La 38 de ani, Bogdan Zubargiu se poate lăuda cu o poveste de viață demnă de filmele de Hollywood. Pasiunea pentru înotul pe distanțe lungi, în ape deschise, i-a purtat pașii în toate colțurile lumii.
Episodul care îi va rămâne veșnic întipărit în memorie, după cum a recunoscut chiar el, într-un interviu acordat recent – s-a petrecut în Grecia. Mai exact, în dreptul Muntelui Athos, unde a fost martorul unui fenomen straniu: o mulțime de meduze care se grupau și formau astfel un „șarpe fosforescent”.
După ce a impresionat în cursele de marathon swimming – în care a înotat doar în slip, fără costum de neopren și fără posibilitatea de a intra în contact cu staff-ul său din barcă – , românul se pregătește să-și testeze limitele în noi experiențe dificile. Una dintre ele presupune traversarea Strâmtorii Gibraltar.
Ajuns în dreptul Muntelui Athos, înotătorul a crezut că în apă erau șerpi. Nu mică i-a fost, însă, mirarea când a aflat ce s-a întâmplat, de fapt în acele momente.
„În Grecia, am traversat cele două mari golfuri de pe continent. În dreptul Muntelui Athos, la un moment dat am observat un fel de șarpe fosforescent. Le spuneam celor de pe barcă că sunt șerpi în apă sau, în orice caz, niște vietăți foarte lungi. Pe barcă erau un român, un prieten de-al meu, și doi greci care făceau pilotajul și observarea. Și spuneau că nu există așa ceva în apele lor. De fapt, am înotat într-o perioadă în care un anumit tip de meduze se grupează și creează o formațiune lungă de câțiva metri, ca un șarpe. (n.r. Te-au și urzicat meduzele?) Da, dar nu acolo, ci în Australia. În canalul Rottnest erau diverse meduze și, la un moment dat, am simțit o arsură extrem de intensă pe corp. Nu am văzut ce m-a lovit, să spun așa, doar m-am ales cu acele înțepături. Tot în timpul acelei curse a apărut un rechin. Nu m-am întâlnit cu el, dar m-am dus pregătit pentru o astfel de întâlnire. În timpul înotului și-a făcut apariția un rechin, așa cum se întâmplase și cu un an înainte. Organizatorii dispuneau de un elicopter și de ambarcațiuni, monitorizând prezența rechinului și având grijă ca înotătorii să fie în siguranță”, a dezvăluit Zurbagiu pentru gsp.ro.
„În Grecia, am traversat cele două mari golfuri de pe continent. În dreptul Muntelui Athos, la un moment dat am observat un fel de șarpe fosforescent. Le spuneam celor de pe barcă că sunt șerpi în apă sau, în orice caz, niște vietăți foarte lungi.
Pe barcă erau un român, un prieten de-al meu, și doi greci care făceau pilotajul și observarea. Și spuneau că nu există așa ceva în apele lor. De fapt, am înotat într-o perioadă în care un anumit tip de meduze se grupează și creează o formațiune lungă de câțiva metri, ca un șarpe.
(n.r. Te-au și urzicat meduzele?) Da, dar nu acolo, ci în Australia. În canalul Rottnest erau diverse meduze și, la un moment dat, am simțit o arsură extrem de intensă pe corp. Nu am văzut ce m-a lovit, să spun așa, doar m-am ales cu acele înțepături.
Tot în timpul acelei curse a apărut un rechin. Nu m-am întâlnit cu el, dar m-am dus pregătit pentru o astfel de întâlnire. În timpul înotului și-a făcut apariția un rechin, așa cum se întâmplase și cu un an înainte. Organizatorii dispuneau de un elicopter și de ambarcațiuni, monitorizând prezența rechinului și având grijă ca înotătorii să fie în siguranță”, a dezvăluit Zurbagiu pentru gsp.ro.
După cursele din strâmtoarea Gibraltar și Canalul Mănecii, Bogdan va merge direct în Italia, pentru a parcurge înot distanța dintre insula Capri și Napoli. Adică nu mai puțin de 28 de kilometri.
„Urmează strâmtoarea Gibraltar, apoi Canalul Mânecii. Între cele două voi mai avea un înot între insula Capri și Napoli, de aproximativ 28 de kilometri. Când intrăm în iarnă și de obicei când termin competițiile, intru într-un moment în care îmi caut motivația pentru anul următor. Volumul și intensitatea antrenamentelor se reduc, focusul meu se mută către alte zone, încerc să mențin contactul cu apa și încep să identific unde mi-ar plăcea să mă duc, unde aș vrea să mă înscriu, acolo unde mă pot înscrie de pe un an pe altul. De exemplu, la Canalul Mânecii am aplicat acum vreo 2 ani, iar la Gibraltar țin minte că am depus documentația în 2019. Deci ești cumva angajat pe termen lung în aceste experiențe”, a explicat Bogdan Zurbagiu.
„Urmează strâmtoarea Gibraltar, apoi Canalul Mânecii. Între cele două voi mai avea un înot între insula Capri și Napoli, de aproximativ 28 de kilometri.
Când intrăm în iarnă și de obicei când termin competițiile, intru într-un moment în care îmi caut motivația pentru anul următor. Volumul și intensitatea antrenamentelor se reduc, focusul meu se mută către alte zone, încerc să mențin contactul cu apa și încep să identific unde mi-ar plăcea să mă duc, unde aș vrea să mă înscriu, acolo unde mă pot înscrie de pe un an pe altul.
De exemplu, la Canalul Mânecii am aplicat acum vreo 2 ani, iar la Gibraltar țin minte că am depus documentația în 2019. Deci ești cumva angajat pe termen lung în aceste experiențe”, a explicat Bogdan Zurbagiu.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER