Derbyul Steaua – Dinamo, fotografia clipei

Da, aceasta e fotografia la zi a derbyului Steaua – Dinamo. Vicecampioana învârte pe degete sutele, milioanele de euro și transferă, tot transferă, iar mai marii lui Dinamo au mai smuls o promisiune de la mărimile clipei. Se va construi un nou stadion în Ștefan cel Mare, nu te doare gura să amăgești, doar nu-și închipuie cineva c-o va vedea pe madam ministru cărând molozul și mortarul pe stadionul închipuit. Se va construi, da, exact cum s-au construit și atâția kilometri de autostradă. Doar suntem genii în exproprieri blocate. Fie în construcția metroului – vezi terenurile lui Puiu Popoviciu -, fie în construcția stadionului – vezi contractele lui Nicolae Badea. Adică ginerii de ieri ai lui Dincă-Te-Leagă.

Întrebare: a auzit-o cineva pe Monica Iagăr, actualul șef al lui Dinamo-sporturi, spunând fie și numai cu jumătate de gură că noul stadion va fi în întregime al fotbalului?! Adică fără pistă de atletism! Nu, nu cred s-o fi auzit cineva. Iagăr a ocolit întotdeauna subiectul, a vorbit în dodii. De unde, după întâlnirea de la MAI, și ideea năstrușnică a înălțării unui stadion pe fostul velodrom. Hmmm, planul B! Carevasăzică nu doar Badea trebuie întrebat, ci trebuie întrebați și atleții dacă dispare pista, mai nou și cicliștii dacă Dinamo mai are cumva și o astfel de secție. Mai pe scurt, ar trebui întrebată Monica Iagăr.

Parcă văd că iarăși timpul le rezolvă pe toate. Mâine-poimâine ne luminează o depeșă de la UEFA care să mai calmeze spiritele inflamate. Pentru un antrenament, o dezmorțire ale elvețienilor ori ale danezilor, să zicem, la Euro 2020 nu e nevoie de un nou stadion. Gazonul să fie bun, iar Badea ar face bine dacă ar pune mâna pe o bidinea, precum Copos, și ar mai da cu var prin vestiar. Lăsând ironia deoparte, aceasta e adevărata problemă a unui club de fotbal, nu unde e randamanetul optim al lui Nedelcu. Ca mijlocaș sau ca fundaș.

P.S. Două vorbe și despre familia-clan a lui Nicolae Badea, așa cum l-a prins Revoluția din ’89. Ca ginere al lui Dincă-Te-Leagă. Doina Popoviciu e fosta soție a lui Puiu Popoviciu, tocmai condamnat, tocmai dispărut. Doina Popoviciu mi-a devenit colegă la Sportul din Vasile Conta undeva prin ’87. Ajunsese la gazetă cu specialitatea limbă arabă.

Pe vremea aceea nu te mai mira nimic. Nu-mi amintesc de vreun articol al Doinei, degrevată bineînțeles de orice sarcină redacțională. În decembrie ’89 a fost zburată din redacție alături de redactorul șef Cornel Popescu, un securist pentru care nu exista decât o singură echipă, Victoria. Prin februarie 1990, noul redactor șef al Gazetei, Constantin Macovei, a convocat o adunare generală, unicul subiect fiind reprimirea Doinei în redacție. Nu mai avea niciun venit din care să-și întrețină familia. Probabil și pe Puiu Popoviciu.

Redacție miloasă, s-a votat covârșitor sau în unanimitate reprimirea. După câteva zile, o săptămână, Doina Popoviciu ne-a anunțat că și-a deschis o grădiniță particulară – e prima mătușă Tamara de care am auzit – și că renunță la ziar. Și noi care ne închipuiam că neamurile lui Dincă nu mai aveau după ce bea apă… Pe cine să mai mire azi că Nicolae Badea ne privește de sus pe toți. Inclusiv pe Mutu, pe Contra, pe suporteri.