Țiriac: „Simona Halep nu are plămâni, are două inimi”

Ion Țiriac a declarat, la emisiunea „După 20 de ani”, difuzată duminică de Pro TV, că jucătoarea de tenis Simona Halep nu are înălțimea și forța surorilor Serena și Venus Williams, dar poate compensa cu viteză, inteligență și suflet, menționând că românca „nu are plâmâni, are două inimi”.

„Toată lumea poate să ajungă numărul unu mondial, eu nu mai pot să ajung numărul unu mondial la nimic, dar toată lumea poate și Simona Halep este o mare jucătoare mică. Dacă o pui lângă Williams aia mai tânără, aia are cam vreo 30 de kilograme mai mult și 20 de centimetri. Dacă o pui lângă Venus, aia are 25 sau nu știu câți centimetri mai mulți. Adică Simona nu are înălțimea aia și nu are nici forța aia. Dar Simona poate compensa forța cu viteza. Asta are. Și cu capul. Și cu inima, că fata asta se pare că nu are plămâni, are două inimi, una în dreapta, una în stânga. Se poate. Eu o cunosc foarte puțin, nu pot să-mi dau prea mult cu părerea. Simona Halep are calitățile, însă deocamdată Simona Halep trebuie lăsată să-și vadă de treabă, e numai numărul 10, nu e numărul 2, 1, 3, și să vadă cum progresează încet, încet, să ajungă acolo unde trebuie„, a spus Țiriac.

Ion Țiriac a mai afirmat că având în vedere baza de selecție pentru gimnastică, România este cea mai performantă țară din lume, „numărul unu la Olimpiadă”. „În momentul în care o să avem 5.000 de copiii, nu 500.000, nu 5 milioane și nu 3 milioane sau nu știu cât are Nadia. În școala ei, Nadia are vreo 3.000 – 4.000 în SUA. Și nu avem 200-300 de legitimați la gimnastică și atunci nu avem de unde să selecționăm. Câți avem în momentul de față copii care se apucă de gimnastică? Câteva sute. Suntem cea mai performantă țară din lumea asta noi. Noi suntem numărul unu la Olimpiadă. Și vă demonstrez matematic. Dacă eu aleg din șapte fete – atâtea am – o echipă să mă duc la olimpiadă și mai iau și aur, ce vrei mai mult? Extraordinar! Dumneata vrei ca eu să am echipă de handbal când am 12 echipe, 14, 16, nu 600, nu nu știu câte sute care erau pe vremea când eram campioni mondiali la handbal în 11, în 7, noroc că nu s-au făcut și în 12, că eram și în 12 probabil… Era altă motivație. Motivația era că nu puteai să ieși afară și nu puteai să faci nimic dacă nu erai un sportiv”, a precizat fostul tenisman, răspunzând la întrebarea: „Când putem visa că vom redeveni numărul unu mondial în gimnastică?„.

Omul de afaceri este de părere că și în fotbal este necesară o bază mai mare de selecție. „În fotbal e aceeași situație. Și Generația de Aur s-a născut într-un sistem social în care nu avea absolut nicio șansă să se ducă afară. Doriți dumneavoastră alt sistem? Eu am făcut un club de tenis pe vremuri, acum 30 de ani, în Franța, lângă Perpignan. Pe urmă am plecat de acolo. Între timp a venit un domn, se numește Platini mi se pare, îl cunoașteți, bun prieten de-al meu. În fiecare vară omul ăsta avea 12.000 de copii pe cele șapte terenuri care erau acolo și 20 de antrenori… Venea din când în când și dădea lecții de cum e mingea cu piciorul. Dar atâția copii avea în fiecare vară. La noi, Gică (n.r. – Popescu) are o școală, Hagi are altă școală. Nouă ne trebuie din alea câteva sute și atunci ieși cu 10-15 Chiricheși, iar la tenis îți trebuie câte o școală în fiecare județ. E cea mai modestă treabă pe care am spus-o în momentul ăsta. Cu căminul acolo, patru ore la școală, patru ore pe teren, și atunci eu vă garantez că la talentul pe care îl are românul în 20 de ani – 25 de ani ai și unul care câștigă un Grand Slam. Până atunci e mai greu„, a declarat Țiriac.

Sportul românesc suferă, pe lângă baza de selecție redusă, de lipsa investițiilor în infrastructură, consideră fostul jucător de tenis. „Treaba e matematică, și aici se poate calcula. N-am semănat nimica, nu avem de unde să culegem. Eu sunt de acord că Simona Halep a avut un parcurs foarte meritoriu, și scrimera, Brânză mi se pare, la fel, însă în rest nu avem nimic. Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Nu avem nimic. Iar acest lucru, nu avem nimica pentru că nu am semănat în 24 de ani aproape nimic, infrastructura sportivă ni s-a terminat, avem acele săli care le-am făcut, 240 sau câte Dumnezeu erau pe vremea lui 2000-2004, și cu alea s-a rămas, nu avem stadioane unde copiii să vină înapoi de la tablă și părinții să fie din nou educați că mai bine au un copil sănătos, nu un handicapat. Pe vremea când mi-am început cariera era infrastructura mai proastă, dar puteai să faci sport gratis. Eu când eram atâtica și îmi intra capul pe lângă gratii, că la Brașov noi aveam gratii că stăteam la parter, așteptam să doarmă maică-mea, Dumnezeu să o ierte, ieșeam afară și mă duceam și mă lăsa să ud patinoarul, că nu era gheață artificială, și mă lăsa să patinez gratis. Iar terenurile de tenis care erau la Brașov, alea trei și jumătate, nu erau mai multe, în 1967-68 opt inși din primii zece în România erau dintr-un kilometru pătrat. Dacă ai avea niște focare ca astea și ar fi vremea aceea. Nu mai avem pentru că fiecare pe care l-am avut noi ori s-a făcut un bloc pe ele, ori s-a făcut o locuniță, ori dacă nu s-a luat cu 10 lei s-a vândut cu 20 de lei în ziua următoare și așa mai departe”, a precizat Țiriac.

Trei ore de educație fizică pe săptămână în școli nu sunt suficiente, dar reprezintă totuși un pas înainte de la o oră facultativă, mai spune Țiriac. „Cum iei copilul și îl aduci înapoi, nu alea trei ore, pentru că fecioru-meu care s-a dus în SUA la liceu nu are 3 ore, are două ore și jumătate pe zi antrenament la echipa de fotbal și sâmbăta și duminica are 12 ore de sport pe care și le face singur. Dar e altă treabă. Nu mai luați America că mă doare capul. Sunt trei patinoare olimpice în cinci kilometri pătrați acolo la școli elementare, la licee. Noi n-avem un patinoar în București. La 4 milioane jumate. Dar venind înapoi, problema mare e cum iei copilul din nou, că nici părintele nu are mai multă minte în ziua de astăzi, să-l iei de la tăbliță și să-l iei de la academie, să-l bagi într-o sală, cât ar fi de mică sala, nu contează, să alerge, sau unde sunt cele 5.000 de bazine în România, hai să nu zic 5.000, să zic 2.000, hai să nu zic nici 2.000, să zic 1.000, hai să zic 500, ca copilul să poată să înoate. Cele două sporturi mari olimpice, atletism, și nu trag pe tenis, atletism și natație, dacă nu altceva. Uitați-vă dumneavoastră, e un exemplu, am făcut acel club de la Granitu, la marginea Bucureștiului, în loc de 300.000, 700.000 s-au dus acolo. Să fie primit, e în regulă.

Teren UEFA de fotbal, gazon sintetic, alte trei miniterenuri de baschet, de volei… Beach volleyball, beach football, teren de baschet, nu știu ce… Sunt 16 școli împrejur. Și o școală sportivă. Una nu vine să-și facă lecțiile gratis acolo. 500 de metri, 700 de metri, pas alergător 5 minute, 7 minute… De ce? N-au voie să-i scoată din școală pentru că e lege că n-au voie să-i scoată din școală. Bine. Trei ore de educație fizică. Marțea de la ora 10 până la ora 13.00 nu mai e școală, sunt numai astea trei ore, la un loc măcar. Și le faci. Și mergeți acolo, aveți toate mingile, aveți toate terenurile, ceva ce noi nu am avut niciodată. Însă problema e că în cele trei ore 60 la sută sunt scutiți, 20 la sută nu vor și 10 la sută nu au unde. Asta e problema. Ora aia de educație fizică mie îmi trebuie la bacalaureat. A fost un pariu pe care eu l-am pierdut, felicitările mele, cu 3 ore în ziua de astăzi, felicitările lui domnul Ponta și opoziției, sper că au fost toți de acord cu aceste trei ore.

Eu am pierdut-o, începând cu președintele țării: «Domnule, vă rog frumos». «Da, domnule Țiriac, ai dreptate, fir-ar mama lor al dracului» – are o vorbă domnul președinte, materia păpădie, materia nu știu ce… N-am reușit. Aici eram, dar nu în camera asta, acum 20 de ani, cu ministrul Învățământului, care era facultativă ora, una, de educație fizică. Zic: „Dumneavoastră ne îngropați tineretul”. E foarte bine, dar trebuie adus din nou pe unde vrei: pe terenuri, pe câmpuri, pe ce vrei… Eu o să încerc„, a afirmat Ion Țiriac.

MEDIAFAX