Antipatia ireconciliabilă dintre steliști și dinamoviști, ale cărei consecințe le vedem azi pe teren, dar mai ales în afara lui, are origini astăzi aproape uitate.
De la momentele de început ale confruntării (petrecute cândva, la mijlocul secolului trecut) și până acum nu s-a pierdut nimic din energia și orgoliul taberelor. Doar protagoniștii sunt alții. ProSport vă prezintă astăzi momente incredibile petrecute la începutul anilor 50, atunci când lupta dintre cele două grupări, extinsă la nivelul conducerilor Armatei și Internelor, căpătase proporții îngrijorătoare chiar pentru conducerea statului!
Într-o ședință a Secției de Propagandă a CC al Partidului Muncitoresc Român din 12 mai 1953, rivalitatea dintre Steaua și Dinamo a devenit subiect de discuții aprinse. Însuși Manole Bodnăraș (președintele Comitetului de Cultură Fizică și Sport și fratele temutului Emil Bodnăraș) îi soma pe Nicolae Ceaușescu (viitorul dictator era atunci ministru adjunct al Armatei) și pe Ady Ladislau (consilier al ministrului de Interne) să pună capăt haosului care cuprinsese fotbalul.
După cum se consemnează în stenograma ședinței, abuzurile, bătăile, șantajul și terorizarea adversarilor deveniseră arme uzuale într-un război necruțător între ministere. Redăm alăturat câteva fragmente din stenograma întâlnirii din 12 mai 1953.

La aproape 73 de ani, Emeric Ienei rămâne unul dintre cei mai buni specialiști din fotbalul nostru, analizele sale având avantajul de a nu fi influențate de diversele interese de moment.

Împins de schimbările survenite la nivel mondial, dar și de reconfigurarea specificului autohton, fotbalul românesc a ajuns la răscruce de drumuri. Tricoul cu numărul 10, deopotrivă râvnit și încărcat de responsabilități uriașe, nu mai desemnează liderul echipei, omul providențial chemat să facă diferența pe teren printr‑o pasă genială, un dribling incredibil sau un gol fabulos. Dispare un mit, un mod de a gândi fotbalul.
Această schimbare apărută deja de ani buni la nivel mondial se suprapune, la naționala noastră, cu problemele pe care le are Adi Mutu, ultimul jucător capabil să facă diferența pe care l-a dat fotbalul nostru.

„Numărul 10 nu mai are nicio semnificație”
Conștient de necesitatea alinierii tactice la trendul general și constrâns de perspectiva unei echipe repezentative fără Mutu (cu care a intrat în conflict), selecționerul Răzvan Lucescu a gândit deja un format în care naționala are, pentru prima oară în istoria sa de aproape nouă decenii, un stil în care „decarul” nu mai e omul-cheie.
Aparent, e vorba de un pariu îndrăzneț. În realitate, e începutul schimbării la națională. „În fotbalul actual, decarul nu mai are rolul coordonatorului. Lumea, nu numai în România, ci și în străinătate, trebuie să se obișnuiască, de-acum, cu acest gând. Numărul 10 nu mai are nicio semnificație. Decât, poate, din punct de vedere istoric”, spune Mircea Lucescu.
Analiza făcută de englezii de la revista „Four Four Two” în decembrie concluziona că „Hagi a fost ultimul număr 10 cla

Pentru istoria fotbalului românesc, FC Vaslui și FC Brașov, ocupantele locurilor șase și șapte în Liga I la mijlocul campionatului, nu înseamnă (deocamdată) nimic.

Dar prin breșa deschisă acum câțiva ani de CFR Cluj și Unirea Urziceni în supremația Capitalei se bulucesc acum mulți nou-veniți. Moldovenii și ardelenii s-au întărit pe tăcute an de an, iar acum au ajuns în preajma unei „mase critice”. FC Vaslui și FC Brașov au devenit, în ultimii ani, adversari de care au învățat să se teamă toți „seniorii” Ligii I. Dar patronii Adrian Porumboiu și Ioan Niculae vor mai mult decât atât.

Și-au adus jucători de top și antrenori cu nume și privesc spre podium. Vaslui vize

Scăderea interesului pe care bucureștenii îl manifestă față de națională, combinat cu data incertă la care va fi gata noul stadion Național, a determinat conducerea tricolorilor să ia în calcul disputarea tuturor meciurilor din preliminarii în provincie.

Campania pentru Euro 2012 ar deveni astfel una istorică, pentru că, până acum, România n-a mai disputat niciodată toate partidele unei campanii în afara Capitalei.

Nici nu se încheiase bine tragerea la sorți a preliminariilor pentru Euro 2012 că, la București, tabăra fostului impresar Ioan Becali (foto) începuse să-și ascută topoarele.

Antrenori și foști jucători au readus în discuție convocarea lui Adi Mutu sau au subliniat faptul că avem parte de o grupă foarte accesibilă, din care ar fi de-a dreptul rușinos să nu ne calificăm. „Armata” lui Ioan Becali e impresionantă: legendarul Gică Popescu și cel mai bun antrenor român al secolului trecut, Anghel Iordănescu.

Calculele hârtiei, statistica și palmaresul susțin că, în Grupa D a preliminariilor pentru Euro 2012, primele două locuri ar trebui acontate de Franța și România. Rămâne de văzut dacă echipa noastră le poate „fura” francezilor locul întâi.

Palmaresul ultimului deceniu arată un bilanț foarte echilibrat al tricolorilor în meciurile cu favorita Franța (o singură înfrângere la limită, și aceea survenită într-un amical, în 2002, și trei egaluri) și avantaj clar în meciurile cu celelalte patru componente ale Grupei D: Bosnia, Belarus, Albania și Luxemburg.

Sorin Oprea este unul dintre cei anchetați de DIICOT în scandalul sibutramina. Își recunoaște vina: „Da, am adus în țară, ilegal, 5.000 de cutii din «Capsula de slăbit»”.

După 23 de zile petrecute în beciurile Procuraturii, bucureșteanul a ieșit cu un singur gând: să nu fie singurul care plătește pentru întreaga mafie. Investigația pornită de reporterii ProSport în cazul lui Adi Mutu, descoperit dopat după ce a consumat medicamente pentru slăbit din România, l-a determinat pe Oprea să vorbească. „Recunosc ce am făcut, regret că am greșit, dar nu sunt singurul și nici marele vinovat! Am venit să spun adevărul!”, deschide Oprea ușa către Lumea Interzisă.

Timp de mai bine de o oră, redactorii ProSport asistă apoi, înmărmuriți, la o spovedanie cutremurătoare. Despre producători necinstiți, despre importatori fără scrupule, despre comercianți cinici, despre autorități complice sau nepăsătoare, despre milioane de români naivi, care plătesc bani grei pentru a se otrăvi cu „ceaiuri” sau „produse naturiste”.

Adrian Porumboiu stă „pe cheag”. Afacerile din agricultură merg ca unse (numai săptămâna trecută a încasat dividende de 1,2 milioane de euro de la Romcereal), iar echipa pe care o finanțează, FC Vaslui, petrece iarna la patru puncte de fotoliul de lider, mai aproape ca niciodată în scurta sa existență.

Adrian Porumboiu stă „pe cheag”. Afacerile din agricultură merg ca unse (numai săptămâna trecută a încasat dividende de 1,2 milioane de euro de la Romcereal), iar echipa pe care o finanțează, FC Vaslui, petrece iarna la patru puncte de fotoliul de lider, mai aproape ca niciodată în scurta sa existență.

Latifundiarul care stăpânește o mare parte din suprafața agricolă a Moldovei își permite să filozofeze. În timp ce tovarășii de drum din Liga I gâfâie, sufocați de criza financiară care bântuie România, Porumboiu își întărește echipa cu internaționali. Altă dată, magnatul ar fi jubilat. Acum e precaut și diplomat, lucru care ar trebui să-i pună și mai abitir pe gânduri pe rivalii săi.

Domnule Porumboiu, ați terminat cu transferurile?
Încă nu. Mai luăm un atacant bun.

Antrenorul Lăcătuș spune că-și propune eventul în acest an.
Sunt realist, obiectivul rămâne același de la începutul sezonului: locurile 1-5. Nu sărim etapele. Avem un lot bun pentru performanță, cred că anul ăsta se vor bate la titlu primele opt echipe. Inclusiv Dinamo.

Parcă am mai văzut tabloul ăsta cândva. Asemenea lui Ceaușescu odinioară, în mijlocul partidului său anchilozat, Mircea Sandu domnește peste aparatul federal fără remușcări, fără emoții, fără contestatari adevărați. Este evident că sistemul de organizare actual în fotbalul românesc e falimentar, că lucrurile nu mai pot merge așa, că ne îndreptăm spre colaps. Și tot atât de evident e că nimeni nu va mișca un deget pe 25 ianuarie, la alegerile pentru președinția FRF.

Lansată de Mircea Sandu, șeful FRF, și preluată de Dumitru Dragomir, conducătorul LPF, ideea de a restructura campionatul intern a găsit, în mod surprinzător, suportul majorității șefilor de cluburi!
Un sondaj efectuat ieri de ProSport printre conducătorii grupărilor din Liga I arată că aceștia susțin ideea reducerii drastice a numărului de echipe și trecerea la o competiție împărțită în două segmente: sezonul regulat urmat de play-off/play-out.

Ideea reformării din temelii a Ligii I la fotbal, vehiculată periodic, a revenit în actualitate impusă fiind de criza financiară care a devastat, odată cu economia lumii, și conturile patronilor din campionatul românesc. Mircea Sandu, președintele FRF, a readus în discuție trecerea la un alt sistem, comprimat și substanțial modificat, în care prima ligă să aibă un număr mai mic de echipe și să conțină, pe lângă sezonul regulat, o a doua parte: play-off (pentru fruntașe) și, respectiv, play-out (pentru codașe).

Dragomir: „Divizie cu 12 echipe!”

Surprinzător, cel care a marșat la idee a fost chiar Dumitru Dragomir, șeful LPF. „Corleone”, care până de curând tuna și fulgera împotriva acestui sistem, a supralicitat: „Dacă ar fi după mine, aș face o divizie cu 12 echipe!”.
Subita schimbare de direcție a conducătorilor din fotbalul românesc nu e provocată de conștientizarea declinului valoric, ci de situația dramatică în care au ajuns cluburile din punct de vedere financiar.
Mereu întârziată, așezarea competiției interne pe baze performa

…țin minte că a doua zi, în Sportul, o poză-timbru, un Mircea Lucescu alb-negru, de o calitate oribilă, premia la interior explozia de culoare și de fantezie a dinamoviștilor la Atena. Răducioiu și Mateuț bifaseră un 2-0 senzațional, zugrăvit cu fraze-tip de cronicar.

Meciul nu încăpuse în cele două ore zilnice de program TV, iar ziarele păstraseră spații mici pentru Dinamo și Steaua (care, în aceeași zi, bătea Eindhovenul lui Romario) pe pagina de deschidere: era 18 octombrie 1989, iar Congresul Partidului bătea la ușă…

Dinamo ’89 a fost o echipă uriașă. Mult prea mare pentru cele patru pagini ale Sportului obligat, oricum, să consacre „măcar” un sfert din spațiu „mărețului Conducător”.

…la Atena, scepticismul s-a luptat cu speranța. Ne temeam, dar pregătiserăm totul, în numele unui gând din superstiție nerostit. Dar de la Dinamo au plecat de mult uriașii. Am văzut la televizor color doar meciul unei echipe care a jucat alb-negru.

Vreo 1.500 de spectatori au înfruntat aseară o vreme câinoasă pentru a vedea pe viu cum Dinamo remizează acasă cu FC Vaslui, scor 1-1, în ultima etapă a turului din Liga I. Wesley a deschis scorul pentru oaspeți în minutul47, la o gafă a portarului dinamovist Dolha. N”Doye a egalat în minutul 56, dintr-un penalty acordat de arbitrul spaniol Gomes la hențul lui Akakpo.

Mânați, probabil, de la spate de frigul năprasnic, jucătorii au alergat mult și fără folos. Câteva ocazii de o parte și de alta (Andrei Cristea și Marius Niculae – de o parte, Temwanjera, Wesley și Burdujan – pe de alta) au pigmentat răfuiala urâtă a galeriei dinamoviste cu Marius Lăcătuș, antrenorul oaspeților, și cu Vasile Turcu, unul dintre acționarii roș-albilor.

Cursa pentru președinția României, care va avea loc duminică, între Traian Băsescu și Mircea Geoană, anunță un finiș „la fotografie” și în Liga I la fotbal. Analiza ProSport arată, în acest moment, un scor strâns: Băsescu – 10 voturi, Geoană – 8 voturi. Balanța se echilibrează dacă adăugăm că LPF (simbolizată de Dumitru Dragomir) este, de asemenea, alături de pretendentul social-democrat.

Structura „electoratului” este însă interesantă: candidatul PSD este susținut de mogulii campionatului, în timp ce candidatul PD-L are, printre partizani, grupările nou-venite în elită. Steaua, Dinamo, Rapid și Universitatea Craiova, adevărații moguli ai fotbalului românesc – au câștigat împreună 48 dintre cele 62 de ediții ale campionatului disputate după Cel de-al Doilea Război Mondial -, sunt susținătorii înfocați și direct interesați ai lui Mircea Geoană. Nou-veniții în elita fotbalului – Unirea Urziceni, Poli Timișoara, CFR Cluj, FC Vaslui – sunt, în schimb, cu toții, în tabăra lui Traian Băsescu.

A fost odată un înțelept la care oamenii din întreaga împărăție veneau pentru a cere sfaturi și judecată dreaptă în toate pricinile. Înțeleptul obișnuia să ofere povețe și soluții atât de întortocheate și ambigue, încât nimeni nu pricepea nimic. Cu cât era mai încurcat discursul marelui jude, cu atât sporea respectul locuitorilor, care plecau spre casele lor gândindu-se cât de deștept e importantul personaj și cât de netoți sunt ei, de nu pot să-i pătrundă sensul vorbelor. Totul s-a sfârșit într-o zi, când judecătorul a vorbit, pentru întâia dată, simplu, dând o explicație pe înțelesul supușilor. Nefericitul a fost alungat pe dată de oamenii furioși: „Atâta lucru eram și noi în stare să observăm și să spunem!”.

Cornel Țălnar nu este și nici nu se pretinde a fi mare tehnician. Acum un an, când fusese adus – ca de obicei – interimar la Dinamo, până găseau acționarii un antrenor cu ștaif, a preluat echipa când șansele la titlu erau deja compromise. Roș-albii mai jucau doar de amorul artei, dar au bătut Steaua cu 2-1. Surpriză mare, care avea să decidă, în final, soarta titlului. Om cu simțul ridicolului, „Țânțarul” nu s-a lansat, apoi, în explicații savante. A rezumat cum i-a bătut pe marii dușmani într-o singură propoziție, simplă și frustă: „Am forțat pe la Rădoi, că era mai lent”. Pe „gaura” aia se dăduseră golurile.

Aseară, cu Țălnar pe bancă, Dinamo a devenit singura echipă din țară care a reușit să învingă în ultimele 16 meciuri jucate de români în Europa League. 2-1 cu

…roș-albaștrii atacă în valuri. Numărul 10 driblează în cascadă, pasează cu călcâiul, tribunele vuiesc înnebunitor, însuși Infernul pare să fi pogorât peste stadion, ca într-o celebră reclamă a anilor ”90, cu Cantona și Figo răpunând, în crucea nopții, echipa Iadului. Lupta nu e însă deloc lesnicioasă, adversarii sunt tari. E limpede, astă-seară au venit aici să câștige. Ies la atac siguri pe ei, echilibrează lupta, pe gazde le așteaptă o seară grea. Zecile de mii de spectatori și milioanele strânse în fața televizoarelor nu regretă însă nimic, ritmul și execuțiile fotbaliștilor sunt smulse din jocurile de PlayStation.

…roș-albaștrii abia se târăsc. Numărul 10 nu driblează pe nimeni pentru simplul motiv că azi nu e pe teren. În tribune, răzlețite, câteva pâlcuri de oameni privesc posomorâte spre gazonul prost, unde jucătorii nu inspiră nimic: niște amărâți care-și câștigă și ei pâinea. Lupta nu e deloc ușoară pentru nici una dintre tabere, se vede că adversarii au probleme cu terenul și cu mingea. E clar că oaspeții sunt ambițioși, atacă și deschid scorul, spre disperarea spectatorilor care regretă că au venit la stadion. Un meci urât, enervant și pentru telespectatorii care comută pe…

…meciul de PlayStation, unde nebunia continuă, spre desfătarea Planetei Fotbal. Aseară, între FC Barcelona -Real Madrid și Steaua – FC Vaslui a existat o singură asemănare: roș-albaștrii au câștigat la limită.

Politica de promovare a propriilor copii în elită de către conducătorii arbitrajului românesc continuă să dinamiteze acest sector deja foarte contestat. Vasile Avram, șeful Comisiei Centrale a Arbitrilor, e acuzat că încearcă, prin metode ilegale, să scape de cei care au protestat atunci când și-a promovat fiii pe lista FIFA, respectiv în corpul divizionar A.

Robert Nuțu, președintele sindicatului arbitrilor (SAFR), spune că, după ce a cerut respectarea regulamentelor și eliminarea nepotismelor, a fost scos din lotul județean pe motiv că a adus atingere imaginii arbitrajului! „Vasile Avram încearcă să se răzbune pe mine. Mă persecută! După ce am propus mai multe măsuri din partea sindicatului, printre care introducerea controalelor antidoping, mărirea baremurilor și respectarea regulamentelor în sensul eliminării rudelor de gradul I, am fost convocat brusc la Comisie. Nu-i normal ca unii să muncească, iar alții să fie promovați doar pentru că sunt băieții lui tata”, spune Nuțu.
Povestea nu se oprește aici: „Știam de ce mă cheamă, așa că m-am dus însoțit de doi avocați. Exact când am ajuns la sediul Comisiei, a sosit și o adresă de la AJF Prahova, prin care era anunțată scoaterea mea din corpul de arbitri! Motivul: aș fi adus grave prejudicii imaginii AJF Prahova. Am atacat în instanță decizia”.

Înfruntarea de aseară, dintre Astra și Steaua, s-a desfășurat în paralel cu alte mici războaie de uzură.

Stadionul a fost dominat sonor de răfuiala fanilor roș-albaștri cu patronul grupării din Ghencea. Dacă, pe teren, Steaua a controlat ostilitățile în prima repriză, Gigi Becali a fost, în schimb, surclasat, încă de la început de propria galerie. Departe de propriul stadion, unde se protejează de „dragostea” fanilor prin filtre severe și plutoane de „gorile”, latifundiarul a fost nevoit să asiste, din loja sa, la o ploaie de înjurături venite dinspre tribuna a

Astra a învins Steaua cu 2-1 (0-1), în etapa a 14-a din Liga I, grație a două goluri reușite de Georgian Păun. Venită în minutul 90, cea de-a doua reușită a eroului prahovenilor a pus bomboana pe coliva unei echipe oaspete la care superficialitatea s-a îmbinat cu modestia mijloacelor de exprimare.

Steaua a speculat fără remușcări timorarea gazdelor, care în prima repriză n-au putut fi aduse pe linia de plutire nici măcar de agitația tribunelor arhipline. Kapetanos a deschis scorul în minutul 17, dintr-o centrare a lui Szekely, în cadrul unei scheme pe care steliștii o mai încercaseră de câteva ori în primul sfert de oră. Era Astra – Steaua 0-1, iar accidentarea lui Pleșan, survenită în minutul 11, părea să nu afecteze jocul oaspeților.

Visul de mărire al lui Gigi Becali, cel care credea că preluarea Stelei, cel mai iubit club de fotbal din România, îi va aduce și fidelitatea poporului, s-a spulberat lamentabil aseară, în turul I al alegerilor pentru președinția țării. Sondajele de opinie date publicității imediat după închiderea urnelor l-au plasat pe latifundiar pe locul 7 din 12 candidați, cu 1,7 la sută din sufragii, conform INSOMAR. În turul II, programat duminică, 6 decembrie, au intrat Traian Băsescu, cu 32, 8 la sută, și pesedistul Mircea Geoană, cu 31, 7 la sută, conform aceluiași institut.
Lumea sportului românesc a reacționat în stilul propriu ieri, la alegerile pentru președinția țării. Aflat el însuși în cursa pentru fotoliul de la Cotroceni, Gigi Becali s-a acoperit de ridicol, prezentându-se la vot fără buletinul de identitate! Patronul echipei Steaua a descins singur la școala din Pipera, unde era arondat, moment în care a aflat că nu poate vota fără acte. „Am dat telefon să-mi aducă de la palat buletinul. Am zis să mi-l aducă aici. Până vine, stau la vrăjeală cu ziariștii”, a comentat cel care, săptămâna trecută, încă mai era convins că aproape 10 la sută din populația României îl dorește în fruntea țării. La final, Becali a spus că a votat pentru a scăpa de „tiran”!

Unul e „prinț”, „supertalentat”, „megafotbalist”, dar nimeni nu-și aduce aminte să fi decis vreun meci cu adevărat decisiv. Celălalt și-a luat niște înjurături printre dinți când a venit, e „ăla care ne-a bătut chiar la noi când juca la Steaua”.

Cei doi Cristea de la Dinamo aleargă în viață pe culoare diferite. Adrian face pauze lungi și dese pentru că, s-a prins, asta-i cheia marilor succese. „Își bagă” cerere de concediu în plin sezon, udă din belșug convocările la națională, ar scoate în afara regulamentului sprintul și alunecările. Dar „are geniu” și asta-l face respectat, admirat, premiat. Aseară, „prințul” a primit chiar suprema recunoaștere, banderola, atunci când regele decrepit, Claudiu Niculescu, a fost schimbat.

Celălalt, Andrei, își vede de treaba lui inodoră, incoloră și insipidă. Continuă să alerge, să facă presing, să dea goluri decisive, să aducă puncte și calificări. Ce mare lucru? Toți putem să facem asta, nu? Ne-a spus-o chiar Dinu, la un moment dat: „Și calul aleargă, dar nu dă lapte”.

Aseară, Cristea-anonimul a dat „dubla” care a trimis Dinamo în semifinalele Cupei. Nu i s-a făcut rău, nu s-a plictisit, n-a obosit, s-a bulucit spre poarta Astrei până-n ultimul minut. A făcut din roș-albi singura echipă bucureșteană ajunsă în această fază a competiției. Pentru toate astea, Cristea merită, fără îndoială, o primă specială, mulțumirile publice ale conducerii, prosternările fanilor. Cum, care dintre cei doi Cristea? Păi, e simplu! Ia să ne gândim puțin…

În urmă cu câțiva ani, pe când Steaua, Rapid și Dinamo ne urcaseră la cer cu rezultatele lor excelente din Cupa UEFA, Karl Heinz Rummenigge striga, vexat, că e anormal ce se întâmplă, că locul României nu e între primele țări de pe continent, că totul e o greșeală. Neamțul își vedea propriul interes, dar spunea, în același timp, un mare adevăr: România nu era/nu este/nu va fi (măcar în viitorul previzibil) pregătită să meargă cu o treime din campionat în cupele europene.

De trei ani încoace suportăm, umiliți, acea prematură (și mincinoasă) ascensiune. N-avem echipe, n-avem conducători, n-avem poliție, n-avem stadioane, n-avem șosele, n-avem hoteluri, n-avem nimic. N-avem ce căuta cu cinci-șase echipe în Liga Campionilor și Europa League. Din 2007, ne convingem în fiecare an de asta.

După cea de-a patra etapă din grupele Europa League, cele patru echipe românești care participă la competiție nu mai au motive realiste să spere în calificare.

Socotelile de la tragerea la sorți s-au dovedit false. Steaua, Dinamo, Timișoara și CFR, floarea campionatului intern, au fost spulberate de eșalonul doi al Europei fotbalistice.

Împreună, patru dintre cele cinci echipe de top ale Ligii I (excepția Unirea Urziceni spală rușinea în grupele Ligii Campionilor) au înscris, în 16 meciuri, doar 8 goluri (unul la două partide). Au primit, în schimb, 24 de goluri, adică o medie de 1,5 goluri pe meci. Numai în ultima etapă (disputată joi), scorul general a fost de 4-12!

Rezultatele foarte proaste din ultimii ani sunt pe cale să arunce fotbalul românesc în situația umilitoare de acum un deceniu. Dacă nu se întâmplă o minune, în 2011 deținătoarea titlului va fi nevoită să joace trei tururi preliminare în Ligă.

Toate echipele românești de top nu mai au decât un singur scop: acela de a cuceri titlul, pentru a se califica automat în grupele Ligii Campionilor.

În numele acestui țel, sunt sacrificate inclusiv campaniile din Europa League, România e pe cale să piardă privilegiul de a trimite o echipă direct în grupele Ligii. Începând din sezonul trecut, de când s-au trezit cu șansa de a juca direct în grupele Ligii Campionilor, toți „granzii” au subordonat toate obiectivele cuceririi titlului. Lupta din campionatul intern a devenit feroce, dar nu prin întărirea pretendentelor la titlu, ci prin sporirea manevrelor de culise.

În urmă cu câțiva ani, pe când Steaua, Rapid și Dinamo ne urcaseră la cer cu rezultatele lor excelente din Cupa UEFA, Karl Heinz Rummenigge striga, vexat, că e anormal ce se întâmplă, că locul României nu e între primele țări de pe continent, că totul e o greșeală. Neamțul își vedea propriul interes, dar spunea, în același timp, un mare adevăr: România nu era/nu este/nu va fi (măcar în viitorul previzibil) pregătită să meargă cu o treime din campionat în cupele europene.

De trei ani încoace suportăm, umiliți, acea prematură (și mincinoasă) ascensiune. N-avem echipe, n-avem conducători, n-avem poliție, n-avem stadioane, n-avem șosele, n-avem hoteluri, n-avem nimic. N-avem ce căuta cu cinci-șase echipe în Liga Campionilor și Europa League. Din 2007, ne convingem în fiecare an de asta.

În fiecare zi de marți, vă veți întâlni, în paginile ProSport, cu unul dintre cei mai apreciați oameni de cultură implicați în fenomenul sportiv

Presa sportivă primește întăriri: Radu Paraschivescu, scriitorul al cărui stil inconfundabil – aliaj de ironie fină, perspicacitate și cultură – a devenit un brand pe piața românească, va semna, începând de săptămâna viitoare, în paginile ProSport. În fiecare marți, cititorii se vor putea delecta cu tabletele apreciatului om de cultură. Radu Paraschivescu și-a făcut ieri încălzirea vorbind despre motivele revenirii sale, despre sportul românesc și despre planurile de viitor.

Demisia lui Viorel Hizo de la Rapid a survenit într-un moment în care „Dulăul” și-a pierdut și ultimul motiv pentru care mai răbda stilul viclean al patronului George Copos (foto). Surse din interiorul grupării giuleștene au povestit ieri, pentru ProSport, calvarul antrenorului.

„Ajunsese într-o situație insuportabilă. Făcea munca unei întregi echipe de conducere pentru 3.000 de euro pe lună, nici ăia plătiți de Copos. Ca să vă faceți o idee, Argăseală are de patru ori mai mult la Steaua! Hizo se ocupa de tot, de la rezervarea hotelurilor până la apa caldă de la dușuri”.

„Îl bănuia pe Manea că-l sapă”
Peste toate, patronul era duplicitar. „Copos îl evita și-l submina. Ajunsese să trimită banii de prime direct la jucători, sărindu-l pe Hizo! Fotbaliștii sunt neplătiți de vreo trei luni și deveniseră indisciplinați. Spadacio, care are salariul lunar de opt ori mai mare decât al lui Hizo, refuza să mai facă antrenament”. Nu toată lumea din club îl iubea: „Toate «fitilele» care se băgau în presă tensionau atmosfera. Îl suspecta pe Nae Manea că-l sapă”.

Peste toate s-a suprapus eliminarea de joi, din Cupă. „Le suporta pe toate pentru că spera să câștige Cupa României. În momentul în care Rapid a fost eliminată, a dispărut și acest ultim lucru care-l mai ținea în Giulești”.

Rada și Manea, interimari

Invazia antrenorilor tineri și a celor străini pare să se fi încheiat, pentru moment, în fotbalul nostru. Temporar sau nu, ne întoarcem la tehnicienii din perioada de aur a Cooperativei.

Este o măsură cu două tăișuri luată de conducători de cluburi care, la rândul lor, sunt crescuți la vechea școală, cea a unui sistem revolut chiar și în această parte a Europei. Indiferent de explicațiile acestui fenomen care ține în fruntea campionatului nostru oameni dintr-o altă eră, consecințele se anunță la fel de nefaste: acest sport nu mai are, deja, nicio legătură cu fotbalul din restul continentului.

În sezoanele trecute, echipele din fruntea clasamentului au fost pregătite de jucători retrași de puțin timp din activitate sau de antrenori străini. Criza financiară, lipsa ideilor despre cum se conduce un club și înclinația aproape naturală către mișmașuri i-au împins pe patroni să apeleze la soluții pe care fotbalul autohton părea să le fi depășit de mult. Florin Halagian sau Mihai Stoichiță sunt nume care dispăruseră total din prim-planul Ligii I. Alții, precum Ion Marin, Florin Marin, Viorel Hizo sau Cornel Dinu, păreau trecuți definitiv în linia a doua. Cu toate acestea, în acest moment cu toții au revenit în prim-plan. Obedienți în fața patronilor, veteranii învățați cu metodele din perioada anilor 80-90 sunt tot mai căutați.

Cu viața reală de pe străzile columbiene ruptă parcă din scenariile filmelor cu mafioți a făcut cunoștință și un specialist român care lucrează pentru o companie americană.

Trimis în Columbia pentru a ține niște cursuri cu angajații locali, expatul a avut parte de o experiență incredibilă. „N-aveam voie să umblu neînsoțit de agenți care erau înarmați până-n dinți. Deplasările le efectuam cu mașina blindată. Dacă voiam să mă opresc la vreo cafenea, acolo intra mai întâi una dintre gărzile de corp, care verifica dacă barul e sigur. Pe străzi, viața este acolo de o violență rar întâlnită”, povestește Cristi I. „Eu «beneficiam» de circumstanțe agravante: eram străin și, în plus, angajat al unei firme americane. Mi s-a explicat încă de când am ajuns pe aeroport că mafia și luptătorii de gherilă caută să ia ostatici dintre străini pentru a obține, ulterior, răscumpărări consistente. În provincie, și mai ales în localitățile din munți, controlul autorităților e aproape inexistent”.

Adi Mutu a greșit grav atât înainte, cât și după partida pierdută sâmbătă de tricolori, 0-5 cu Serbia, la Belgrad, iar suporterii și coechipierii l-au condamnat prompt pentru lipsa de respect. Adevărata problemă rămâne însă starea catastrofală în care a ajuns fotbalul românesc după două decenii în regimul Mircea Sandu.
Marele vinovat pentru situația fără ieșire în care se află naționala este, fără dubii, președintele FRF, omul care a confiscat puterea în august 1990 și al cărui unic scop pare să fi fost, în tot acest timp, conservarea sistemului.

Deși părțile dau permanent asigurări că vor parafa „în cel mai scurt timp” contractul, Gigi Becali amână angajarea oficială a lui Mihai Stoichiță ca antrenor la echipa de seniori a Stelei, deoarece astfel ar recunoaște, implicit, că l-a dat afară pe italianul Bergodi.

Declarațiile conducătorilor steliști despre statutul lui Bergodi s-au schimbat permanent pe parcursul ultimelor trei săptămâni. Inițial, pe 17 septembrie, italianul a fost dat afară în mod brutal de Gigi Becali. La doar câteva ore după aceea, latifundiarul l-a și adus în loc pe Mihai Stoichiță. În aceeași zi, după ce a aflat că, dacă-l dă afară pe Bergodi, trebuie să plătească despăgubiri, Becali și-a schimbat prima oară poziția, anunțând că, de fapt, antrenorul nu e demis, ci trimis la echipa a doua.

Scriitoarea Herta Müller, originară din Banat, a devenit ieri primul cetățean român laureat al Premiului Nobel pentru Literatură. Disidentă an­­ti­­­comunistă refugiată în Germania în 1987, Herta a consacrat o parte importantă a operei sale descrierii universului concentraționar. Prietenă cu poeta Nora Iuga, cunoscută susținătoare a Rapidului, scriitoarea mărturisește că nu suportă „disoluția biografiilor” pe care o oferă fotbalul.

Născută la Nițchidorf, în județul Timiș, pe 17 august 1953, Herta Müller a publicat 24 de cărți. Ultima dintre acestea – chiar anul acesta, la München: Atemschaukel. Înainte să fie nominalizată de Germania de două ori la Premiul Nobel pentru Literatură – mai întâi, în 1999, iar apoi, în 2008 -, Herta a traversat perioade cumplite.

Pe parcursul ultimilor șase ani, pe banca echipei Steaua s-au perindat 11 antrenori. Niciunul dintre cei 10 plecați deja n-a fost scutit de umilință. Toți au părăsit Ghencea cu reputația grav afectată de certitudinea că au abdicat de la principiile meseriei pentru a executa „indicațiile prețioase” ale lui Gigi Becali. Cu toate acestea, Steaua pare să rămână Mecca tehnicienilor.

Este o situație aparent paradoxală, al cărei răspuns e greu de găsit. De ce toți antrenorii par dispuși să se bage de bună-voie slugi (după cum clar s-a exprimat chiar Becali) la fostul cioban? Pentru glorie? Bani? Notorietate? Din dragoste față de culorile clubului (așa cum au pretins cei mai mulți dintre ei)? ProSport a încercat să afle, în cele ce urmează, ce se ascunde în spatele sintagmei rostite de toți cei veniți pe banca

De ce selecționează Răzvan Lucescu fotbaliști bătrâni? Ce viitor vrea să construiască antrenorul naționalei cu jucători de 28, 30 și 32 de ani? Se gândește Lucescu-fiul că oamenii ăștia la care apelează acum vor avea – unii dintre ei – 35 de ani în 2012?

Spre deosebire de criticile șefilor de cluburi, ale impresarilor și ale unora dintre antrenori – majoritatea, provocate de interese personale sau de invidie -, selecționerul ar trebui să răspundă la observațiile de mai sus fie și pentru că sunt sincere și provin de la suporterii naționalei. Antrenorul ar putea să lămurească simplu lucrurile, reluând ceea ce Lupescu a explicat deja: pe termen scurt, obiectivul naționalei nu e reconstrucția, ci obținerea

Mircea Angelescu, cel mai puternic om din fotbalul românesc după Al Doilea Război Mondial și artizanul ascensiunii lui Mircea Sandu în fruntea FRF, a încetat din viață ieri-noapte, la 71 de ani. Socotit „eminența cenușie” a fotbalului, fost președinte al FRF și ministru al Sportului, Angelescu este cel care l-a reactivat, după Revoluție, și pe Dumitru Dragomir. A sfârșit prin a-și renega public „creațiile”.

De numele lui Mircea Angelescu se leagă cele mai mari performanțe ale fotbalului românesc în perioada comunistă. Foarte inteligent și bine pregătit, Angelescu a fost președintele FRF în două mandate: 1969-1975 și 1986-1989. În aceste intervale, România a participat la Mondialul din 1970, a jucat în „sferturile” Europenelor din 1972 și s-a calificat la Mondialul din 1990.

Conform topului „Forbes”, averea latifundiarului a scăzut, față de 2008, de aproape patru ori! Noul lider la bani al Ligii I este Ioan Niculae, patronul echipei Astra

Cel mai bogat român care are legătură cu sportul a devenit, începând din acest an, Ioan Niculae, patronul echipei de fotbal Astra Ploiești, care – conform „Forbes 500 miliardari”, revistă lansată azi de Adevărul – l-a detronat pe Gigi Becali, fostul lider al topului.

Românul cel mai grav afectat de criza economică mondială este – conform revistei „Forbes” – patronul echipei Steaua. Averea lui Gigi Becali s-a prăbușit, pur și simplu, asemenea unui castel de nisip, reducându-se, în doar 12 luni, de peste trei ori! Anul trecut, latifundiarul era cotat cu o avere de aproximativ 700-750 de milioane de euro. Afacerile imobiliare au intrat însă brusc în colaps și, o dată cu ele, s-a dus la vale și averea lui Gigi Becali. Acum, bogătașul din Pipera mai are 200 de milioane și a ajuns pe locul 27 în clasamentul general al celor mai bogați români.