynolds.

Campionul privește gătitul ca pe o modalitate de a avea grijă de ceilalți, vocație insuflată de bunica lui. Foto: Danny Everett, facebook

Toți aceștia s-au înșirat pe distanța a numai 22 de sutimi, ceea ce pentru o cursă de 400 de metri, în care ecarturile apar de la primii metri, este infim.

Ultimele medalii câștigate au venit în 1991, la Campionatul Mondial de la Tokyo. Mai întâi, a fost argintul cu ștafeta, când americanii au fost devansați de britanici cu numai 4 sutimi.

Dincolo de faptul că 4 sutimi nu înseamnă mai nimic în orice probă de atletism, acestea au făcut diferența dintre victorie și înfrîngere după 1.600 de metri.

De asemenea, Everett a luat bronzul la individual, cu 44,62 de secunde. Aurul a ajuns la compatriotul lui Antonio Pettigrew (44,57), iar argintul la britanicul Roger Black (44,62).

S-a apucat de gătit la scurt timp după ce s-a retras din activitate, acum 3 decenii, ca pe o modalitate de a avea grijă de ceilalți, vocație insuflată de bunica lui.

Anya, nepoata lui, spune că gătește mai bine decât alerga. Soția Tiarzha Taylor este mai elegantă și spune că gătește la fel de bine pe cât alerga.

Danny Everett a ajuns la concluzia că gătitul este o artă

Everett, însă, spune că a fost alergător mai bun decât ceea ce realizează în bucătorie. Dar admite că gătitul este doar o prelungire a activității de pe pista de atletism.

„A existat o perioadă în istoria atletismului în care am fost cel mai bun om de pe planetă în acea probă. Dar, după retragee, am început să mă gândesc ce aș putea face și mai bine.

Gătitul este o artă. Toți cei care vin aici se simt întotdeauna minunat. Așa că toate acestea m-au condus înapoi la propria mea identitate”, a spus el, potrivit LA Times.

Campionul deține o reședință de pe un deal din apropierea orașului Ojai. Locul oferă o priveliște spectaculoasă asupra văii Upper Ojai.

Dar mai este și altceva, „Pink Moment” („Momentul Roz”), un interval de 10-15 minute, în care soarele la apus scaldă munții Topatopa din apropiere, într-o lumină roz-purpurie.

Este un decor spectaculos pentru un club gastronomic, nunți, aniversări sau alte evenimente restrânse. Everett speră ca astfel de evenimente să devină următorul capitol al vieții lui.

Cum a fentat Danny Everett stagiul militar de 4 ani luând bursă de studii, deși era un alergător modest

Dar mai este ceva în trecutul lui Danny Everett, care nu ar elegătură decât tangențial cu atletismul. S-a întâmnplat în ultimul an de liceu, la Fairfax.

Campionul a povestit că a fost constrâns prin intimidare să se înroleze în armată după absolvire. Însă a realizat imediat că trebuie să scape de acel angajament.

Campionul privește gătitul ca pe o modalitate de a avea grijă de ceilalți, vocație insuflată de bunica lui. Foto: Danny Everett, facebook

Singura modalitate prin care armata l-ar fi lăsat să plece era obținerea unei burse sportive pentru atletism, un scenariu aproape imposibil pentru Everett.

A alergat proba de 400 de metri în 52 de secunde, un timp bun, dar departe de o performanță care să-i asigure finanțarea studiilor universitare.

„Alergam exact atât de repede cât era nevoie pentru a câștiga. Nu trebuia să depun un efort prea mare”, își amintește el.

Dar lucrurile s-au schimbat având în fața perspectivei unui stagiu militar de 4 ani. Concret, a insistat să fie primit la prestigiosul concurs „Arcadia Invitational”.

A câștigat proba de 400 de metri cu timpul de 46,79 secunde, doborând recordul competiției și surclasându-i pe cei mai buni sprinteri de liceu din țară.

Câteva săptămâni mai târziu, a ieșit campion al orașului Los Angeles la 200 și 400 de metri, iar până la sfârșitul verii a mai „ars” o secundă din timpul în care parcurgea distanța.

„Toate universitățile din țară încercau să-l recruteze. L-am dus direct la UCLA și am reușit să-l scoatem din armată”, a povestit Johnny Ausbon, antrenorul de la Fairfax.

A plecat din Westwood cu mai mult decât o diplomă. În cei 3 ani, Everett a stabilit recorduri universitare la 400 de metri și ștafetă de 4×400 de metri, câștigând multe titluri cu echipa și la individual.