Cu un joc greu de contracarat, Ovidiu Ionescu și spaniolul Alvaro Robles s-au calificat joi seara în semifinalele probei de dublu a Campionatului Mondial de tenis de masă din Budapesta, după 4-0 cu suedezii Kristian Karlsson / Mattias Falck. În fața a 3.000 de spectatori, perechea româno-spaniolă a celebrat în țarcul de joc victoria de răsunet și asigurarea medaliei de bronz – la CM nu se joacă finală mică. „Nici nu știu de unde are Alvaro atâta putere ca să mă țină în brațe! M-a tot aruncat în sus”, ni s-a confesat eroul României la competiția în care jupâni sunt mereu asiatici.
Aproape de miezul nopții, ideile i se tot ciocnesc în minte lui Ionescu, dar acceptă câteva pase cu reporterul ProSport. Din discuția cu Ovi și o zi plină au ieșit 10 idei sugestive pentru portretul campionului român situat pe locul 39 în ierarhia mondială.
1. Un kilogram a slăbit Ovidiu Ionescu în sfertul de finală de la Budapesta. Semifinala e programată vineri, ora 21:00 (ora României), împotriva cuplului portughez Tiago Apolonia – Joao Monteiro. Ultimul este chiar soțul Danielei Dodean. Tandemul din Lisabona a pătruns în penultimul act după ce perechea germană Timo Boll – Patrick Franziska s-a retras din competiție. Superstarul Boll a fost pus la pat de o gripă puternică și nici măcar sofisticații medici nemți n-au știut cum să-l mai pună pe picioare.
2. Mondialul de tenis de masă e în ultimii ani ca o lume de neatins pentru europeni. E o lume ferecată de asiatici, iar podiumul e, cu mici excepții, ferit de ochii curioși ai jucătorilor de pe continentul nostru. Ca un exemplu, la CM din Budapesta, în sferturile probei feminine de simplu, au pătruns o sportivă din Hong Kong, două japoneze și cinci chinezoaice, adică tot lotul deplasat la HungExpo de țara cu 2.000.000 de legitimați în sportul care a transformat mingea din celuloid în minge din plastic. Ca o comparație, România beneficiază de 1.000 de legitimați! Da, ați citit bine, 1.000! Iar numărul sec al carnetelor cu roșu, galben și albastru scoate în evidență și mai mult dimensiunea rezultatelor obținute la toate nivelurile de sportivii conduși de Cristi Romanescu. Tenisul de masă ca și alte sporturi de la noi arată că sunt câteva insulițe de prosperitate prin țara care obținea la Los Angeles 1984 nu mai puțin de 53 de medalii (20-16-17).
3. Arhiva de la subosol minus 3 scoate în evidență faptul că medalia de la dublu obținută de Ovidiu și Robles – bronz sau cum s-o transforma ea în weekend – vine la 19 ani de la ultima la un Mondial pentru România. În formula Otilia Bădescu – Mihaela Șteff – Ana Gogoriță – Antonela Manac (antrenor Gheorghe Bozga), România lua bronz la Kuala Lumpur, la CM pe echipe. Cu șapte ani înainte, tot Otilia Bădescu urca pe treapta a treia la simplu, la CM din Goteborg. Puterea exemplulul pentru actuala generație, una de sportivi conectați la un stil profesionist, talentați, dar care trebuie să se autoconvingă că sunt printre cei mai buni dintre cei buni la turneele majore.
4. Momentul decisiv al sfertului de finală din HungExpo e dezvăluit pentru ProSport de Ovidiu Ionescu. „În setul al treilea i-am simțit pe suedezi că vin peste noi, că prind încredere. La 9-9, mi-am zis că trebuie să tranșăm lupta. Doar atunci am avut puține emoții, dar m-am gândit la o discuție cu prietena mea, Marina, și totul a decurs normal de atunci”. Într-un interviu pentru ProSport acordat toamna trecută, sportivul antrenat la lot de Andrei Filimon sublinia rolul creierului în tenisul de masă. „De multe ori să știi că mă mir și eu cum creierul poate procesa atât de rapid o informație, într-o fracțiune de secundă – iar coordonarea minte – mână – picior decurge cu o rapiditate fantastică. Uneori nici nu-mi dau seama cum reacționez la mingile adversarului, dar există aceste automatisme formate în sute de ore de antrenamente. Iar alteori, după ce văd că trece mingea de adversar și fac punct, îmi zic în gând: „Wow, Ovidiu! Tu ai făcut punctul ăsta!?”. Se spune că sportul este un medicament pentru creier. Ai văzut vreodată pe cineva trist după ce face sport? Nu! Ei bine, creierul ne dă înapoi o mare mână de ajutor, nouă sportivilor. Eu îți ofer exemplul meu și îți spun că tenisul de masă nu e doar un sport al vitezei de reacție, al îndemânării, al simțului de anticipa ce face adversarul și al pregătirii tehnico-tactice, este și un sport al creierului”.
5. Părerea specialistului. Beatrice Romanescu, manager FRTM, explică unul dintre secretele victoriei cuplului româno-spaniol. Ovidiu și Alvaro nu sunt mai super ca Superman, dar au găsit soluții ca la un puzzle complicat. „Cheia succesului? Returul de serviciu fantastic pe care Robles îl execută într-un stil marcă înregistrată și mobilizarea lui Ovidiu de a fi ofensiv, eficient, bine plasat. Și, bineînțeles, schimbul-scurt reușit”, punctează Romanescu. „Are ceva și din stilul meu ofensiv”, adaugă și antrenorul Andrei Filimon, cel mai spectaculos fost jucător al României.
6. Barometrul care arată că lucrurile stau bine pentru Ionescu la Budapesta e dat și de prezența unui nucleu masiv al fanilor echipei sale de club, SV Muhlhausen 1951. Împreună cu președintele clubului, nemții au venit de miercuri pentru a-și susține favoritul. La finalul partidei cu perechea nordică, pe aleea principală din HungExpo, germanii au încins o petrecere ad-hoc. Timp de o oră a curs bere Dreher, iar nemții au devenit absolvenți de canto. Refrenul preferat: „O-vi! O-vi! O-vi e campionul nostru!”. Trecătorii s-au oprit mirați și au aruncat priviri iscoditoare. Alții au aplaudat, alții și-au verficat camerele foto. Prietenie sinceră pe ruta Germania – România.
7. Ce înseamnă prietenia pentru Ovidiu Ionescu? Alvaro Robles nu i-a devenit doar partenerul cu care se completează perfect, ci și un prieten de nădejde. I-a promis, la finele disputei care a consfințit promovarea în penultimul act, că-l aduce în România să-i provoace o oboseală oculară cu frumusețile patriei, cu istoria noastră, cu Peleș, cu Muzeul Satului și cu Buzăul natal. „Cred în prietenie. Un prieten adevărat e cel care se trezește la 5 dimineața să vină să te ajute, să-ți spună o vorbă bună sau să fie prezent lângă tine. Eu am prieteni de toată nădejdea, pe care pot să mă bazez. Cu care pot fi natural, pot să stau lângă ei la o cafea și să nu vorbim și tot mă simt bine. Am prieteni din clasa I, din clasa a 5-a sau din clasa a 9-a. Și cred că acest detaliu vorbește de la sine despre cât de oțelită e relația noastră”, mai spune Ovidiu.
8. Ionescu e foarte implicat în cariera lui și în ochii săi strălucește satisfacția găsirii unei soluții după fiecare meci câștigat. E pasioant de meciurile lui Federer cu Nadal, dar îl adoră și pe Del Potro. Dublul din tenis și din tenisul de masă e, în opinia lui, ca un mariaj. „De fiecare dată când recurgem la lovituri nebunești, ne asumăm un risc. Parteneriatul nostru e ca o căsătorie”, a sintetizat pentru ProSport sportivul pe care părinții săi, Costel și Iarodara, l-au dat de mic nu la tenis de masă! La sportul cu tabla de joc cu 64 de pătrățele!
9. La meciul de azi, din semifinale, Ovidiu îl avea în tribune și pe cel mai mare susținător al său, tatăl. Domnul Costel Ionescu e omul care-i așeza tacticos, în sufragerie, câteva cărți de Jules Verne pe post de fileu încropit din două mișcări, dintr-un unghi bine găsit.
10. Ovidiu și-a încheiat seara la hotelul Verdi din Budapesta cu o discuție alături de un dublu important al lotului României, medicul Edi și fizioterapeutul Ion, fost cârmaci în barca de 8 plus 1 a lotului tricolor de canotaj. Dar a pus și într-un mesaj scrijelit în holul hotelui toată puterea sa. „Așa e Ovi, sufletist. El dă înapoi tenisului de masă tot ceea ce tenisul de masă i-a oferit lui”, a conchis Beatrice Romanescu.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER