EXTRA Cea mai frumoasă antrenoare din România i-a înnebunit din nou pe fani: „Superbă”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Fosta handbalistă română face senzație pe rețelele sociale și a publicat noi imagini cu care și-a înnebunit fanii.

În urmă cu câteva zile, Mihaela Evi și-a anunțat plecarea de la Academia Gloriei Bistrița, după șase ani. Considerată cea mai sexy antrenoare de handbal din România, fosta handbalistă este to mai activă pe rețelele de socializare și a primit numeroase comentarii din partea fanilor la o postare în care și-a scos în evidență formele.

Cum a atras toate privirile cea mai apreciată antrenoare de handbal din România: „Ești o zeiță”

Chiar dacă pe plan profesional lucrurile nu decurg prea bine pentru fosta handbalistă, Mihaela Evi a postat într-o rochie mulată pe corp, iar pe rețelele de socializare a atras imediat sute de comentarii și mii de like-uri.

Vezi galeria foto
30 poze

„Ești uimitoare”, „Ești o zeiță” sau „Mult prea frumoasă!”, sunt câteva dintre complimentele făcute de fanii fostei antrenoare de la Gloria Bistrița.

„Ținuta zilei: încredere, cafea, un strop de haos și multă recunoștință”, e descrierea clipului video în care apare Mihaela Evi.

 

View this post on Instagram

 

A post shared by Mihaela Evi (@mihaelaevi)

De ce a refuzat Rareș Burnete să joace în Superliga! „Indiferent de bani, de club”

14:05

Gigi Becali a văzut ce transfer a făcut Dan Șucu și a început să râdă în direct la TV: „Nu era de FCSB!”

13:45

Pe rețelele sociale este urmărită de peste 122.000 de fani. Mihaela Evi s-a retras din sportul profesionist la doar 20 de ani din cauza unor probleme de sănătate. Antrenoarea în vârstă de 36 de ani e căsătorită cu Claudiu Evi, coordonatorul Centrului de juniori de la Gloria Bistrița. Au împreună un băiat și o fetiță, Claudiu și Sofia.

Reacția Mihaelei Evi după despărțirea de club: „Nu a fost perfect dar a fost autentic”

„Astăzi a fost ultima mea zi de contract la Gloria.

Acum două săptămâni, clubul a decis restructurarea centrului de copii și juniori și ne-a propus alte roluri. Pot înțelege orice decizie administrativă. Fiecare conducere are dreptul să își stabilească strategia și oamenii cu care merge mai departe.

Ceea ce mi-a fost greu să înțeleg a fost felul în care s-a încheiat această colaborare. După șase ani în care ne-am mutat viața la Bistrița, ne-am construit un cămin aici și ne-am făcut toate planurile de viitor, am aflat cu doar câteva zile înainte de expirarea contractelor că trebuie să ne regândim întreaga viață.

Dar postarea aceasta nu este despre cum plec. Este despre ceea ce rămâne. Ce a însemnat Bistrița pentru mine în acești șase ani? La început, salvare.

A fost locul în care am ajuns după cea mai grea decizie din viața noastră: să plecăm de acasă, de la Târgu Mureș. Iar omul care ne-a convins să avem curajul să facem acest pas a fost Horatiu Pasca. Pentru asta îi voi fi mereu recunoscătoare.

Apoi, Bistrița a devenit familie. Familie prin oamenii pe care i-am cunoscut aici, prin prieteniile legate și prin toți copiii alături de care am construit ceva frumos.

Sunt mândră că am reușit să construim echipe competitive, capabile să se lupte de la egal la egal cu cele mai puternice cluburi din România.

În acești șase ani ne-am confruntat cu cluburi care ofereau salarii, condiții excelente și staff-uri complete pentru echipele de junioare. Noi aveam condiții decente, cazare în internat, două mese pe zi și foarte multă muncă. Dar aveam și ceva ce nu poate fi trecut într-un buget.

Aveam copiii noștri. Aveam muncă. Aveam caracter. Privesc în urmă și realizez că am venit într-un club care avea o singură echipă, cea de senioare, iar astăzi las în urmă o structură completă de copii și juniori.

Nu a fost perfect. Dar a fost autentic. Și a fost construit cu suflet.

În ultimele două săptămâni am plâns mult. Nu pentru o funcție. Ci mai degraba pemtru ca am înțeles că adevărata măsură a muncii unui om nu este funcția pe care o ocupă, ci oamenii pe care îi lasă în urmă.

Iar dacă există un mod frumos de a încheia un capitol, atunci acesta este. Să pleci cu sufletul plin de recunoștință. Funcțiile se termină. Dragostea oamenilor rămâne.

Iar drumul de aici înainte îl las în mâinile lui Dumnezeu. Loviturile sub centură nu pot fi prevăzute. Dar știu ca nu trebuie să câștig eu toate luptele. Unele îi aparțin lui Dumnezeu, a scris Mihaela Evi, pe Facebook.