Ilie nu e mai cu moț

Nimic șocant, nimic tragic, nimic surprinzător din tot ce se întâmplă acum la Steaua. E cea mai firească și lină despărțire din câte s-au produs în Ghencea în ultimii ani. Doar așa ar putea să mai uluiască pe cineva. Tot ce a ieșit la meciul cu Astra a curs către cel mai logic deznodământ. Toate au avut noimă. Și reacția unora dintre fani, și decizia lui Ilie Dumitrescu, de astă dată chiar și lipsa de reacție a lui Gigi Becali. Să le luăm în ordine.

Mai multe voci, unele oarecum cotă parte în subiect, au amendat tratamentul la care a fost supus Ilie Dumitrescu spre finalul meciului cu Astra. Ca o fostă glorie a Stelei, crescut acolo, Ilie nu merita un astfel de tratament, s-a spus. Tratament? Adică să i se ceară demisia într-un moment în care suporterii se ciondănesc pe dilema „care meci a fost mai penibil, cel de la Urziceni sau cel cu Astra?!” Ilie nu are de ce să fie mai cu moț decât Hagi, Lăcătuș, Stoichiță sau Pițurcă în precedentul mandat. Și lor li s-a cerut demisia, atât, doar demisia, nu casa, nu mașina, nu contul din bancă, atunci când prăvălia începuse să scârțâie. Iar lor, de reținut vorba un suporter dezamăgit, Becali nu le-a dat pe mână două echipe. Toți ceilalți abia au avut din ce încropi una, au cârpit, au improvizat. Din acest punct de vedere, Ilie a fost mai cu moț, a fost băftosul care a prins chilipirul de la Urziceni, unde Bucșaru lichida mai tot ce era pe stoc. O singură constatare după simbioză. Brandan a devenit al doilea Toja din Ghencea, după ce a fost dezrădăcinat de pe bandă.

Așa încât a fost firească și reacția tribunei, și replica demnă, de ce nu, a lui Ilie Dumitrescu. Totul consumat în nici jumătate de ceas. Cursiv și logic. Astfel s-a mai încheiat încă un capitol de nici măcar o filă cu o fostă glorie a Stelei pe bancă peste decenii. Marota tribunei. Au mai rămas doar câteva nume de încercat. De unde și constatarea că doar importurile – Protasov, Olăroiu, poate chiar Bergodi – au mai adus ceva rezultate cu care a mai fremătat și Ghencea.