Costin Comșa este un paraciclist deja cu experiență, legitimat la CS Olimpia București la Clasa MH4, iar povestea sa este una tulburătoare.
În urmă cu 18 ani a suferit un grav accident rutier, în timp ce se afla în mașină cu un prieten. Azi e campion național într-o disciplină sportivă epuizantă. Este utilizator de scaun rulant de aproape două decenii.
De la acel moment cutremurător pentru familie Costin Comșa nu și-a mai putut folosi picioarele, dar asta nu l-a făcut mai puțin încrezător în șansa lui.
S-a apucat de paraciclism și iar a fost lovit de o mașină când se antrena, de curând. Dar viața merge înainte și acum.
Refugiul său după momente dificile s-a numit sportul, și nu orice sport, ci unul care presupune o pregătire fizică excepțională. Asta face zi de zi cu gândul la medalii la competițiile internaționale.
Cum a reușit el să depășească obstacolele unei vieți grele, în interviul de mai jos.
Aici aflăm că, neavând bani suficienți, a trecut prin toate etapele unui biciclist care a probat tot felul de variante care l-au ajutat să ajungă cine este azi în paraciclism.
Este de șase ori campion national la categoria MH4 și se pregătește intens pentru a participa la Jocurile Paralimpice din 2028 care vor avea loc la Los Angeles (Statele Unite).
„Am avut accident auto în 2007 și în același an am ajuns în Germania. Am văzut primul paraciclist, ce fac eu acum, chiar atunci în anul ăla. Am întrebat ce fel de bicicletă are. E o bicicletă adaptată pentru persoane cu dizabilități.
Anii au trecut… Mi-a fost imposibil să îmi iau o bicicletă ca asta. Am reușit abia acum 8 ani de zile. Prima oară am avut o bicicletă asemănătoare cu asta. Era o roată care s-a adaptat la scaun de la o fundație.
Am fost cu aceea un an de zile. După acesta un an de zile, aproximativ acum șapte ani am reușit să îmi iau prima bicicletă. Nu asta care eu am acum, care este deja super performantă.
Dar ciclismul era o pasiune și înainte de acel accident?
Nu, nu! Mi-am dat seama că asta mi-ar place. Am încercat și alte sporturi pentru persoane cu dizabilități, dar nu mă regăsesc complet. Mă duceam la sală. Asta ce fac acum e clar ce îmi place.
Îmi place cel mai mult, adrenalină din cauza vitezei. În programul ăsta strict de antrenament, chiar mă reprezint, Eu înainte lucram în armată și pe care are legătură și cu asta. Și atunci era programul destul de fix și acum ce fac? Chiar îmi place.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F02%2Fcostin-comsa-paraciclism-5-934x1400.jpeg)
Ai unde să te antrenezi în momentul de față?
Iarna fac în casă, pe home trainer. Adică bicicleta este montată pe un home trainer special pentru biciclete. Dar e adaptat pentru biciclete cu dizabilități. Adică e cumva întors invers. Și vara mă antrenez la mine, la Buzău. Pe toată zona Buzăului. Bine, aleg zonele de deal.
Unde să nu sunt mașini, nu?
Da, nu pot să ies pe DN. Chiar dacă am ce-mi trebuie, adică bicicleta, e destul de vizibilă. Am tot felul de lanterne. Am steag în spate, dar e complicat. E foarte periculos ca idee. Anul trecut chiar am avut accident. Adică a dat o mașină peste mine.
Mașina a dat sau bicicleta?
Mașina a dat peste mine! A fost fix în octombrie când am avut accidentul. Începând perioada asta off-season, adică de iarnă, care trebuia să fac în casă. Norocul meu care a fost că oricum m-am antrenat în casă, dar aveam piciorul afectat.
Și bănuiesc că nu erai tu de vină, era participantul la trafic.
Am avut noroc. Am avut noroc că nu a fost mai grav.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F02%2Fcostin-comsa-paraciclism-15-1050x1400.jpeg)
Spune-mi, povestea ta ți-ar plăcea să inspire și pe alții?
Eu oricum prind postările prin care le fac… Și eu mi-aș fi dorit că înainte să aflu mai mult. Eu tot, toată majoritatea informațiilor pe care le am, ca să ajung. Antrenament, bicicletă, echipamente. Mi le-am luat după internet. Adică mai mult singur.
Dar acum și eu mi-aș fi dorit, derulând, să cunosc pe cineva care să mă ajute cu multe informații. Vă dați seama că în România este complicat. Nu sunt atât de mulți paracicliști, nici nu sunt atât de vizibili. Nu există nici o cultură. Încă și la mine în oraș sunt foarte mulți care mă văd prima oară.
Chiar și acum după atâția ani. E complicat, când mai mă duc pe la concursuri prin țară. Sunt mulți care mă văd prima oară. Da, mi-aș fi dorit să aflu și eu mai multe informații.
Urmărești ciclismul la televizor. ești la curet cu noutățile in acest sport? Ești pașionat sau nu prea?
Nu, nu sunt atât de pasionat. Următorul an ar fi participarea la Cupele Mondiale. Cea din Belgia și cea din Italia. Și în 2028 este Paralimpiada. Să particip la Jocurile Olimpice.
Acum mă focusez doar pe antrenamentele care vor fi și pe care le-am început de la 1 decembrie. Sunt pentru concursurile din aprilie.
E greu să te califici la Jocurile Paralimpice?
Este foarte greu. Deci ca să ajungi la Olimpiada ar trebui să participi la toate cupele unde se strâng puncte, adică mondiale europene. Și ce va avea cele mai multe puncte, acela va merge. România de obicei are un loc sau două locuri pentru Jocurile Paralimpice.
Câte ore dedici antrenamentelor pe săptămână?
Mă antrenez cam șase zile pe săptămână. Și antrenamentele pot fi de o oră jumătate sau două ori jumătate. Acum în casă. Este puțin mai complicat decât afară. Afară antrenamentele sunt între o oră jumătate, două ore jumate, trei ore.
Ca idee, chiar acum mă uitam pe Strava. Strava este aplicația care monitorizează kilometri. Și mă uitam că am 9.950 de kilometri. Dar am avut și ani în care am avut 15.000 de kilometri.
Ai și alte pasiuni în afară de paraciclism?
Deocamdată nu. Îmi ocupă foarte mult timp. Sunt foarte ocupat cu tot ce ține tot de chestia asta. Să gătesc, să îmi spăl, să îmi pregătesc ziua pentru a doua zi. Bicicleta să fie în regulă, piese. Tot timpul am ceva de făcut”, încheie sportivul.