BLATTER REALES? Condoleanțe!

Când spui „Nobel”, te gândești la cărți. Mai precis, la
premierea celor care le-au scris și la urcarea lor în Pantheonul
literaturii. Când spui „Peter Nobel”, inițial nu te gândești la
nimic. Apoi îți aduci aminte, sfâșiind pânza de păianjen așternută
peste cotloanele memoriei, că așa îl chema pe avocatul din 2005 al
lui Joseph Blatter. Peter Nobel s-a ocupat cândva tot de volumele
tipărite. Atâta doar că rostul lui profesional n-a fost să premieze
un autor, ci să-i interzică apariția pe piață. Reprezentantul legal
al ilegalului Joseph Blatter s-a căznit cum doar el a știut ca să
oprească de la tipărire „Fault”, cartea în care Andrew Jennings
identifică în FIFA o Al-Qaeda a fotbalului: o rețea de
complicități, minciuni, comisioane și canale de sifonare a banilor.
Cine a citit-o are deja dimensiunea uraganului Blatter și știe că,
în spatele lozincilor, se ascund bani negri, alegeri trucate, șpăgi
urieșești, scandaluri legate de vânzarea biletelor, amenințări și
execuții în stil mafiot.

Tot într-un sfârșit de mai, ca acum, dar în 2002, Joseph Blatter a
fost reales președinte al FIFA în congresul de la Seul, care a
prefațat una dintre cele mai jenante falsificări din istoria
fotbalului: Cupa Mondială din Coreea de Sud și Japonia. Blatter s-a
prezentat la alegeri târând după el douăsprezece tinichele –
echivalentul duzinei de procese intentate pentru delapidare de
chiar subordonații lui. Asta nu l-a împiedicat să zâmbească
protocolar și să binecuvânteze scufundarea Spaniei și a Italiei în
folosul Coreei de Sud. De ce? Poate fiindcă și outsiderii trebuiau
să aibă o șansă. Sau poate fiindcă Hyundai se număra printre
sponsorii principali ai competiției. Sau poate fiindcă domnul Chung
Mong-Joon era simultan vicepreședinte al FIFA, președinte al
concernului Hyundai și candidat la președinția țării. Cu asistența
tehnică a arbitrilor Ángel Sánchez și Byron Moreno (cel din urmă a
dat ulterior numele unui closet public în localitatea italiană
Santa Teresa Riva), sud-coreenii au fost propulsați în semifinale
și au servit drept material didactic despre cum se poate fura în
ochii unei întregi planete, fără ca nimeni să nu poată
interveni.

Joseph Blatter își sprijină viața și cariera pe fraudă. Încă de pe
la jumătatea anilor 1970, el dezvoltase deprinderi de pervertitor,
locuind în Zürich și înregistrându-se cu domiciliul în Appenzell,
unde urmele financiare erau mai ușor de pierdut și unde eschivele
fiscale de aproape 150.000 de euro pe an erau fapte obișnuite. Prin
urmare, e normal ca Joseph Blatter să conducă astăzi o instituție
FIFAlimentară în plan principial. Pe măsură ce harta acestei
instituții se dilată, atingând atoli și insulițe din toată lumea,
credibilitatea sportului pe care-l guvernează se prăbușește. FIFA e
numele toboganului moral pe care a pornit fotbalul. Deunăzi,
Comisia Etică a FIFA (ha ha ha!) s-a ocupat de contracandidații lui
Blatter la alegerile de mâine. I-a scos din cursă și a avut grijă
ca Joseph Blatter să rămână singur pe scenă. În aceste condiții,
nașul suprem al fotbalului nu are cum să piardă. În aceste
condiții, fotbalul nu are cum să câștige. El va deveni, de la o zi
la alta, o bucurie confiscată și un sport care și-a uitat sensurile
și valorile prime. Oricâți bani va aduce Blatter prin programe de
asistență (FAP, GOAL sau cum s-or mai numi), FIFA nu va fi altceva
decât cârdășia unor briganzi deprinși să zboare la business class
și să calce pe covorul roșu.