Iarba arsă de acasă

Mintea lui Bergodi triumfa în Ghencea, iar inima sa bătea tot de 3-0 pe Olimpico, în Lazio – Elfsborg (hai, fără glume canine). Eleganța golurilor Stelei contrastează cu stridența grotescă a lojei urlătoare.

Echipa este cel mai bun lucru care se întâmplă acum la Steaua, un club cu peluze în linia zilei, de un tembelism feroce, și cu un patron al cărui discurs derapează ca mașinile americane de poliție. Maratonul lui Bănel are acum și o țintă, iar perechea Surdu – Stancu ar putea deveni primul atac complet stelist al naționalei după 20 de ani, de la tandemul Lăcătuș – Balint care spărgea apărarea daneză și readucea România la Mondiale.

Gustul vitezei regăsit de Steaua ar merita un gazon decent pentru că actuala miriște se potrivea mai bine tractoarelor Ovidiu Petre, Lovin sau Arturo.

N-a mai marcat Kapetanos, dar grecul putea deschide scorul cu irishii dacă în  minutul 2 punea capul sau măcar fundul la centrarea trimisă pentru el la firul ierbii opărite. Andrei Ionescu pasează, câștigă capital la lojă, dar este la fel de micul Balaci cum este Adrian Păunescu „micul” Eminescu.

Pentru ca Steaua să vadă cum dă colțul ierbii în primăvara europeană, Bergodi ar trebui să-i convingă pe jucători că și repriza întâi contează. Și să sperăm că Tănase va reveni cât mai repede, pentru că acesta chiar și incomplet pregătit fizic are o viziune mai clară decât niște Ochiroșii.