REPORTAJ | „Campioana unei mari nepăsări”. Pulsul Craiovei în ziua ultimului meci pe „Oblemenco”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Reporterii ProSport au simțit impasibilitatea și nepăsarea craiovenilor pentru echipa din Liga I, la ultimul meci de pe stadionul „Ion Oblemenco”: CSU – Steaua (ora 20:30, ProTV), partidă din cadrul sferturilor de finală ale Cupei României

• CSU Craiova nu reușește să atragă dragostea fanilor așa cum făcea Craiova Maxima

Craiova nu a mai fost un oraș vesel într-o zi de meci de ani buni. Decenii la rând orașul a trăit din bucuriile oferite de Oblemenco, Balaci, Cămătaru sau Negrilă. Bordeaux, Fiorentina și Kaiserslautern erau printre cele mai cunoscute echipe care plecau lovite de ceea ce se numea „Craiova Maxima”. Acum, lumea e împărțită. Puțini mai au energie să se implice emoțional într-un fenomen care în ultimii ani le-a făcut mai mult rău. Nici măcar Steaua nu reușește să trezească un colos adormit și debusolat care trebuie să aleagă între șase litere: CSU sau FCU. Unii s-au dat cu municipalitatea, alții cred că spiritul adevăratei echipei mai există în actele din biroul lui Adrian Mititelu.

NIcio mașină de poliție în plus, niciun grup de suporteri, niciun afiș pe stradă

Lăsând la o parte treburile care țin mai mult de tribunal, cuprindem cu privirea străzile din Craiova. E ziua meciului cu Steaua, din sferturile de finală ale Cupei României, ultima partidă de pe stadionul „Ion Oblemenco”. Momentul perfect pentru un exercițiu. Preț de câteva minute încerăm să privim realitatea din perspectiva unor oameni pentru care fotbalul e doar acel sport în care niște băieți cu jambiere aleargă după o minge. Nu e sportul care generează pasiuni nebănuite.

Vezi galeria foto
25 poze

Odată schimbată perspectiva, CSU dispare din peisaj. Lumea se învârte în toate direcțiile. Domni nici prea tineri nici prea bătrâni cară genți grele pe umăr sau sacoșe colorate. Părinții își iau copiii de la școală și bunici cu o mie de griji în spate își odihnesc oscioarele pe băncile din stațiile de autobuz. Aglomerația din oraș spune doar că s-a terminat programul de muncă și puțini mai au chef să trebăluiască pe străzi, pe o vreme decupată din romanele lui Gabriel Garcia Marquez. Nimic din oraș nu anunță că la ora 20:30 CSU Craiova joacă împotriva Stelei. Nicio mașină de poliție în plus. Niciun grup de suporteri. Niciun afiș pe stradă care să anunțe meciul. Lumea parcă a uitat ceea ce în urmă cu 30 de ani pentru mulți era „o stare de spirit”, după cum spune Sorin Cârțu, actualul director tehnic al CSU. 

„Încă o «dublă!»”. L’Equipe, reverență în fața lui PSG după victoria magnifică din Supercupa Europei

00:52

Englezii de la Sky Sports, reacție de milioane după Supercupa Europei, PSG – Aston Villa: „O bestie de echipă!”

00:50

„Aveți emoții?”

Tabloul de pe străzi rămâne în urmă și pornim în goana după noi tușe. Căutăm să intrăm în febra meciului chiar la stadion. Oare o fi febră!? Poate da. Poate nu. Și pătrundem. Pavel Badea vorbește cu Rodion Cămătaru. Așteaptă o întâlnire cu reporterii. „Aveți emoții?”, vine întrebarea unui jurnalist. Ridică din umeri, ușor impasibili, și reacția lor te face să te întrebi dacă nu cumva informația că se demolează stadionul „Ion Oblemenco” e falsă. Nu este! Doar că o ușoară senzație de saturație se simte și în comportamentul lor. Odată vedete ale unei echipe iubite de un oraș întreg, acum sunt imaginile unui club care a apărut controversat, cu banii unei Primării care nu a ezitat să folosească o echipă-simbol ca pe o mașinărie electorală. Dovadă stau afișele de culoare roșie chiar în mijlocul unei baze sportive care tot timpul a avut doar două culori: alb și albastru.

Semafoarele, cele mai colorate obiecte într-o zi gri

Poate e prea devreme? Poate că trepidațiile de altădată vor fi declanșate abia când vor ieși protagoniștii la încălzire? Ieșim înapoi pe străzi. Traficul e mai fluid. Semafoarele sunt cele mai colorate obiecte într-o zi gri, în care nu s-au depășit 2 grade Celsius. Lăsarea serii anunță și scăderea temperaturii. Majoritatea oamenilor au ajuns în case și puțini mai sunt cei care o iau spre stadion. Nu se cântă. Nu se strigă. Nu se întâmplă nimic. Nimic. Chiar nimic. Toți așteaptă, fără să facă niciun efort, renașterea uneia dintre cele mai iubite echipe din istoria fotbalului românesc. Și așteaptă. Așteaptă. Așteaptă.

Fotografii: Bogdan Iordache