Vineri, 23 mai, Andreea Răducan va fi prezentă la Botoșani pentru un eveniment cu totul și cu totul special. Acesta este organizat de Uniunea Armenilor din România și se adresează elevilor.
Ei vor avea astfel prilejul de a fi în față cu una dintre sportivele care au reprezentat cu cinste România la cel mai înalt nivel. Fosta gimnastă se poate lăuda cu o mulțime de performanțe, atât olimpice, cât și europene.
Născută pe 30 septembrie 1983, la Bârlad, a făcut parte din generația care a urmat după retragerea unor alte nume importante precum Lavinia Miloșovici și Gina Gogean, debutând într-o competiție internațională 15 ani mai târziu, la Campionatele Europene de Juniori (Antwerpen, Belgia), în care a ocupat poziția a patra la individual compus. Au urmat Campionatele Mondiale din 1999 – unde a câștigat finala la sol și a obținut locul cinci la individual compus – , dar și Jocurile Olimpice din 2000, găzduită de Sydney, unde a cucerit medalia de aur în proba destinată echipelor.
Pe 23 mai, Andreea Răducan le va vorbi elevilor despre performanțele remarcabile, sacrificiile făcute pentru a reuși, dar și rolul României în gimnastica mondială. Evenimentul va avea loc la ora 12.30, în aula Colegiului Național „A. T. Laurian” din Botoșani.
Rolul de organizator i-a revenit Uniunii Armenilor din România – Filiașa Botoșani, în parteneriat cu Colegiul Național „A.T.Laurian”, Clubul Sportiv Școlar Botoșani, Liceul cu program Sportiv Botoșani și Inspectoratul Școlar al Județului Botoșani.
În 2000, la Sydney, Andreea Răducan a avut parte și de un moment dureros, care i-a marcat cariera. Vorbim, evident, despre medalia de aur cucerită în proba de individual compus și retrasă de Comitetul International Olimpic după ce a fost depistată pozitiv la un control doping.
„Cumva, pentru că eram un copil la momentul acela, a fost bine și n-a fost bine. A fost bine pentru faptul că nu am ținut să despic firul și pur și simplu am zis că nu înțeleg ce se întâmplă. Pe de altă parte, mi-a fost foarte greu să reușesc să îmi găsesc cuvintele pentru a-mi susține nevinovăția. Cum să te justifici pentru ceva ce nu ai făcut? Mi se aduceau niște acuze pe care nu le înțelegeam. Mă gândeam că eu m-am dus în sala de antrenament, m-am pregătit atâta amar de vreme, am mers la concurs, am reușit ca în acea zi de concurs să am evoluții foarte bune pe toate cele patru aparate, să adun punctajul cel mai bun. Am făcut tot ceea ce a depins de mine. I-am spus medicului că mă doare capul, nici nu știu ce am primit de la el… Nu era treaba mea. Treaba mea era să-mi fac treaba foarte bine, conștiincios, serios, așa cum o făcusem de fiecare dată, și să obțin acea medalie. Este absolut frustrant să vezi o mare de oameni în fața ta care te întreabă fiecare pe rând: «Și, totuși, ce s-a întâmplat, de ce ți-au luat medalia?». Ce să le spun, ce cuvinte să găsesc, să le explic că de fapt eu nu am un răspuns pentru chestiunea asta? Nu știu ce s-a întâmplat, nu știu ce a fost, nu știu a cui este vina, dar cu siguranță nu este a mea. Primul sentiment pe care îl ai este de a abandona totul pentru că te simți nedreptățit, vezi oamenii lipsiți de demnitate, decizii luate pe genunchi, fără ca cineva să le gândească și să și le asume într-un mod corect cu mintea unui adult. A fost frustrant și greu de gestionat”, spunea fosta gimnastă, nu cu mult timp în urmă, pentru adevărul.ro.
„Cumva, pentru că eram un copil la momentul acela, a fost bine și n-a fost bine. A fost bine pentru faptul că nu am ținut să despic firul și pur și simplu am zis că nu înțeleg ce se întâmplă. Pe de altă parte, mi-a fost foarte greu să reușesc să îmi găsesc cuvintele pentru a-mi susține nevinovăția. Cum să te justifici pentru ceva ce nu ai făcut? Mi se aduceau niște acuze pe care nu le înțelegeam. Mă gândeam că eu m-am dus în sala de antrenament, m-am pregătit atâta amar de vreme, am mers la concurs, am reușit ca în acea zi de concurs să am evoluții foarte bune pe toate cele patru aparate, să adun punctajul cel mai bun.
Am făcut tot ceea ce a depins de mine. I-am spus medicului că mă doare capul, nici nu știu ce am primit de la el… Nu era treaba mea. Treaba mea era să-mi fac treaba foarte bine, conștiincios, serios, așa cum o făcusem de fiecare dată, și să obțin acea medalie. Este absolut frustrant să vezi o mare de oameni în fața ta care te întreabă fiecare pe rând: «Și, totuși, ce s-a întâmplat, de ce ți-au luat medalia?». Ce să le spun, ce cuvinte să găsesc, să le explic că de fapt eu nu am un răspuns pentru chestiunea asta?
Nu știu ce s-a întâmplat, nu știu ce a fost, nu știu a cui este vina, dar cu siguranță nu este a mea. Primul sentiment pe care îl ai este de a abandona totul pentru că te simți nedreptățit, vezi oamenii lipsiți de demnitate, decizii luate pe genunchi, fără ca cineva să le gândească și să și le asume într-un mod corect cu mintea unui adult. A fost frustrant și greu de gestionat”, spunea fosta gimnastă, nu cu mult timp în urmă, pentru adevărul.ro.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER