Raluca Andrei este singura arbitră româncă din tenisul mondial. „Am fost la linie când Simona Halep și Bianca Andreescu au cucerit Grand Slam-uri”, dezvăluie marea sa bucurie, pentru ProSport.
Raluca este masterandă în management sportiv și a explică de ce a fost interzisă să mai arbitréze meciuri feminine, cum a ajuns să locuiască în Mexic și ce meci jucat de Rafa Nadal cu 40.000 de spectatori în tribune a condus.
Silver Badge Chair Umpire este catalogarea Ralucăi Andrei, prima și singura româncă aleasă să conducă meciuri de tenis ca arbitru de scaun în tenisul mondial după ani în care a oficiat la linie:
„Am fost la linie în finale de Grand Slam în care mereu au cucerit trofeele jucătoarele de origine română. Cea câștigată de Simona Halep la Roland Garros 2018 și la US Open, un an mai târziu, când Bianca Andreescu a împiedicat-o pe Serena Williams să egaleze recodul celor 23 de titluri Mare Șlem”, are întipărite Raluca, în memorie, momentele care au schimbat istoria tenisului.
„La Grand Slam-uri am fost în scaun la meciuri la Wimbledon 2022”, punctează Andrei care nu s-a sfiit să-l înfrunte pe Novak Djokovic chiar la Belgrad la turneul organizat de sârb cu o franciză cumpărată de la Ion Țiriac. „Ai să râzi dar exact când Halep a cucerit primul ei Grand Slam am descoperit un restaurant la care merg acum, an de an când arbitrez la Roland Garros. Am fost de două ori la Luvru dar restaurantul ăsta vietnamez nu-l ratez de fiecare dată când merg la Paris. Este în apropiere parcului La Vilette, departe de Porte D’Auteuil (n.r. zona pariziană unde se află atât arena de la Roland Garros cât și stadionul Parc de Princes), dar este scăparea mea, plăcerea mea vinovată”, mai spune Raluca despre locul unde savurează mâncarea orientală preferată.
„Ca experiență personală, Acapulco a făcut ca Mexic să devină țara mea de adopție. La Acapulco l-am cunoscut pe actualul meu soț. Era și el arbitru de linie. Acolo am avut șanse de arbitra meciuri cu jucători mari. De altfel am arbitrat meciul demonstrativ jucat de Rafa Nadal cu Casper Ruud la Ciudad de Mexico, într-un stadion de fotbal cu 40.000 de spectatori în tribune”, povestește Raluca Andrei cum destinul i s-a schimbat dintr-o întâmplare trăită pe litoral, dar cel românesc.
„Primul turneu la care am arbitrat a fost un challenger de la Mamaia, aveam 17 ani pe vremea aceea. Am mers cu sora mea la mare (n.r. Laura Ioana Paar) pentru un week-end și am ajuns să fiu arbitru de linie, absolut întâmplător, la un turneu challenger de băieți. Sora mea juca tenis și mersese la clubul Idu cu unul dintre baieții care juca turneul respectiv. Acolo ne-a văzut arbitrul principal Radu Alboteanu, care nu avea număr suficient de arbitri de linie. M-a întrebat dacă vreau să rămân. Am zis da, de ce nu?! Nu știam în ce mă bag, că-mi va schimba viața 180 de grade” rememorează Raluca Andrei cum tenisul a devenit meseria ei.
„Am intrat pe teren la meciul lui Adrian Cruciat (n.r. actualmente antrenor, fost colaborator al Soranei Cîrstea și Simonei Halep) cu un tenismen străin. Intrasem direct la linia de serviciu pentru că nu știam să mă mișc în spate, nu știam care erau strategiile de deplasare de la lung de linie la mediană. Prima decizie a mea a fost out, dar arbitrul de scaun a dictat corecție, minge bună. M-am uitat în spate la sora mea și i-am zis: eu nu vreau să fac așa ceva mai departe chestia asta”, nu uită actuala doamnă Ordieres.
„Soțul meu este încă la linie iar în scaun, câteodată. El este o categorie mai jos decât mine (n.r. ierahizarea în tenis ca posesor de insignă-aur, argint, bronz) și lucrează la orice tip de turneu (futures, chellenger, ATP, WTA, ITF). Facem naveta între Mexic și Europa unde suntem împreună 3-4 luni pe an. Încercăm să facem aceleași turnee, când putem dar nu se întâmplă totdeauna”, explică Raluca viața într-o familie de arbitri de tenis. Cei doi s-au căsători pe plajă la Acapulco, locul unde s-au cunoscut: „Sora mea a tradus din spaniolă în română pentru că am avut invitați din toate colțurile lumii, inclusiv colegi arbitri din America de Sud” devoalează pentru ProSport românca rezidentă în Ciudad de Mexico.
„Locuiesc în Mexic, dar nu tot anul. Aș spune că sunt 60 la sută în Mexic, 40 la sută în România. Odată cu începerea sezonului din Europa mă duc acasă, îmi vizitez părinții, bunicii, pe toți, rudele. De la jumătatea lui aprilie cam până după Wimbledon, sunt și mă întorc în România, merg din Spania, Italia, Germania, Marea Britanie sau Olanda, în țară. Mă duc din România și mă întorc din România la turneele europene” deconspiră românca cărei exigență nu ascunde tactul, determinarea și promptitudinea de care se folosește ca să tempereze tenismani reclacitranți, chiar tupeiști, unii obraznici și provocatori ca Nick Kyrgios.
„Esențial în scaun este să fii calmă mai ales într-o arenă mare, plină cu spectatori și, implicit cu mari jucători pe teren. În momentul în care ai făcut o greșeală, s-a întâmplat, trebuie să ți-o asumi, să fii responsabil. Și noi suntem exact ca jucătorii care fac o dublă greșeală. Nu vor să o facă, dar se întâmplă. Așa și noi, dacă la un moment dat ai avut un moment de slăbiciune și ai luat o decizie greșită trebuie să o îndrepți și să mergi mai departe. Următorul punct este cel mai important !”, este viziunea robotizată a unei femei aleasă să dicteze într-o lume a bărbaților. „Superstiții, în general, nu am ! Nu sunt o persoană care se gândește să calce cu dreptul în teren. Pentru mine nu contează chestiile astea. Mă pregătesc să am tot ce trebuie, asta este foarte important, în geanta de teren. Singurul lucru de care am grijă tare mult: pauza de toaletă înaintea partidei ! Este sfântă”, nu ascunde Raluca pentru cititorii Prosport cărora le mărturisește și ce are în geanta…de arbitru de scaun.
„Întrebare tare bună. Întotdeauna am un pix, foaie, un scor-card, pentru că nu știi când tehnologia îți poate juca feste și nu mai poți folosi tableta. Meciul continuă însă ! Am foarfecă, este surprinzător când ai nevoie să taie vreo etichetă, să repari ceva, s-a prins ceva în fileu și este obligatoriu să elimini. Eu am învățat din pățaniile de la alte turnee că trebuie să am la mine bride ! Se poate rupe fileul într-un loc. Am buretele care se montează pe microfonul arbitrului, fie ATP, fie WTA, fie ITF sau siglele turneelor de Grand Slam. Noi îl numim steag. Eu, personal, am mereu o mică trusă de prim ajutor cu bandaje, servețele igienizante. Cronometrul este de bază pentru că, la fel, dacă trec la partea manuală, am nevoie și de timpii dintre puncte sau ghemuri. Nu lipsește ruleta. Trebuie să măsori înălțimea fileului, de exemplu”.
Identificată cu „excelența severității ca autoritate în tenis”, Raluca face în ProSport o ultimă confidență: „La sfârșitul lui 2019, când sora mea (n.r. Laura Ioana Paar, fostă partneră de dublu a Irinei Begu și Mihaelei Buzărnescu) a ajuns în Top 200 nu am mai avut voie să arbitrez meciuri de fete în WTA.
Dar, ATP-ul (n.r. Asociația Jucătorilor de Tenis Profesioniști) a zis: mai bine pentru noi, bine ai venit. De atunci am intrat în echipa lor, eram calificată, atunci, cu bronze-badge (n.r. a 3-a cea mai bună clasificare ca arbitru de scaun), în grupul de perspectivă (n.r. grupul de perspectivă bronze-badge)”.
Patru ani au trecut de când cariera a transformat pasiunea în meserie: cu sora ei însărcinată și gata să nască la Munchen, unde trăiește, Raluca dă în vileag cum poți accede, altfel decât ca jucătoare, în elita unui sport de dimensiune planetară:
„La turneele din America, în 2019 am făcut prima mea semifinală, un meci de dublu, în Newport, prima săptămână după Wimbledon, pe iarbă, ultimul turneu din sezonul pe gazon. Eu eram în echipa arbitrilor de linie și supervizorul turneului mi-a dat semifinala de dublu băieți. Zi după zi, ceea ce la noi înseamnă că faci treabă bună. După aceea s-a dus vorba. Ajunsă la Cincinnati, am fost evaluată de mai mulți supervizori. E bine, de la Cincinnati 2019, mi-au dat meciuri cu tenismani de top pe care să îi arbitrez din scaun, mi-au dat meciuri grele.
Pe vremea aceea nu era arbitraj la linie electronic ci numai (n.r. ochi de vultur-sistem de evaluare electronică a mingii in/out în tenis) în caz de minge dubioasă. Era un noroc dacă aveai hawkeye pe terenul tău”.
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER