SPECIAL Tot ce trebuie să știți despre finala Cupei României 2026: Universitatea Cluj – Universitatea Craiova. Lista golgeterilor

Arena Municipal din Sibiu va fi, azi,  gazda ultimului act al Cupei României Betano, partida de fotbal Universitatea Cluj – Universitatea Craiova. Meciul va începe la ora 20.00.

La centru se va afla Marian Barbu (37 de ani), aflat în faţa primei sale finale de Cupa României din carieră. Arbitrul din Făgăraş va fi ajutat de asistenţii Mihai Marica şi Marius Badea, în timp ce al patrulea oficial a fost desemnat Ionuţ Coza.

Universitatea Cluj – Universitatea Craiova, finala Cupei României 2026

În camera VAR se vor afla Iulian Dima (arbitru VAR) şi Cristina Trandafir (arbitru AVAR). Brigada este completată de rezerva de asistent Alexandru Vodă, iar prestaţia oficialilor va fi monitorizată de observatorul Adrian Comănescu.

Mai mulți componenți ai grupărilor finaliste au mai câștigat trofeul.

La craioveni, a căror echipă a cucerit mai recent Cupa, mai există în lot oameni care au contribuit la acele trofee. Doi dintre ei, Bancu și Screciu, au fost la ambele, 2017/18 și 2020/21, în timp ce Cicâldău și Baiaram au fost la cea din urmă.

De asemenea, din lotul oltean alți 3 au mai cucerit câte o dată trofeul, S. Lung jr. (cu Astra în 2013/14), T. Băluță (cu Viitorul Constanța, în 2018/19) și V. Mogoș (cu CFR Cluj, în 2024/25, jucând un meci înainte de a se transfera la CSU).

De la „U” au câte o cupă în palmares: Chipciu (cu Steaua în 2014/15), Iul. Cristea (cu FCSB, în 2019/20), Postolachi (cu CFR Cluj în 2024/25), Bic și D. Nistor (ambii cu actuala lor adversară, în 2020/21).

De la clujeni mai este și Artean, care are chiar 2 Cupe (cu Viitorul, 2018/19 și cu CFR Cluj, 2024/25), dar este accidentat de mai multă vreme.

De asemenea, ca antrenor, Cristiano Bergodi are două trofee, consecutive, 2021/22 și 2022/23, ambele cu Sepsi.

Cele mai bune performanțe ale celor două în competiția KO

CSU Craiova

• 2 trofee: 2017/18 (2-0 cu Hermannstadt în finală) și 2020/21 (3-2 d.prel. cu Astra)
• Locul 20 în clasamentul all-time al cupei cu linia: 12 sezoane, 50 jocuri, 30 victorii, 9 egaluri, 11 înfrângeri, 92-38 golaveraj, 69 puncte

Universitatea Cluj

• 1 trofeu: 1964/65 (2-1 cu Dinamo Pitești)
• 5 finale: 1933/34 (0-5 cu Ripensia), 1941/42 (1-7 cu Rapid), 1948/49 (1-2 cu CSCA București), 2014/15 (0-3 cu Steaua) și 2022/23 (0-0 / 4-5 d.l.dep. cu Sepsi)
  Locul 6 în clasamentul all-time al cupei cu linia: 70 sezoane, 169 jocuri, 82 victorii, 27 egaluri, 60 înfrângeri, 302-231 golaveraj, 191 puncte

Drumul celor două până în finală

CSU Craiova – Rezultate grupă

4-1 (Etim 61, 86, Dv. Matei 77, Cicâldău 88 / Stevanović 44aut) cu Sănătatea SP Cluj, la Craiova
4-0 (Romanciuk 10, Etim 18, Al. Crețu 57, Mekvabișvili 86) cu Petrolul, la Ploiești
2-2 (Ad. Rus 9, Fl. Ștefan 54 / Bîrligea 16, David Popa 65) cu FCSB, la Craiova
Sferturi de finală
3-1 d.prel. (Mora 69, Al. Crețu 105+1, Baiaram 117 / Cordea 90) cu CFR Cluj, la Craiova
Semifinale
1-1 / 4-1 d.l.dep. (Ad. Rus 118 / Boateng 105+1) cu Dinamo, la București

Universitatea Cluj – Rezultate grupă

2-1 (Trică 50, Taiwo 90+1 / Val. Dumitrache 45+3) cu Metalul Buzău, la Buzău
2-2 (Trică 35, Postolachi 56 / Ghimfuș 7, D. Oroian 16) cu Sepsi OSK, la Sfântu Gheorghe
2-0 (Lukić 51, Coubiș 67) cu Oțelul Galați, la Cluj
Sferturi de finală
2-1 (Ou. Mendy 73, Macalou 81 / Simba 52) cu Hermannstadt, la Cluj
Semifinale
1-1 / 5-4 d.l.dep. (Ou. Mendy 75 / Ricardo Matos 29) cu Argeș, la Mioveni

Steaua – Dinamo din 1986 până în 1990

La ediția 1939/40, trebuie o explicație pentru cei mai tineri. În acea vreme, regulamentul Cupei prevedea că în caz de egalitate, partida se rejuca, motiv pentru care acea finală a avut nevoie de 4 partide pentru a se desemna câștigătoarea.

La finala din 1988, a fost acea situație în care Steaua s-a retras de pe teren, cu deciziile bizare luate atunci, stabilindu-se ulterior cea mai bună decizie, aceea de a fi considerată anulată.

Au fost patru ediții consecutive, între 1986 și 1990, când Steaua și Dinamo și-au disputat ambele trofee și a mai fost și cea din 1983/84, în acel deceniu cele două dominând clar competițiile interne.

În trei situații, meciul decisiv din campionat a fost foarte apropiat de finala cupei: în 1996/97 (la 3 zile), 1983/84 (6 zile) și 1988/89 (7 zile).

Golgeterul Eppel

Maghiarul Marton Eppel este golgeterul acestei ediții, cu un număr total de 9 goluri. El a reușit foarte rara performanță de a marca într-un joc 5 goluri, făcând-o cu FC Voluntari (scor 8-1), în faza play-off-ului.

Apoi, faza grupelor, a mai marcat un gol la înfrângerea cu Oțelul (1-2) și apoi un hat-trick în victoria cu Sporting Liești (5-0). Nu a mai avut un golgeter al unei ediții de cupă un așa mare număr de goluri de peste trei decenii, când în 1994/95, Iulian Chiriță de la Rapid a marcat 10 goluri.

Cifra de 5 goluri reprezintă cel mai mare număr de goluri marcat vreodată într-un meci de Cupa României, în fazele superioare, mai fiind reușit de alți 7 jucători, toți în vremuri foarte îndepărtate.

E vorba de Bucșa (Prahova Ploiești), Cociuban II (Victoria Cluj), Asperovici (Ateneul Tătărași), Unguroiu (Franco-Româna Brăila), Dascălu („U” Cluj-Sibiu), N. Drăgan (CCA), Fl. Voinea (Steaua).

Cel din urmă a reușit această „manita” în urmă cu 60 de ani și jumătate față de Eppel (la 06.03.1965, Arieșul Turda – Steaua 1-8).

Pentru a 3-a oară la Sibiu

Stadionul Municipal din Sibiu va fi pentru a 3-a oară gazdă a unei finale de Cupa României. Precedentele două situații au fost foarte recente: 2022/23, Sepsi OSK – „U” Cluj 0-0 / 5-4 d.l.dep. și 2023/24, Corvinul – Oțelul 2-2 / 3-2 d.l.dep.

Așadar, s-ar putea trage o concluzie rapidă, că dacă finala e găzduită de Sibiu, atunci doar loviturile de departajare vor face diferența.

Iar „U” Cluj a mai fost prezentă, dar și Cristiano Bergodi, diferența fiind că tehnicianul italian a câștigat trofeul (cu Sepsi), chiar în dauna actualei sale echipe. Astfel, după Ploiești, care a găzduit de patru ori ultimul act, Sibiul devine al doilea oraș al provinciei la numărul de găzduiri a unei finale de cupă.

Alte orașe din provincie care au găzduit finale sunt Brașov de 2 ori, Timișoara, Piatra Neamț, Târgu Jiu, Iași și Arad, câte o dată.

De mențional că 73 dintre finale s-au jucat la București, stadionul care le-a fost de cele mai multe ori gazdă fiind fostul „23 August” devenit ulterior Național, iar azi Arena Națională, în 45 de rânduri (două meciuri fiind la finala rejucată din 1973).

Ineditul finalelor

S-au disputat până acum 87 de finale, o dată, în 1988, trofeul fiind considerat nedecernat.

10 dintre ele au fost decise de prelungiri, iar 9 la loviturile de departajare.

La trei dintre finale a fost nevoie de rejucare. La prima, cea din 1934, după ce la cea inițială scorul a fost 3-2 pentru Ripensia, cei de la „U” Cluj au contestat-o, pe motiv că au considerat meciul având caracter amical și din acest motiv introduseseră în echipă doi amatori, astfel respectivul meci a fost anulat.

La rejucare, când clujenii au considerat finala ca meci oficial, l-au pierdut cu… 0-5! La celelalte două, motivul a fost altul, neexistând pe-atunci în regulament loviturile de departajare, în caz de egalitate finala se rejuca.

În 1940 acest lucru s-a întâmplat de patru ori, până ce Rapid s-a desprins de Venus. Iar în 1973 de două ori până ce Chimia Râmnicu Vâlcea s-a impus în fața Constructorului Galați.

Apropo de această din urmă finală, a fost singura la care au lipsit echipele de prim eșalon, Chimia Râmnicu Vâlcea fiind din al doilea, iar Constructorul Galați din al treilea.

Cele mai multe finale le-a câștigat Steaua, 23.

Cele mai multe consecutive au revenit Rapidului, 6.

Cele mai multe finale pierdute le are Dinamo, 9.

În 1935, CFR București – Ripensia 6-5, a fost finala cu cele mai multe goluri, 11, e drept jucată cu prelungiri. Finala fără prelungiri cu cele mai multe goluri a fost cea din 1990, Dinamo – Steaua 6-4, deci 10.

Cele mai dezechilibrate finale: Rapid – „U” Cluj-Sibiu 7-1 (1941/42), Steaua – Foresta Fălticeni 6-0 (1966/67) și Univ. Craiova – „Poli” Timișoara 6-0 (1980/81).

Va fi a 26-a finală la care lipsesc echipele bucureștene

Cel mai des scor întâlnit în finală, 2-1, de 18 ori.

Trofeul a fost câștigat de 24 echipe aparținând de 18 localități (București, Craiova, Cluj, Ploiești, Timișoara, Arad, Turnu Severin, Reșița, Oradea, Turda, Râmnicu Vâlcea, Petroșani, Bistrița, Giurgiu, Voluntari, Ovidiu, Sfântu Gheorghe, Hunedoara).

Fotbalistul cu cele mai multe finale jucate este Marius Lăcătuș, 10, tot el alături de rapidiștii Ion Bogdan, Vintilă Cossini și Gheorghe Rășinaru având cele mai multe trofee câștigate, câte 6.

Bogdan Stelea a apărut în finală cu cele mai multe echipe, 4 (Dinamo, Steaua, Rapid și Unirea Urziceni).

Mircea Lucescu este antrenorul care a apărut în cele mai multe finale, 7, în timp ce Ioan Andone a câștigat cele mai multe, 4.

Finala din 1949 a fost prima condusă de un arbitru din afara Bucureștiului, Adalbert Kincs din Lugoj.

7 finale au fost conduse de arbitri străini. Emil Kroner a condus cele mai multe finale 5, e drept, una a fost o rejucare. Este urmat de Cristian Balaj, Dan Petrescu și Denis Xifando, câte 4.

Marian Barbu va deveni al 54-lea arbitru care conduce o finală de Cupă, al 47-lea autohton. Totodată este primul din Făgăraș. Finala din 2023 a fost prima cu sistem VAR.

Finala din 1952, CCA – Flacăra Ploiești, a fost prima în care s-au făcut schimbări de jucători.

Finala din 1960, Progresul București – Dinamo Obor, a fost prima care a permis acces câștigătoarei în cupele europene.

Finala din 2020, FCSB – Sepsi, s-a jucat fără spectatori, din cauza pandemiei de Covid 19. De asemenea, a fost prima în care s-au făcut 5 înlocuiri de jucători. Și finala din 2021, CSU Craiova – Astra, s-a jucat cu public redus, tot din cauza pandemiei.

Cele mai multe goluri într-o finală au reușit 5 jucători, cu toții câte o „triplă”: Gheorghe Georgescu (CFR București) în 1935, Mircea Dridea (Petrolul) în 1963, Gheorghe Tătaru (Steaua) în 1971, Florin Răducioiu (Dinamo) în 1990, Sabin Ilie (Steaua) în 1997.

Finala din 1965, Știința Cluj – Dinamo Pitești, a fost prima disputată în nocturnă.

Marcatorul primului gol din penalty dintr-o finală a fost surprinzător un portar, William Zombory de la Ripensia, în finala din 1935 cu CFR București

În aceeași finală a avut loc primul autogol din ultimul act, Ladislau Ujlaky de la CFR București.

Roland Agalliu a devenit primul fotbalist străin prezent într-o finală

În 15 finale s-a lăsat cu eliminați: 1961, 1975, 1985, 1987, 1991, 1993, 1996, 1998, 2000, 2002, 2003, 2007, 2019, 2020 și 2025.

Dumitru Macri de la Rapid a devenit primul jucător eliminat într-o finală, cea din 1961, contra Arieșului

Finalele cu cei mai mulți eliminați, câte trei, au fost, culmea, cele două dintre Rapid și Universitatea Craiova, de fiecare dată câte un jucător de la giuleșteni și doi de la olteni: prima din 1975, Al. Neagu, respectiv Deselnicu și Berneanu; a doua din 1998, Nanu, respectiv Năstasie și Val. Suciu

Iugoslavul de origine ungară Wilim Sipos a devenit primul fotbalist străin prezent într-o finală și totodată câștigător al Cupei României, cea din 1939, Rapid – Sp. Stud. 2-0.

Albanezul Roland Agalliu a devenit primul fotbalist străin prezent într-o finală și totodată câștigător al Cupei României din perioada postbelică, cea din 1991, Univ. Craiova – FC Bacău 2-1

Antrenorul Universității Craiova din 1998, fostul mare internațional spaniol Alexanko, a devenit primul tehnician străin de după război prezent într-o finală a Cupei României.

Au cucerit trofeul 9 antrenori străini: „Toni” Antonio da Conceicao Silva Oliveira și Cristiano Bergodi – de 2 ori; Dario Bonetti, Jeno Konrad, Kalman Konrad, Andrea Mandorlini, Devis Mangia, Marinos Ouzounides și Josef Uridil – o dată.

Portughezul Semedo și argentinianul Ruiz au devenit primii străini care au înscris într-o finală de Cupa României, cea din 2008 (pentru CFR Cluj împotriva Unirii Urziceni).

Finala din 2021/22, Sepsi – FC Voluntari, a fost prima care a opus doi frați, István Fülöp vs Lóránd Fülöp