1 solist pe nesimțire

Mă duc acasă, la Constanța. Cu trenul. Cred că asta înseamnă ecologie, și nu campanii de ecologiști de Dorobanți care spun că sting lumina o oră în viață după ce se dau jos din gipanul care halește o tonă de petrol pe km. Din compartimentul jegos îmi zâmbesc botos(x) concitadina mea plecată la cules de semnături pentru viza (sau varza?) de Bruxelles și o pițipoancă care, cacofonic, anunță populația României că ea se uită la meci în chiloți și sutien. Oare cu lumina stinsă? Dinamica e ca în faimosul tablou „Carul cu boi”. Românii au inventat trenul care de un deceniu face 200 și un pic de km în 4 ore spre 5.
Acasă, sârbii au ales să viziteze mândrețea orașului, Cazinoul. Și au văzut că urmările războiului lor pot fi niște glume pe lângă cele lăsate de nesimțirea românească, responsabilă de transformarea unei capodopere de arhitectură într-o ruină. Ard de nerăbdare să mă reîntâlnesc cu prietenii bișnițari. Sunt convins că sunt tot cei din adolescența mea. Îi știe tot orașul, mai puțin organele. Odată, i-am descoperit doldora de bilete tocmai la Baia Mare, când venirea Stelei acolo a declanșat isteria. Ă‚știa da capitaliști cu inițiativă!
În România, naționala de fotbal uneori câștigă, alteori pierde. Însă gipoecologiștii, politicienii care te fac să pui botul, curvele, nesimțirea, bișnițarii și mai ales organele sunt de 1 solist la noi acasă. Hai România!