Sunt adversarul pe care l-am întâlnit cel mai des la nivel de echipă națională, iar momente importante ale istoriei noastre fotbalistice sunt legate de ei.

Din păcate, nu momentele reușite. Meciul de la Constanța va fi al 40-lea pe care îl disputăm cu vecinii de la sud-vest, iar bilanțul, până acum, e perfect egal: i-am bătut de 17 ori, am făcut cinci egaluri, iar de 17 ori au câștigat ei. Există însă o maximă celebră: „Statisticile sunt ca fustele mini. Îți dau idei bune, dar ascund esențialul”. Și, dincolo de partea amuzantă a replicii, există în ea o doză imensă de adevăr în ceea ce ne privește.

Din momentul în care arbitrul fluieră începutul, e mereu aceeași poveste: Dan Petrescu dându-se de ceasul morții pe bancă, echipa lui de roboței alergând după toate baloanele, chiar și după cele la care oricare fotbalist normal ar zice pas, și contraatacuri ce se declanșează din niște faze banale.

Când adversarii atacă, stau grupați în terenul lor, pe două, trei, în fine, de câte rânduri e nevoie. Iar Piteștiul lui Ionuț Badea nu e chiar sclipitor în atac. Dar, printr-o defensivă care e definiția de manual a apărării supraaglomerate, nici n-ai cum să fii. Așa că Argeșul a recurs la mingi bubuite pe vârfuri, iar rezultatul a fost jalnic: două ocazii la care mingea a trecut la distanțe kilometrice de poartă. Și Urziceniul a folosit aceeași idee,

Dacă priveai banca de rezerve a Bistriței la începutul meciului, puteai să te sperii un pic de forța echipei lui Sabău. Nu de alta, dar acolo străluceau Sânmărtean, Coroian sau Dorel Zaharia, jucători cu o cotă destul de bună în Liga I. Te puteai aștepta ca titularii Roman sau Enescu să fie într-o formă de zile mari, din moment ce Sabău îi preferase. Și acum, câteva momente edificatoare pentru cum s-a jucat în prima repriză: Roman face un pic de henț, trece de Fernandes, ajunge față în față cu Andrade și… virează spre înapoi! Mingea ajunge în 30 de secunde în celălalt careu, bistrițenii o pierd înspăimântător de naiv și Rapidul deschide scorul. Urmează clasicul și atât de împământenitul joc încâlcit, cu idei puține și greu de pus în practică, salvat de o pasă venită parcă din alt meci a lui Spadacio, care a dus partida la un 2-0 liniștit pentru giuleșteni. După pauză: Spadacio și Cesinha au continuat să paseze liniștiți și siguri pe ei pentru câteva acțiuni reușite, iar Sabău a băgat „cavaleria” de pe bancă. Rezultatul? Un pic de presiune, câteva ocazii și o lovitură de cap bine țintită a lui Azevedo, care a redeschis meciul. De aici a început un semi-asalt de final al Bistriței, care i-a înghesuit pe bucureșteni și a produs și două-trei ocazii destul de bune, tratate însă groaznic de atacanții Bistriței.

Tehnicienii români s-au trezit dis-de-dimineață și s-au strâns în amfiteatrul de la Casa Fotbalului pentru o întâlnire organizată de Mircea Rădulescu.

Prima parte: le-a fost prezentat programul de monitorizare „Pro Zone”. Între timp, Cârțu și Nae Manea, responsabilii cu caterinca, tocmai îl „atacau” pe Țiți Dumitriu. A urmat un alt studiu de caz, pe jocul lui Deco din Chelsea – CFR 2-1. „Ce Prozone, mai bine aș avea un jucător ca Deco, să nu greșească și să paseze numai înainte!”, i se confesa „Fiara” lui Florin Marin într-o pauză.

Serialul „Nicu la naționala României” părea să se apropie destul de repede de un final fericit. Fotbalistul Herthei Berlin chiar vrea să joace sub comanda lui Victor Pițurcă și astăzi va merge la Consulatul României din Berlin pentru a-și depune actele în vederea obținerii cetățeniei române. Numai că povestea nu s-a finalizat încă. Mai ales că formalitățile durează destul de mult, teoretic în jur de câteva luni.

Începutul: bleu-albaștrii din Cotroceni s-au înființat la Rășinari, la 10 mai 1944 (ziua națională pe atunci), sub numele de BNR București.

Din cauza bombardamentelor americane, Banca Națională mutase în satul de lângă Sibiu (localitatea natală a lui Octavian Goga și Emil Cioran) Serviciul de fabricație a biletelor bancare, cel care tipărea moneda. Traian Pătrașcu și Nicolae Pop sunt numele celor care au avut inițiativa, împreună cu alți 22 de oameni, majoritatea tipografi și mașiniști.

Totul a început de la o declarație făcută de Gabi Balint. Întoarsă din cantonamentul din Spania, FC Timișoara a găsit terenurile de antrenament înzăpezite.

„Mi-aș dori ca returul să se amâne. Dar să ținem cont și de faptul că doar aici ninge, la București e timpul bun”, a spus Balint după ce echipa sa s-a luptat cu nămeții. Și CFR Cluj s-a declarat de acord cu amânarea, prin vocea lui Dusan Uhrin jr. Ei bine, ieri a început să ningă și în alte părți ale țării, lucru care a mai convins încă un club, Pandurii Târgu Jiu. Momentan însă, începerea returului pe 27 februarie nu pare pusă în pericol.

Firma germană Max Bogl și par­tenerul italian Astaldi lucrează în continuare non-stop la construcția Stadionului Național (foto), care la jumătatea lunii mai va fi inspectat de șefii FIFA și UEFA.
Pornită la finalul anului trecut, lucrarea propriu-zisă de construcție a arenei, care va găzdui în 2012 finala Europa League, începe să prindă contur. După câteva luni de lucru, a fost deja ridicată structura pentru tribuna I și pentru peluza din nordul stadionului, asta deși s-a lucrat în condiții meteorologice dificile.
Un motiv pentru a grăbi lucrările îl reprezintă chiar centenarul Federației Române de Fotbal, când la București sunt așteptați cei mai importanți oameni din fotbalul mondial. FRF a anunțat ieri că Sepp Blatter, președintele FIFA, și Michel Platini, președintele UEFA, au confirmat că vor fi prezenți în România pe 12 și 13 mai, când vor verifica stadiul lucrărilor la stadion.
Pe lângă această finală, FRF a reușit încă o lovitură. Directorul executiv al federației, Ionuț Lupescu, a declarat pentru Sport.ro că România va organiza Campionatul European U 19 din 2011. Reprezentativa U 19 a României va fi calificată din oficiu pentru turneul final, în calitate de gazdă.

Ziua lui Adalbert Kassai. Prilej pentru a vedea cât de greu le va fi rivalilor lui Mircea Sandu la alegerile din 2010. În fotbal există o vorbă extraordinar de adevărată: campionatul se câștigă cu echipele mici. Ei bine, la fel e și cu alegerile la FRF. Iar ieri a fost ziua de naștere a lui Adalbert Kassai, secretarul general al FRF și omul pe care Sandu îl cataloghează drept „fratele meu mai mare” împlinind 58 de ani. Iar numărul de participanți ar putea să impresioneze orice contracandidat al actualului președinte.

Aleile din jurul Casei Fotbalului s-au umplut ieri-dimineață de diverși oameni, necunoscuți pentru public, dar foarte importanți ca votanți la alegerile din 2010: conducători de cluburi din ligile inferioare și președinți ai asociațiilor județene. Toți cu cadouri în mână pentru a onora ziua lui „Bela”, care la un moment dat nu mai avea unde să le pună! Darurile?

Flori, un număr imens de sticle, pachete voluminoase, chiar și aparate electronice! Numărul invitațiilor a fost undeva spre 100, iar dacă ne gândim că scorul la ultimele alegeri a fost 187 pentru Sandu și 102 pentru Gică Popescu, puteți să vă dați seama că oricine va încerca să-l dea jos pe „Nașul” peste un an va avea o luptă foarte grea de dus.

„M-a sunat domnul Kassai să vin, păcat că am fost reținut cu treburi. Faptul că au venit mulți conducători de «B» și «C» reprezintă o dovadă de putere!”, Adrian Porumboiu, finanțator FC Vaslui

Mijlocașul Oțelului spune că n-a făcut nimic la debutul cu Croația și nici nu-și permite să viseze la câteva minute pe teren cu Serbia.

Felicitări pentru debut și…cum a fost?
Greu! E total altceva! Contactele sunt mult mai tari, se vede că e un alt nivel.

L-am abordat pe Milan Jovanovic imediat după amicalul Cipru – Serbia 0-2. Fusese omul meciului, reușise un gol și un assist. Discuta destins cu ziariștii din țara lui, ceea ce pe la noi e cam floare rară.

Un amical rămâne un amical, dar, dincolo de titulatura oficială a meciului, se pot trage anumite concluzii. Mai ales că Antic și-a trimis aseară pe teren cel mai bun „11″ pe care, probabil, îl vom vedea și-n Ghencea.

Ștefan Radu s-a regăsit printre stranierii care au primit telegrame de convocare la amicalul cu Croația. Cu toate acestea, grație formei din ultimul timp, selecționerul l-a preferat pe Neșu.
Dacă Răzvan Raț este titular pe postul de fundaș stânga în echipa națională, prezența sa în lotul pentru Croația neputând fi pusă sub semnul întrebării, în lot apare oarecum surprinzător Mihăiță Neșu.

Acesta a fost preferat lui Ștefan Radu pentru că fotbalistul lui Lazio nu a avut în ultima vreme evoluții prea fericite, în timp ce Neșu e foarte apreciat în Olanda. „Este alegerea mea. Eu am considerat de cuviință că soluțiile cele mai bune pentru această partidă cu Croația pe postul de apărător stânga sunt Raț și Neșu”, a explicat sec selecționerul Pițurcă. Ștefan Radu a dezamăgit în partida România – Lituania, scor 0-3, după care a fost aspru criticat.

Neconvocarea pentru acest amical cu Croația poate avea drept explicație și acea prestație, de care suntem siguri că fotbalistul lui Lazio nu vrea să-și amintească prea des. „Dacă nu-și schimbă atitudinea, nu-l mai convoc”, avea să spună, la finalul jocului, tehnicianul naționalei.

Gigi Becali (foto) „îl lucrează” fără niciun fel de jenă pe Gigi Nețoiu, prietenul său din stenogramele precedente, și dezvăluie și tratamentul pe care l-ar merita Cristi Borcea: un scuipat!

Noi stenograme. Sau noi „tâmpenii”, așa cum le-a numit patronul Stelei. De data asta, ceva mai „blânde”. În rândurile de mai jos nu veți avea parte neapărat de dezvăluiri senzaționale, ci de felul în care se fac jocurile și de ceea ce înseamnă prietenia în fotbalul românesc. E vorba de niște oameni, Pițurcă, Nețoiu, Borcea, Gigi și Victor Becali, oameni care, teoretic vorbind, se au ca frații. Ei bine, o să vedeți că frăția se oprește acolo unde încep interesele, iar interesele sunt multe și mari. Cel mai pierdut din toată afacerea asta iese, pe lângă Gigi, evident, care a rămas cu buza umflată după „operațiunea Cluj”, Nețoiu. Asta pentru că echipa pe care o susținea financiar, Dacia Mioveni, a retrogradat. O să vedeți și cum, și de ce!

Ionuț Lupescu declara pentru ProSport, în urmă cu câteva zile, că vrea să candideze la alegerile de anul viitor împotriva „Nașului” la postul de președinte al federației.
Se prefigura astfel o ruptură la vârful FRF, negată apoi vehement atât de Mircea Sandu. cât și de Ionuț Lupescu. Cu toate acestea, e clar că relația dintre cei doi nu mai e la fel de apropiată cum era înainte. Ultimul exemplu a fost oferit sâmbătă seara, la ziua lui Ionuț Negoiță, unul dintre sponsorii Federației Române de Fotbal. La petrecerea de la hotelul Rin, „Nașul” a venit împreună cu fiica sa (foto) și s-a așezat la aceeași masă cu Nicu Gheară și Nae Manea. Lupescu a apărut ceva mai târziu și, surprinzător sau nu, a fost direcționat de organizatorul petrecerii la o masă ceva mai retrasă, unde a stat alături de soția sa. Varianta propusă de ProSport spunea și de o viitoare destinație a lui Lupescu, în cazul în care candidatura sa n-ar fi avut succes: președinte la Dinamo. Ei bine, coincidență sau nu, vecinii de masă ai actualului director general al FRF au fost Cristi Borcea și soția sa.

Cluburile britanice n-au avut niciodată o slăbiciune pentru fotbaliștii români. Dacă s-ar realiza transferul lui Ghionea la West Bromwich Albion, stelistul ar deveni primul român care joacă în Premier League după patru ani de pauză.

Ultimul tricolor care a jucat în prima ligă engleză e Cosmin Contra, care în 2005 a evoluat tot pentru WBA, unde a fost împrumutat de Atletico Madrid. De atunci, indiferent de performanțele UEFAntasticilor sau de momentele bune ale naționalei, românii nu s-au putut apropia de Premier League, unde salariul mediu este de 1,2 milioane de euro. De ce Anglia e atât de departe pentru fotbaliștii români explică chiar cei care au fost acolo. „În primul rând, ca să ajungi în Premier League trebuie să fi jucat 75% din meciurile naționalei în ultimii doi ani. Deci «aria de selecție» nu e atât de mare. În plus, cluburile ca West Bromwich nu prea transferă de afară mijlocași sau fundași. Dacă o fac, preferă nordicii”, spune Ilie Dumitrescu, fost jucător la Tottenham și la West Ham United.

Victor Pițurcă a dat ieri publicității numele stranierilor convocați pentru amicalul cu Croația.

Cel mai așteptat nume de pe listă era, evident, Mirel Rădoi, omul în jurul căruia s-a creat o întreagă discuție pe tema „un jucător care evoluează la arabi ar trebui convocat la națională?”. Pițurcă a rămas consecvent ideilor sale și, așa cum anunțase de altfel, fostul căpitan al Stelei va reveni în Ghencea, pe 11 februarie, contra Croației. Fotbalistul lui Al-Hilal va bifa cu această ocazie cea de-a 50-a selecție pentru tricolori. Nici renunțarea la Daniel Niculae nu e o surpriză prea mare. Atacantul lui Auxerre s-a supărat pe selecționer la meciul cu Franța, când Piți l-a chemat inițial, după care s-a răzgândit, vehiculându-se apoi ideea că „Nico” ar renunța la națională. Toate acestea l-au făcut pe antrenor să nu-l mai includă pe lista convocaților pentru acest amical. Există totuși și o surpriză: neconvocarea lui Cristian Săpunaru. Fundașul lui FC Porto joacă titular meci de meci la campioana Portugaliei, el reușind recent să marcheze și primul gol pentru echipa sa. E a doua oară când Piți îl trece cu vederea pe fostul rapidist, el nefiind convocat nici pentru ultimul amical al anului trecut, cel cu Georgia. Se întoarce însă la lot Cosmin Contra, absent din septembrie, deoarece n-a jucat la echipa sa de club, Getafe. Mihăiță Neșu revine și el, după ce ultima lui convocare fusese în toamnă, la meciul cu Feroe din preliminarii, când a fost și titular.

Din viitoarea campanie de calificare îi vom vedea pe Mutu, Chivu și pe ceilalți în roșu. Până aici, nimic anormal.

Pentru un străin, sau poate pentru cei mai tineri. Asta pentru că oamenii care au trăit în 1994 penalty-urile blestemate cu Suedia își aduc aminte ce însemna ca naționala să joace în roșu: șansele de înfrângere creșteau semnificativ! Dacă vă gândiți cumva că sună ciudat, ascultați ce zic componenții Generației de Aur.

Premiile Dinamomania, site-ul suporterilor dinamoviști de pretutindeni. Cum era și normal, fani, distincții, foste glorii, grupe de copii și juniori.

Invitații speciali, trei jucători de la echipa mare: căpitanul Bogdan Lobonț, golgheterul Ionel Dănciulescu și atacantul crescut la Dinamo, Marius Niculae. Printre cântece și aplauze, a venit și momentul în care „Săgeată” a urcat pe scenă pentru a oferi un premiu uneia dintre grupele de copii și juniori ale clubului. Dintr-una într-alta, atacantul, incitat și de scandările fanilor și de atmosfera creată de prezentator, a dezvăluit felul în care își încheia conversațiile telefonice: „M..e Steaua!”.

Asta nu înainte de a ruga camerele să introducă „beep-urile” necesare difuzării materialului pe post! „Aroganța” a fost pe placul fanilor, iar Niculae a mers și mai departe: „Așa mă salut eu cu dinamoviștii mei. Cu toată lumea! De fiecare dată când termin de vorbit cu cineva la telefon, în loc de bună ziua sau de la revedere, încheiem cu vorbele astea”.

Evident, momentul a fost savurat de suporterii prezenți, care l-au răsplătit cu aplauze prelungite. În continuare, „Săgeată” le-a făcut promisiuni fanilor: „Vreau să rămân la Dinamo, să iau titlul cu echipa și să jucăm în grupele Champions League”. Cum și-a încheiat Niculae discursul? Citiți din nou titlul!

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de judecată numărul 4.

În sală, atmosferă relaxată, o pleiadă de avocați în robe negre, câțiva ziariști, plus poate cele mai surprinzătoare prezențe: Meme Stoica și Jean Pădureanu. Surprinzătoare pentru că, în general, la astfel de înfățișări nu prea se prezintă nimeni, corvoada căzând exclusiv pe umerii avocaților. Cei doi și-au găsit o bancă mai în fundul sălii, departe de ochii și de urechile judecătorilor, și s-au pus pe ascultat, cuminți, capetele de acuzare. S-a trecut și peste asta, iar apoi a venit rândul procurorului. Normal, acesta a cerut ca procesul să se mute la o instanță inferioară, adică Tribunalul București, dat fiind că imunitatea parlamentară a lui George Copos, motivul pentru care cazul ajunsese la Înalta Curte de Casație și Justiție, nu mai există. Apoi a venit rândul avocaților.

Pe ecranul din spate rulează un meci de referință pentru fotbalul mondial chiar: Șahtior – Rapid 0-1 din 2005. Prima confruntare dintre două echipe conduse de tată și fiu.

Începe seniorul, povestind despre greutățile pe care le-a avut în pregătirea meciului. Juniorul îl tachinează și zâmbește, savurându-și parcă succesul. O poveste interesantă referitoare la meciul respeciv. „Fiind o premieră, toată lumea s-a temut de un aranjament. De altfel, la meci a venit și un trimis special al UEFA. Era prieten cu Trappatoni, antrenor la Stuttgart atunci, echipă care era cu noi în grupă. Am aflat pe urmă că se

Nici federația, în frunte cu Mircea Sandu, nu mai este așa de convinsă să reia discuțiile despre caz în cadrul comisiilor. Îngropat” de decizia Curții de Arbitraj pentru Fotbal, cazul „Valiza” a reizbucnit cu o intensitate mult mai mare după ce DNA a decis trimiterea în judecată a celor implicați. Astăzi, la câteva zile după apariția stenogramelor care au dinamitat practic fotbalul românesc, ProSport a încercat un sondaj de opinie printre conducătorii din Liga I. Întrebarea a fost aceeași pentru toți: sunteți de acord cu redeschiderea cazului pe linie sportivă? În caz că răspunsul era pozitiv, urma și ce-a de-a doua: până unde ar trebui să se meargă în pedepsirea celor implicați. Mai clar, doream să știm dacă șefii echipelor din campionatul nostru susțin retrogadarea Stelei, sau doar depunctarea. Numai că, în cele mai multe dintre cazuri, a doua întrebare nici n-a mai apucat să fie pusă.

Turneul de sală organizat de Rică Neaga la Pitești a ajuns la a doua zi. Dacă prima a fost liniștită și fără prea multe întâmplări, ei bine, ieri nu s-a plictisit nimeni.

Mai ales la meciul vedetă, cel dintre „Stranierii” rapidiștilor Maftei, Herea sau Grigorie, întăriți de fostul „câine” Mărgăritescu, și trupa „Pfanner”, condusă de steliștii Neaga, Rădoi și Petre Marin.

La început, părea să fie doar un amical de sală, normal, așa cum era și cazul și așa cum fuseseră și celelalte de până atunci. Poate doar cu ceva mai multă lume decât de obicei, lucru sesizat și de băieții de la

Meciul de la Cluj a fost doar una dintre tentativele lui Gigi Becali de a-și încurca adversarii la titlu. Patronul Stelei a aplicat tactica „indirectelor” în cel puțin alte două meciuri ale CFR-ului din returul trecut: cu Pandurii și cu UTA. „Eu am un mare merit în faptul că echipa a ajuns în Champions League!”. Declarația e făcută de două ori, după finalurile ultimelor două ediții de campionat și îi aparține lui Gigi Becali. De ce zice asta puteam doar să bănuim. Acum, după apariția stenogramelor de la DNA, avem și certitudinea. Partida „U” Cluj – CFR nu e doar un moment special, ci unul specific patronului Stelei. Stenogramele DNA dovedesc clar, și fără nicio urmă de îndoială, faptul că Gigi a mai încercat să le pună bețe în roate de două ori de-a lungul returului celor de la CFR Cluj. Prima oară i-a ieșit: pe 6 aprilie 2008, Pandurii Târgu Jiu a învins chiar la Cluj, cu 2-1.

Becali a fost umilit de Oana Mizil la alegeri și a rămas fără cuvinte. Preț de câteva secunde. Supărat nevoie mare pentru că n-a câștigat nici măcar în colegiul său, Gigi Becali anunța duminică seară că se retrage din viața publică! S-a răzgândit însă după numai câteva ore, sperând că partidul va trece totuși pragul electoral. Nu s-a întâmplat nici asta. La politică e chiar mai greu ca la fotbal.

Probabil că, după episodul manelistic reluat până la saturație de toate instituțiile media din România, existau cel puțin doi oameni care au implorat ceața care s-a instalat ieri-seară pe Dinamo să facă în așa fel încât meciul să nu se joace.

Torje și Ropotan n-au avut până la urmă parte de norocul ăsta. Mai mult, Rednic i-a trimis pe teren din prima secundă, așa că înjurăturile au curs grămadă. Și totuși, ceața a avut și o parte pozitivă: cei doi nu s-au văzut! Și acum, cine s-a văzut?

Voluntari, România, 28 noiembrie, orele 16.00. Candidații PSD pentru colegiile din Ilfov urcă pe scenă. În frunte, Ion Iliescu. După el, Anghel Iordănescu și Gigi Nețoiu. Încep discursurile. Iordănescu și Nețoiu stau unul lângă altul, în timp ce maestrul de ceremonii le povestește trecutul de ofițeri. Mai lung și mai apăsat la „General”, mai lapidar și oarecum ambiguu la „Comandant”. Ce să-i faci, românii mai au anumite reticențe vizavi de imaginea benefică a Ministerului de Interne. Cât timp Ion Iliescu vorbește despre distrugerea cooperativelor țărănești de odinioară, despre clasa îmbogățiților și despre alunecarea spre dreapta a PD-L-ului, Iordănescu se foiește de pe un picior pe altul. Se vede că nu e politician de carieră: n-are astâmpăr, e mai agitat decât atunci când țipa pe „Rose Bowl” la Didi Prodan care îl scăpa din marcaj pe Batistuta. Nu se mai văd însă nicăieri pieptenele și icoanele.

Pe o vreme pe care nu trebuia să lași nici măcar un câine afară, Mircea Rednic a trimis 11 „roșii” în infernul alb născut dintr-o dată sub Tâmpa.

Și tot dintr-o dată, a început și iureșul Brașovului lui Răzvan, mai dezlănțuit decât viscolul de afară. Ocaziile au curs la poarta lui Lobonț, născute, e adevărat, mai degrabă din greșelile de patinaj ale fundașilor decât din vreo acțiune elaborată și gândită în antrenamente interminabile. Culmea, singurul hocheist pur sânge de pe teren, Ilyeș, a irosit cea mai mare șansă a primei părți, trăgând cu sete peste o poartă care era mult prea

Aflasem deja din „16″-imi că interesul echipelor din Liga I pentru Cupa României nu prea mai există.

Privită ca un trofeu prăfuit și antic, Cupa devenise un prilej de menajare a titularilor și de meciuri undeva între slab și foarte slab. Ieri, la Buzău, dezinteresul a fost parcă mai mic. Petrescu și Grigoraș n-au menajat chiar foarte mulți titulari, s-au agitat cât de cât pe bancă, bine, mai mult „Bursucul”, dar ar fi fost culmea să fie altfel. Meciul a început în forță: Gomes găsește o pasă impecabilă în spatele fundașilor, Mara rămâne singur, atât de singur încât se plictisește până ajunge la momentul șutului și preferă să gâdile mingea cu o excuție mai letargică decât un after-hours la Bamboo. Ritmul partidei nu e rău, Oțelul încearcă și ea ceva, dar tot oamenii lui Dan Petrescu sunt cu pericolul. În speță, Galamaz, care, din trei metri, trimite o lovitură de cap în forță care îl bagă în poartă pe Gribauskas. Nu însă și cu tot cu minge.

Veste bună pentru fanii din „Ștefan cel Mare”: cuplul N&D va „cânta” din nou din iarnă.

Transferat la începutul anului la Duisburg, Niculescu nu a stat mult în Germania, pentru că în vară a ajuns în Insula Afroditei, la Omonia Nicosia. A semnat un contract valabil doi ani, însă, nemulțumit de situația sa din Cipru, „Clau-gol” l-a sunat insistent pe nașul său, Cristi Borcea. „Adu-mă acasă! Nu mai stau departe. Vin și în iarnă, numai să găsim o cale să rezolvăm cu cei de la Omonia”, i-a spus atacantul.

Presa internațională a relatat pe larg pățania selecționerului de acum două zile, lucru care l-a determinat pe Piți să acționeze în instanță DNA-ul. Ieri după-amiază, Victor Pițurcă părea un om nesperat de liniștit după ce, cu o zi în urmă, fusese „săltat” de polițiști de pe aeroport, la puțin timp după ce aterizase aeronava care îl aducea de la Viena. „Sunt prea tare, pentru a mă dărâma pe mine astfel de lucruri”, a sunat explicația. Totuși, o nemulțumire exista. Anume faptul că presa din întreaga lume preluase cele întâmplate. „Am citit și eu ce a apărut peste hotare. DNA-ul trebuie să plătească cumva pentru ce mi s-a întâmplat. A fost un abuz clar! Lumea trebuie să știe că eu nu am primit nicio citație și că de aceea nu m-am dus la ei la sediu. Dar de aici și până la a fi întâmpinat de polițiști pe aeroport e cale lungă. Cei responsabili trebuie să plătească, pentru că nu poți abuza în așa fel de puterea pe care ți-o conferă instituția la care lucrezi”, a precizat Piți.

Centrare Spadacio, fundașii Petrolului fac marcaj de Divizia B, Djalovic e liber, mult prea liber, pune capul și face 1-0. Era minutul 6 și era normal. Numai că, pentru Rapid, normalitatea s-a oprit aici.

„Marinarii” au jucat slab, nici Brașovul n-a excelat, dar golul lui Ilyeș a decis un meci care se ducea tern spre prelungiri.

Dacă e să ne luăm după rezultatele de sâmbătă, putem să ne bucurăm un pic. Serbia a oprit în sfârșit seria Lituaniei și a distrus-o cu 3-0 la Belgrad, iar „pescarii” din Feroe au făcut un egal istoric în fața Austriei. Sunt două scoruri care au făcut ca grupa noastră să se strângă în clasament. Acum toate cele cinci echipe cu șanse reale de calificare sunt întinse pe o distanță de doar două puncte. Evident, există și o parte urâtă: i-am avut în mână pe francezi, iar acum România este ultima în clasament dintre cele cinci. Ca să prindem locul unu, cel care ne duce direct în Africa de Sud, nu prea e nevoie de calcule. Glumind puțin, putem să spunem că singurele rezultate din grupă care nu ne-au ajutat au fost cele pe care le-am făcut noi! Numai că există o parte încă și mai urâtă: în lupta pentru locul doi suntem la o distanță mult mai mare.

Chelsea nu s-a putut abține să nu trateze un pic de sus meciul cu CFR Cluj.
Londonezii n-au prea părăsit hotelul în care erau cazați, dar asta nu înseamnă că au ținut-o numai în ședințe tactice sau că s-au distrat jucând bridge în camere.

Luni noapte cel puțin a fost foarte lejer, iar Luis Felipe Scolari a dovedit că nu mințea atunci când a spus că „nu e polițist!”.

Fotbaliștii lui Chelsea s-au dezmorțit după somn printr-o ședință inedită de stretching (foto).
Ieri, ora 12:30, în fața hotelului Opera Plaza, acolo unde sunt cazați englezii. Armata de ziariști așteaptă deja de vreo două ore în fața hotelului. De obicei, în dimineața de dinaintea unui meci, cele mai multe dintre echipele oaspete își programează o plimbare prin parcurile din orașul respectiv.

20.000 de oameni au aplaudat-o pe Chelsea la intrarea pe teren.

Dealul Gruia arăta aseară ca o adevărată fortăreață sub asediu. Nenumărați de oameni urcau pantele spre stadion înarmați cu un entuziasm pe care doar apropiata întâlnire cu mirajul Champions League ți-l poate da.
Filtrele de jandarmi începeau încă de la poalele urcușului spre stadion, toate străzile erau închise traficului. Coloratura pur românească e și ea prezentă: mega-îmbulzeală la porți și vânzătorii de semințe în număr de zece ori mai mare decât de obicei.