Andreea Răducan, emoționată până la lacrimi. De ce a plâns marea campioană în timpul interviului

Marea campioană Andreea Răducan a fost emoționată până la lacrimi și nu a mai putut să se abțină. A plâns chiar în timpul unui interviu.

Campioana olimpică nu a mai putut să-și țină lacrimile în momentul în care în discuție a fost adus un subiect foarte sensibil din viața ei, care i-a provocat multă durere.

Andreea Răducan, emoționată până la lacrimi

Fosta gimnastă Andreea Răducan a vorbit, cu lacrimi în ochi, despre un moment foarte dificil al vieții ei. Fosta campioană olimpică și-a pierdut tatăl în 2006, când avea vârsta de 22 de ani. Chiar dacă anii au trecut rapid, Andreea Răducan încă nu a depășit momentul dificil.

„Tata a fost foarte implicat. Foarte pasionat și o persoană care a trăit întotdeauna la maximum participările mele la competițiile majore. Și, evident, la celelalte concursuri. A trăit cumva cu sufletul la gură și în fața televizorului competițiile la care am participat. Era cel care venea întotdeauna către Deva atunci când eu îl rugam și îi spuneam că am nevoie să fie lângă mine”, a povestit Andreea Răducan, la GSP.

„Era stâlpul și omul pe care mă bazam în momentele dificile”

Chiar dacă au trecut aproximativ 18 ani de când și-a pierdut tatăl, Andreea Răducan povestește că încă nu a reușit să se împace cu această idee.

„A venit acel moment când Doamne-Doamne a decis că este final și tata s-a dus. A fost greu, pentru că… Tot ceea ce ține de oamenii dragi și de persoane evident, despărțirea este mult mai dură. Și nu mi-a rămas decât să înțeleg o dată în plus că tot ceea ce pot să fac este să sper că, la un moment dat, voi avea puterea să accept că lucrurile se întâmplă așa cum trebuie să se întâmple. Era stâlpul și omul pe care mă bazam în momentele dificile.

Chiar dacă acolo, în cantonament, erau antrenorii alături de care stăteam zi de zi și cu care comunicam, tata era cel căruia puteam să îi spun și să mă descarc la el cu tot ceea ce aveam pe suflet și să îl pun, dragul de el, pe drum.

De fiecare dată când vorbesc despre gimnastică și nu doar, mă gândesc la el. Și îi mulțumesc pentru tot și pentru toate calitățile pe care mi le-a lăsat moștenire. Și pentru toate lucrurile bune pe care le-am învățat de la el. Cred că e bine să ne putem gândi cu multă recunoștință și cu mult drag la oamenii pe care i-am iubit și, din păcate, nu mai sunt lângă noi”, a mai povestit fosta gimnastă.