Șumi, liber spre Rapid

Oare când mai are timp Șumudică să și gândească pe parcursul meciului? Antrenorul Rapidului e în sine un spectacol. Temperamental cât Halagian și Cârțu laolaltă, mereu agitat cu mâinile trecute prin păr, un tic la orice fază, fie ea și oarecare la centrul terenului. Se strâmbă dezolat de cinci ori pe minut, semn că nu-i convin multe, după care mai încearcă o piruetă în care numai el știe ce scapă printre dinți. Se fâțâie fără astâmpăr în țarcul antrenorilor de parcă ar călca 90 de minute desculț pe cărbuni încinși. One man show.

Deci, revenind, când mai are vreme Șumudică să mai și analizeze meciul în derulare la rece, fără patimă și fără capricii?! Și la Craiova a ghicit mutările, a doua etapă la rând, ceea ce nu mai poate părea o întâmplare. Nota bene, în situații conjuncturale cu totul diferite, ceea ce merită o subliniere în plus. Cu CFR și cu Craiova. Acum o săptămână, împotriva campioanei, Șumudică a adulmecat că nu e chiar deloc ziua norocoasă a lui Răduță, pe care l-a chemat să-i țină de urât pe bancă după o jumătate de oră de joc…Mutare cutezătoare, riscantă, i-a ieșit. Vineri, în Bănie se întorsese roata. Șumudică era în pielea lui Mandorlini de acum o săptămână. 0-1 și inferioritate numerică. Giuleșteanul a tras și acum cartea câștigătoare, cu Glauber, un Păsărilă din basme care n-a mai lăsat nici musca să treacă prin careul lui Bornescu de la 1-1.

Vorba unui vecin care i-a prins jucând pe Valentin Stănescu și pe Bazil Marian și care răspunde la „bună dimineața” cu „hai Realul!”, din Giulești evident: „ehe, taică, abia de acum, după Craiova, Șumudică poate fi angajat ca antrenor la Rapid”.