10 tuşe cu şi despre Ovidiu Ionescu. Andru Nenciu scrie despre viaţa vicecampionului european la tenis de masă

24 sep 2018 2640 afişări Tenis de masa
10 tuşe cu şi despre Ovidiu Ionescu. Andru Nenciu scrie despre viaţa vicecampionului european la tenis de masă

Finala cu celebrul Timo Boll se încheie. Ovidiu îşi salută atent adversarul, fuge să-l strângă în braţe pe antrenorul Andrei Filimon şi desenează convingător, în aer, o îmbrăţişare. Una uriaşă pentru tot imperiul românesc care l-a încurajat la Europeanul din Alicante. Şi una la fel de mare pentru toţi cei de acasă. Picăturile de transpiraţie îi inundă tot chipul. E entuziasmat. Îşi frământă creştetul capului cu prosopul Tibhar. Tresare la fiecare felicitare. Mai coboară privirea prin ţarcul din sală, dar pâlcul de cameramani îi dă trezirea. E mândru de argintul care confirmă valoarea tenisului de masă românesc. Şi suspină mulţumit. Are puţin timp până la ceremonia de premiere. Şi, prin minte, i se derulează cu încetinitorul câteva secvenţe amestecate.

Sunt anii 90. Buzăul proaspăt trezit de sub talpa comunismului continuă să lucreze pentru sport. E oraşul care a dat câţiva campioni cu ştaif. Impresionată de figurile unor zei precum Boris Spaski, Robert Fisher, Karpov sau Kasparov, familia Ionescu îşi dă băieţii la sportul cu cele 64 de pătrăţele. Şahul îl seduce pe fratele mai mare, dar Ovi n-are stare pe scaun. Nu ar sta nici pentru un pumn de arginţi la masa de joc. “Îmi plăcea, dar nu puteam să stau mai multe de 5 minute pe scaun. Aveam de atunci energie multă, eu nu pot sta într-un loc. Şi vara asta am avut o zi liberă şi mi s-a părut că o pierd nefăcând nimic. Eu trebuie să fac ceva!”, crepeţeşte vicecampionul european un geam spre copilăria sa.

Costel şi Iarodara, părinţii săi, simt că acasă se coace ceva bun. Masa din sufragerie devine ad-hoc una de tenis de masă. Cărţile se pupă într-un fileu ciudat. “Ţăcănitul mingii detenis de masă le-a scos peri albi părinţilor mei. Au încasat în timpane fiecare lovitură, până m-au lăsat să fac într-un cadru organizat. Şi uite că asta fac până azi”, continuă Ionescu. Nu regretă mişcările nebunului şi spune că încă mai identifică similitudini între şah şi prăjitura vieţii lui. “Tenisul de masă e ca şahul, doar că în sportul meu nu ai atât de mult timp pentru a face o mişcare. Dar tot vrei, prin felul în care construieşti, să-i dai şah adversarului”.

Acasă sau la serviciu, Ovidiu Ionescu continuă să se documenteze. E însetat nu doar de performanţă, ci şi de informaţii. Pentru a fi conectat la tot ce se întâmplă nu numai în tenisul de masă, ci şi în diferitele sporturi care-i merg la inimă. “Discuţia cu tine mă face să mă duc până acasă, în Buzău, ca să caut ceva”, i se adresează reporterului pe un ton vesel. Curiozitatea ne face să dezvoltăm subiectul, Ovi încearcă să găsească doar cu ochii minţii o bucăţică din adolescenţa sa. “Cred că într-o cămară mai ţin şi acum ziarele mele. Mă uitam la Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000, şi încercam să scriu pe foi cât mai multe cronici din toate sporturile. Le am şi acum, sigur, acasă. Ulterior, nu-mi venea a crede, când m-am calificat la JO de la Rio, că pot fi coleg cu oameni ajunşi oficiali sau antrenori dintre cei despre care chiar eu scriam în urmă cu 18 ani. Ziua în care am prins biletul pentru JO e una dintre cele mai frumoase din viaţa mea”. Timpul se scurge înnebunitor de repede şi imaginile se succed în mintea jucătorului în vârstă de 29 de ani cu repeziciune.

Aplauzele din sală par a nu fi suficiente, Ovi e conectat la tot ce se întâmplă lângă el, dar mintea-i fuge spre...Am urcat Everestul cu ea de când s-a mutat cu mine, în Germania. Suntem făcuţi unul pentru celălalt. Am săltat foarte mult în carieră. Iubita mea, Marina Tănase, îmi dă de foarte multe ori energia necesară pentru a mă autodepăşi şi pentru a mă bate cu toţi marii jucători ai lumii. Clipa în care am cerut-o de soţie e, şi ea, una dintre cele mai frumoase momente din viaţa mea”, clipeşte fericit medaliatul cu argint de la Europene. Cu ochi vioi, scăpărători de inteligenţă, Ovi se umflă-n pene şi spune că are un rol esenţial chiar şi în bucătărie alături de iubita sa. „Ea se şi miră! Când scapă ceva pe jos, eu, datorită reflexelor pe care le-am dezvoltat în sportul meu, prind câte o furculiţă, mai prind câte o farfurie care se prăvăleşte spre gresie. Mai prind şi telefoanele şi ea e uimită! Pentru că elasticitatea şi automatismele pe care le căpătăm în acest sport, unul dintre cele mai rapide din lume, se reflectă şi în viaţa de zi cu zi. Şi uite aşa am un aport esenţial şi acasă”, îşi mai lărgeşte zâmbetul jucătorul despre care preşedintele FRTM, Cristinel Romanescu, spune că e un munte de ambiţie.

Ambiţia e o trăsătură de bază a lui Ovidiu şi când vine vorba despre bucket list. Şi, cum geografia l-a pasionat mereu, iar sportul îl face să călătorească necontenit, alegerea locurilor de vacanţă devine un moment care-l chinuie extrem de... nu mult! Plăcut! “Cred că fiecare dintre noi trebuie să se încarce pozitiv exact cu ceea ce adoră să facă. La un moment dat eşti extenuat şi ai nevoie să te detaşezi de ritualurile de zi cu zi. Eu, spre exemplu, ador să călătoresc în locuri  cu multă linişte. Ultima dată am fost în Giethoorn, în Olanda, o mică Veneţie, un colţ de Rai. E chiar o recomandare pe care o fac şi cititorilor voştri. Să meargă acolo pentru că vor rămâne impresionaţi”, mai spune Ovi. Şi pentru că orice expediţie în lumea largă te face să citeşti de la mult spre mai mult, nu numai pe scaunul din avion, vicecampionul de la Alicante are mereu cu el o carte a scriitorului britanic Lee Child (64 de ani), omul ale cărui romane descriu aventurile lui Jack Reacher, un soldat american care colindă Statele Unite. “Capcana Margrave e ultima citită. Şi eu am colindat lumea în lung şi-n lat, dar cel mai bine mă simt când joc în faţa fanilor mei români sau în faţa echipei României care mă susţine”.

"Îmi vin în minte antrenorul meu de la club, Cristian Tamaş, antrenorul de la lot, Andrei Filimon, primul meu antrenor, domnul Mircea Dinu, şi toţi oamenii din federaţie care mă ajută enorm" Ovidiu Ionescu, vicecampion european la tenis de masă

De multe ori, energia pe care şi-o culege din sală are un rol esenţial în menţinerea unui nivel ridicat. Ionescu spune că empatizează mult cu publicul, iar atenţia distributivă pe care o posedă nu-l face să-şi piardă concentrarea de la masa de joc. “Asta s-a văzut în Alicante. Lotul României condus de preşedintele Cristinel Romanescu excelează prin Team Spirit, ceea ce eu nu văd la alte loturi. Noi, băieţii, le încurajăm pe fete, ele ne încurajează pe noi. Suntem prieteni în viaţa de zi cu zi, prieteni pe viaţă. Eu l-am avut idol pe Adrian Crişan, Hunor Szocs mi-a devenit unul dintre cei mai buni prieteni. Există armonie şi asta e esenţial”.

Ionescu vorbeşte cu o francheţe dezarmantă. Privirea-i fuge panoramic în jur şi strânge noi imagini. Zice că doar Beagle-ul părinţilor săi poate fi mai concentrat decât el, acasă în faţa televizorului, dar ceremonia de premiere se apropie. Ai mei vin mai des în Germania, tata poate vedea meciurile live, în sală, dar acasă nu rezistă presiunii. Comunică prin mesaje cu prietenii mei sau îi spune mama ce fac”, mai zice Ionescu.

Pare un romantic incurabil şi crede în continuare în adevărate valori ale vieţii. “Cred în prietenie. Un prieten adevărat e cel care se trezeşte la 5 dimineaţa să vină să te ajute, să-ţi spună o vorbă bună sau să fie prezent lângă tine. Eu am prieteni de toată nădejdea, pe care pot să mă bazez. Cu care pot fi natural, pot să stau lângă ei la o cafea şi să nu vorbim şi tot mă simt bine. Am prieteni din clasa I, din clasa a 5-a sau din clasa a 9-a. Şi cred că acest detaliu vorbeşte de la sine despre cât de oţelită e relaţia noastră. Să-ţi povestesc ceva...”, atacă Ovidiu, dregându-şi vocea. “Câţiva dintre prieteni mi-au trimis poze din ţară cum se uitau la meciurile cu Samsonov sau cu Karlsson, asta m-a bucurat mult”.

Citeşte şi: LIVE BLOG Victorie de senzaţie obţinută de Ovidiu Ionescu! L-a răpus pe marele Samsonov şi şi-a asigurat bronzul la Europeanul din Alicante. Bernadette Szocs a ratat podiumul, învinsă de poloneza Li Qian

Ionescu pare că are mereu un as în tricoul cu mâneci scurte şi te poate ţine atent ore în şir. E o enciclopedie de sport şi povesteşte implicat.
Aşa cum ne teleportează şi în atmosfera din Germania, de la Post SV Mühlhausen, echipa pentru care joacă în Bundesliga. Cu o capacitate de 400 de locuri, cocheta lor sală e plină la fiecare meci. Până şi cel mai neimportant loc e ocupat. “Sunt 30.000 de oameni în oraş, tenisul de masă e religie acolo”, afirmă sportivul descoperit de Mircea Dinu. “E o atmosferă unică, mi-aş dori să vezi ce e acolo. Eu mă hrănesc cu freamătul tribunei, îmi dă curaj. Victoriile obţinute cu această echipă, dar şi calificarea cu fosta mea echipă, Union Velbert, din Liga 2, acum câţiva ani, până în semifinalele Cupei Germaniei, îmi aduc mereu bucurie în suflet”.

Momentele unei cariere frumoase se înlănţuie, dar timpul e scurt. "Am multe în cap, Ovidiu salută şcolăreşte şi pleacă să-şi facă check-in-ul spre podium. E toamna lui 2018, iar puştiul care-şi închiria masa din sufrageria casei din Buzău pentru pasiunea ce avea să-i devină meserie a realizat performanţa carierei – argint continental pentru România într-o probă individuală. A pus cel mai important rezultat al carierei într-un colţ important al inimii şi i se deschid noi provocări.

Pentru că cele mai frumoase momente sunt cele ce vor veni.

Citeşte şi: Ovidiu Ionescu, argint istoric la Campionatele Europene de tenis de masă. Românul a cedat în finala cu germanul Timo Boll, scor 4-1

Citeşte şi: Momentul fabulos al unui român la Europeanul de tenis de masă VIDEO "Asta a fost arma mea!". Ovidiu Ionescu i-a învins la C.E. din Alicante pe campionul en-titre şi pe titanul Samsonov. Adversar complicat în semifinale: nr.9 în Europa

Citeşte şi: Vulcanica Szocs şi maratonistul calm Ovidiu Ionescu sunt oamenii de la care România aşteaptă medalii la Europeanul de tenis de masă de la Alicante GALERIE FOTO

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.