Între două nu te plouă, dar nici bine nu-ți e. Să fie clar, e vorba de fundașul stânga, nu de unul central. Dar nu era vorba de extreme, ci de modele. Una îl suportă de ani buni, alta spune-se că s-a siliconat pentru el. Dovezi de dragoste sinceră. E vorba, desigur, de Alexandra Enăchescu și de Andreea Tonciu. Mărul discordiei între cele două și proaspăt cumpărat în Echipa de Vis: Cristi Pulhac. Accidentat acum, dar nu pentru că ar fi fost prins la mijloc într-o păruială strașnică. Ci a pățit-o pe teren. Se va reface în vreo cinci luni, iar alături îi va fi Alexandra Enăchescu. Cu ea a rămas. Cum o fi ales, e greu de spus. Sunt amândouă trăsnet: tunate, tupeiste. Tot ce-ți poți dori. Poate selecție naturală, Alexandra a băgat frica-n rivală, sau frica de necunoscut. La urma urmei, e greu să te obișnuiești cu un nou coleg în teren, cu atât mai greu cu o nouă parteneră de viață. Măcar de la ea știe la ce să se aștepte: să-l ierte, să-l ierte, să-l ierte…

Dacă Steaua ar fi început campionatul cu stângul, un fel de stângul lui Hagi, era interesant. Stângăcia lui Zapata n-a fost nici pe departe atât de spectaculoasă. Și a fost cu atât mai dezamăgitor cu cât el a fost unul dintre cei mai buni jucători de anul trecut. Dar unele începuturi pot fi înșelătoare. Am un prieten care impresionează în mod negativ pe oricine la prima vedere. Vorbește mult și tare din cauza emoțiilor, dărâmă pahare, varsă tot ce e pe masă și crede că devine simpatic atunci când înjură colorat. Câte partide n-a ratat el, fiind insuportabil la prima întâlnire!

Aproape că m-a durut sufletul să îi văd pe Cristi și pe Adelina la starea civilă. Încă unul transferat din echipa burlacilor. Îmi amintesc cu inima strânsă de ziua în care Adi i-a jurat dragoste veșnică Alexandrei. Diferența fiind ca cei din urmă aveau 20 de ani atunci și, dovadă divorțul, nu își prea dădeau seama în ce se bagă. Cristi și Adelina se iau în cunoștință de cauză însă. Ea știe ce înseamnă viața de fotbalist. Antrenamente, stres, sacrificii, paparazzi. Și știe și ce înseamnă viața de soție de fotbalist. Casă, copii, modă, paparazzi. O misiune grea, dar cineva trebuie să și-o asume. Îi vor uni iubirea pentru mâncarea italienească și dezgustul față de tabloide. Vor sta neclintiți în fața bârfelor și se vor muta entuziaști la fiecare nouă semnare de contract. De dragul ei, el va poza din când în când cu familia, iar ea, de dragul lui, va refuza unele pictoriale. Vor fi fericiți. Sper că Adelina va reuși să-l facă să renunțe la fumat. Mai rezistent la efort, ne-ar face pe toți mai fericiți, nu numai pe ea.

Drapelul național și bannerul cu „Și mie îmi pasă”. Fără legătură între ele. Asta poți vedea zilele acestea atârnând la balcoanele din cartierul Rahova din București. Ambele au rămas la vedere după ce evenimentele care le-au determinat afișarea s-au consumat. Drapelul – semn că în acel cămin meciurile României sunt urmărite cu sfințenie, bannerul – replică adresată primarului care-este reales, civism manifestat în schimbul unor arginți.

În primul rând, era încăpătoare: mai mică decât o valiză de român ce pleacă cinci zile la Viena, mai mare decât o poșetă de sâmbătă la mall. Cam cât să-ncapă-n ea câteva mii de bancnote viu-colorate.
În al doilea rând, era de culoare cafe-au-lait. Adică bej, dar ca să sune tot franțuzesc, însă mai pretențios, producătorii au numit culoarea după o băutură.

Avea mânere aurii, desigur. Cumpărătorul a cerut-o așa. „Să se asorteze cu valoarea mea!”, a spus, apoi a râs zgomotos, dându-și capul gelat pe spate în ritmul hohotelor.
Nu era foarte bine compartimentată. Avea un singur buzunar în interior, cum au unele portofele pentru mărunțiș.

Părea făcută pentru a pune un singur lucru înăuntru, iar calitatea sa principală era soliditatea mânerelor. Asta căuta omul. Șic, dar bună de dus cărămizi, de argilă sau alt fel, cu mânerele late de care și niște mâini de portar ar fi apucat sănătos. Ar fi mers și de făcut cadou, cine n-are nevoie de o valiză solidă care se asortează aproape la orice? Dar proaspătul ei proprietar a spus: „Nu, după aia să-mi dea geanta înapoi. Nu e inclusă în ofertă! Și simt că o să-mi poarte noroc!”. Apoi iar a râs în hohote.

Dacă Samuel Beckett, personajul din „Capcana Timpului”, ar fi vrut să schimbe soarta finalei Ligii Campionilor, s-ar fi teleportat în locul lui Didier Drogba în minutul 114. Trezit în mijlocul terenului, în locul atacantului, Beckett ar fi putut schimba rezultatul meciului cu puțină stăpânire de sine.

Un amic i-a promis soției că, dacă va slăbi 20 de kg, o va duce în Maldive. Ea dă la bicicletă cu gândul la plaja însorită, el se gândește că tot în Mamaia vor merge. Insulele Maldive sunt la fel de departe ca obiectivul propus consoartei.

Similar, magazinele se înghesuie să promită reduceri senzaționale dacă România va deveni campioană europeană. Alții, mai generoși sau… mai realiști, promit gratuități dacă ajungem în finală. Cei mai pragmatici negustori îți dau cam de-o bere dacă trecem de grupe, cam de-o friptură dacă trecem de sferturi și chiar jumătate de televizor dacă trecem de semifinale. Totuși, reducerile se aplică doar pentru plasmele de minimum 94 cm. Adică nu numai rezultatele, ci și mărimea contează.

„Iar de meci, fată? M-au înnebunit ăștia.” Manichiurista se încruntă și mai tare. Deja se chiora la lumina neonului întru pigulirea labei piciorului pe care îl ținea în poală. Radioul o irita mai tare decât pielițele rebele.

„Dragă, știi ce nu-nțeleg eu?” Clienta cu manichiura mov și pedichiura în lucru părea sincer intrigată de subiectul abia deschis. Avea vreo 50 de ani, părul roșu, umflat și mult aur la încheieturile mâinilor. „Să le dai bani ca să joace mai bine? Să dai bani să joace prost, înțeleg, dar să plătești pe cineva să-și facă treaba?!”

Pot să te bag la orice meci din „Ștefan cel Mare!” – „Pe buneeee?”

Îl chema Elvis. Student la Academia de Poliție și stelist. Ținea secretă orientarea sa microbistă de teamă să nu fie linșat de colegi. Era moldovean și avea freza tizului său, numai că era blond cu ochi albaștri și roșea și când dădea bună ziua.

Eu aveam 16 ani și ascultam cu interes tot ce spunea pentru că era student și arăta adorabil în uniformă.

M-am pregătit de distracție! Ruj roșu, haine strâmte și pantofi cu toc: împopoțonată, dar entuziastă. Dinamo – Steaua: meci important!

Amicul cu potențial în Interne nu anticipase ceva evident: intrările pe stadion erau extrem de aglomerate; iar eu eram prea puțin pregătită să fac sprinturi între căile de acces. Așa că, după câteva ture în jurul stadionului, printre indivizi dubioși de care bietul Elvis încercă să mă ferească, am abandonat.

Am auzit primul fluier al meciului la televizorul dintr-un bar. Nu mai știu care a fost scorul. Dar cu Elvis nu m-am mai văzut. Îmbrăcat în civil, era plictisitor. Pe bune.

Aproape de data de 1 Iunie va naște Consuelo Mutu. Al doilea copil al ei, al treilea copil al lui Adi Mutu. Tăticul are de ales între a asista la naștere și a merge în cantonament cu băieții de la națională. Voi ce-ați alege în locul lui?

Păi, la cât de palpitantă se arată viața „Fenomenalului” în serialul „Il Plictisitoro”, cantonamentul e ca o petrecere de burlaci! Dacă are de ales între conversația spumoasă de acasă și trei ture de stadion, cred că Adi deja și-a pus adidașii în picioare

Să vrei totul și să te mulțumești cu puțin. Să zici că pleci și să stai pe loc. Să pleci și să te întorci. Să pui condiții și să renunți la ele. Când reîncepi o relație așa, de orice fel ar fi relația, „până la adânci bătrâneți” sau „până la expirarea contractului”, pare țintă de neatins.

Cupluri se despart frecvent, dar când logodnicul te invită la o nuntă – a lui cu altcineva -, despărțirea îți cade ca o cărămidă în moalele capului. Și s-au văzut asemenea cazuri. O prietenă a zăcut la pat un an.

O bună prietenă ține cu Unirea Urziceni pentru că ține la Bogdan Stelea. Crede că e cel mai talentat portar și cel mai frumos bărbat. Gusturile nu se discută. Faptul că s-a însurat iar i-a zguduit puțin universul. Acum s-a și accidentat lunganul.

Oamenii și-au pus mâinile în cap, s-au declarat revoltați, uluiți, decepționați sau extaziați. Au declarat zi de doliu pentru fotbalul