– A pus umărul la progres și Charles Goodyear, inventatorul cauciului vulcanizat
Jocul de tenis se desfășoară azi într-un mod rapid, din ce în ce mai fizic, datorită modului în care au evoluat abilitățile tenismenilor. Acest progres a fost posibil grație echipamentelor, rachetelor, dar, cel mai important, al obiectului care face scopul jocului în sine: mingea. Povestea „accesoriului” de 56 de grame o puteți citi mai jos
Primele mingi de tenis au apărut încă din secolul al XV-lea, atunci când lovirea acestora reprezenta doar o formă de distracție, fiind confecționate din materiale diferite. Cele mai multe erau din piele umplută cu păr uman, de cal, sau lână. Meșterii scoțieni foloseau stomacul oilor sau al caprelor, pe care îl înveleau cu lână și apoi îl legau cu o funie pentru a-i menține forma și integritatea. De asemenea, s-au mai găsit în castelele din Scoția și alte versiuni, improvizate din blana animalelor legate cu frânghii făcute din intestinele acestora, sau lemn de pin. În secolul al XVIII-lea s-a trecut la benzi de lână înfâșurate strâns în jurul unui nucleu realizat prin rularea unor fire, învelite la exterior de o pânză albă.
Britanicii, creatorii mingii de astăzi
Odată cu apariția primelor terenuri de tenis în Marea Britanie (anul 1870), s-au făcut eforturi pentru implementarea unor noi idei, care mai târziu aveau să dea viață acestui sport. Astfel, au început să se comercializeze seturi de mingi care aveau la bază bile din cauciuc importate din Germania. După ce Charles Goodyear a inventat cauciucul vulcanizat, confecționarea mingilor din acest material umplut cu aer a luat o amploare uriașă. Acestea erau de culoare gri deschis sau roșu, dar neacoperite cu niciun fel de material, urmând ca mai târziu să fie supuse la îmbunătățiri treptate. În anul 1882, la sugestia lui John Moyer Heathcote, un cunoscut jucător de la acea vreme, s-a încercat un experiment prin care cauciucul a fost învelit cu o pâslă, iar acel model a cunoscut cel mai mare succes. Detaliile legate de compoziția cauciucului, materialul exterior, sau al presurizării, s-au modificat, dar Heathcote a rămas în istorie ca omul care a dat naștere ideii care defininește mingea de tenis din ziua de azi.
Cauciucul lui Goodyear s-a transformat în „specialitatea” asiaticilor
Apoi, calitatea mingilor a fost optimizată de la an la an, acestea trecând printr-un proces de standardizare impus de Federația Internațională de Tenis. În urma procesului respectiv s-a reglat dimensiunea ideală, dar s-a stabilit și materialul care să corespundă în condiții de umiditate, presiune atmosferică, sau temperatură. În prezent, exista doua tipuri de material utilizat în acest scop: înveliș Melton cu un conținut ridicat de lână și înveliș Needle, mai ieftin de produs și cu un procent de fibre sintetice ridicat. Peste 200 de mărci producătoare de mingi de tenis beneficiază de certificarea calității din partea ITF, printre cele mai populare numărându-se Dunlop, Head, Wilson, Slazenger, Artengo, Penn sau Babolat. La ora actuala, țările asiatice ( în special Thailanda, China, Filipine) dețin supremația în ce privește fabricarea mingilor, nouă din zece fiind produse în zonă, aspect favorizat de abundența cauciucului și mâna de lucru ieftină.
Tipuri de mingi de tenis utilizate în prezent
În funcție de presiune:
Pe lângă materialul folosit, în funcție de suprafața de joc, foarte importantă este și presurizarea (presiunea aerului sau a azotului din interiorul mingii). O minge presurizată își pierde din amplitudinea săriturii în mod gradual, aerul din interior fiind eliminat cu timpul, în timp ce o minge nepresurizată își păstrează amplitudinea săriturii pentru mai mult timp.
Mingile presurizate sunt cel mai des intâlnite. De obicei acestea se comportă mai bine în timpul jocului, comparativ cu una nepresurizată, însă inconvenientul este că își pierde consistența săriturii destul de repede. Conform unui studiu realizat de Wilson, reiese că o minge presurizată este scoasă din uz după aproximativ două săptămâni de la prima partidă.
Mingile nepresurizate sar și reacționează la lovituri în funcție de structura de cauciuc care formează efectiv mingea, aceasta reținând elasticitatea fără ajutorul aerului din interior. Când sunt noi, mingile nepresurizate sunt mai grele, mai anevoioase și nu sar foarte tare. Cu cât timpul trece cu atât aceastea devin mai active, întrucât își pierd din greutate. Când sunt tocite, acestea sar foarte mult, lipsa pufului fâcându-le mai aerodinamice.
ITF a clasificat mingile în trei categorii, în funcție de suprafața pe care se joacă:
Aproximativ 85% din greutatea mingii este cauciuc, însă cea mai scumpă componentă a sa o reprezintă pâsla exterioară. O pâslă mai stufoasă crește rezistența la înaintare, dar și controlul (rezistența crescută la impactul cu racheta), dar reduce amplitudinea săriturii și viteza.
Introducerea nuanței de galben-verzui mingilor de tenis datează din 1972 – motivația ține mai ales de vizibilitatea mingii în momentul urmăririi partidelor la televizor.
Dimensiuni
ȘTIAȚI CĂ‚…
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER