Cu două sferturi rămase de disputat, miercuri, tabloul masculin l-a pierdut pe omul-spectacol de la ediția 2019 a Roland Garros-ului. La doi ani de la ultimul turneu de Mare Șlem la care a acces în săptămâna a doua (a jucat finală în 2017, la Paris, dar apoi, din cauza accidentării la genunchi, nu a mai bifat decât un tur trei la US Open 2018), Wawrinka a fost Stan The ShowMan.
Omul pe care toată lumea a dorit să îl vadă la acest French Open a fost Roger Federer, revenit pe zgura cărămizie din Paris după trei ani în care a sărit, forțat sau nu, participarea. Omul din cauza căruia la Roma prețul biletelor a fost dublat pentru sesiunea în care acesta a jucat meciul de debut, a impresionat la revederea cu Parisul, cu jocul său fluid și armonios. Meciurile lui Nadal și Djokovic au semănat prea mult cu defilări la pas, în fața unor adversari depășiți clar ca nivel de doi oameni mai mult decât în formă. Le-a lipsit însă ceva din dramatismul acela extrem. Wawrinka l-a avut, cu vârf și îndesat.
Wawrinka a fost protagonistul acelor meciuri la care s-a stat la poarta de acces, afară, în speranța că, poate-poate, cineva va renunța la loc și se va putea intra, cu țârâita. Cei ce nu au avut bilet pe Lenglen, acolo unde au fost programate duelurile cu Dimitrov (mutat ulterior pe Bullring, Terenul 1), Tsitsipas și Federer s-au luat la palme. Wawrinka a făcut cel mai lung meci al carierei cu grecul Stefanos (5 ore și 5 minute de joc), a câștigat la fotofiniș fiecare set al unui meci extrem de echilibrat cu Grisha Dimitrov, iar cu Federer a jucat la un nivel excelent, având în câteva faze ale meciului un mic plus în fața mult mai titratului său conațional, înainte ca acesta să găsească răspunsurile potrivite.
„Știu unde îmi este nivelul. Poate pentru voi a venit confirmarea acum că încă mai pot învinge niște băieți din top. Dar, pentru mine important a fost factorul fizic. Am reușit să joc trei zile consecutive (meci întrerupt din cauza întunericului), am făcut cel mai lung meci al carierei și tot am reușit să joc la cel mai înalt nivel contra lui Federer, peste trei ore. Asta este excelent pentru viitor. Sunt mai mult optimist decât trist, pentru că am arătat că am făcut lucrurile de manieră corectă” Stan Wawrinka, la conferința de presă
Oarecum nedrept, Wawrinka a fost al doilea în preferințele fanilor în toate cele trei meciuri care au lăsat o impresie puternică în sufletele fiecărui spectator aflat în tribună, măcar și pentru câteva minute. Asta pentru că pe terenul-de-coridă 1, bulgarii au dominat fondul sonor, declanșând un vacarm de nedescris care a încins și jocul, smulgând ici-și-colo câte o reacție din partea sportivilor, Federer e Federer, adică omul numărul unu în inimile parizienilor, iar Tsitsipas a atras de partea sa lumea cu tinerețea și zvâcul său. Deloc surprinzător, toate au fost dueluri între exponenții școlii clasice, a reverului executat cu o mână.
Wawrinka a delectat pe toată lumea cu 173 de lovituri câștigătoare în aceste trei partide, cu o durată medie a schimburilor de câte 8 secunde în primele două cazuri și 7 secunde pentru derby-ul cu Federer. Pentru tenisul masculin, evoluția celui poreclit Stanimal, sau Stan The Man, veștile cu greu ar fi putut fi mai bune.
„Sper că pot spune că meciul de azi nu a fost perfect (n.r. – cel cu Federer). Cu siguranță nu a fost. Sunt lucruri pe care aș fi putut să le fac mai bine, la fel și în cazul lui. A fost un meci excelent, nivel de joc excelent, dar cred că pot juca mai bine de atât și cred că și el poate juca mai bine de atât” Stan Wawrinka, la conferința de presă
Omul care îi refuza în 2015 primul succes al carierei lui Djokovic la Roland Garros, cu o evoluție magică în finală și care are deja renumele de party-crasher pentru granzii circuitului nu a stricat, de această dată, marea sărbătoare a Parisului. Adică un nou episod Fedal, un meci Rafael Nadal – Roger Federer cum nu a mai fost la Paris din 2011.
În consecință, arena Philippe Chatrier va avea șansa de a-și lua revanșa pentru că a stat mai slșab la capitolul spectacol decât arena Suzanne Lenglen cu acea semifinală de pus în ramă, Nadal – Federer. Odată în plus însă, se ridică semne de întrebare legate de programările meciurilor: de ce niciunul dintre aceste trei meciuri fantastice nu s-a jucat pe central, cum echilibrezi balanța – când atâtea dueluri de pe arena principală s-au jucat cu spectatori ce nu ar fi umplut nici măcar centralul din Parcul cu Platani (Muguruza – Svitolina, partidele finalistei de anul trecut – Sloane Stephens).
Pentru moment, Parisul îi datorează o reverență lui Wawrinka pentru cele mai bune show-uri de până acum la Roland Garros 2019.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER