Atunci când spui snooker, spui Ronnie O”Sullivan, Stephen Hendry, Jimmy White sau Steve Davis. Aceștia sunt doar câțiva dintre cei mai mari jucători care au pus mâna pe tac. Pe lângă jucătorii care fac spectacol în arenă cu loviturile lor și comentatorii au la rândul lor meritul de a face jocul să aibă sare și piper. ProSport a stat de vorbă cu unul dintre cei mai buni comentatori de snooker din România, Marius Ancuța. Alături de partenerul său Daniel Bontea, cei doi se completează foarte bine și chiar dacă nu ești obișnuit cu jocul, comentariul celor doi te va seduce imediat. Marius ne-a invitat în clubul său Tac&Biliard din București Am discutat despre Federația Română, nivelul jucătorilor români, Ronnie O”Sullivan, dar și despre viitorul acestui sport.
Marius Ancuța (în dreapta), alături de Jimmy White, jucătorul său preferat. FOTO: arhivă personală
Bună ziua, pentru început ați putea să ne explicați diferența dintre snooker și biliard, mai ales că mulți oameni le încurcă. Este ca și cum ai încurca șahul cu tablele, cu tot respectul pentru jucătorii de biliard. Masa este mult mai mică la biliard, ceea ce permite lovituri mai spectaculoase, cu mai multe mante, însă la snooker lucrurile se complică major. Pentru simplul fapt că distanța este mai mare și pentru că în biliard un milimetru sau jumătate de milimetru poate să nu conteze. La o masă de snooker, dacă ai deviat cu 0,1 sau 0,2 milimetri, loviturile de distanță pot fi ratate cu câțiva centimetri.
În ce stadiu se află federația noastră față de cele de afară? Este greu să fac o apreciere față de federație, mai ales că nu mai sunt vicepreședinte de patru ani. Din acestă cauză pot să vorbesc doar la nivel de rezultate și de prezență in sport. Chiar și aici nu pot să emit o părere, pot doar să fiu subiectiv, mai ales pentru că fac parte din fenomen și am fost acolo și am ajutat la nașterea federației. Față de noi, Federația Bulgariei este mai nouă și deja are o etapă de European Tour.
„Avem niște tineri foarte buni pentru nivelul snooker-ului din România”
La ce stadiu se află jucătorii noștri, mai ales ca unii chiar au concurat într-o etapă de European Tour? Da, mulți prieteni de-ai mei din sală au participat, iar unul dintre ei, Paul Croitoru, a reușit să-i câștige un frame lui Jamie Cope. Nu l-a câștigat pentru că Jamie s-a supărat și a cedat frame-ul, ci pur și simplu l-a bătut pentru a jucat mai bine acel frame. Chiar dacă a pierdut 4-1, dar știi cum e… i-ai luat un frame lui Jamie Cope, jucător care a fost în primii 16.
Tineri? Avem niște tineri foarte buni pentru nivelul snooker-ului din România. Ei se antrenează la federație, aici o să fiu obiectiv și o să apreciez valoarea acelor tineri. Sunt buni, putem să-i considerăm de perspectivă, mai ales că sunt liceeni. Pentru a face saltul acolo unde ne dorim toți cei din snooker, trebuie să facă pasul în ceea ce privește antrenamentul, antrenorul. Ei trebuie să facă un salt către Rega. Aici, în clubul pe care-l patronez, pe care l-am deschis din plăcere pentru acest sport, de două ori în mai puțin de șase luni a fost vizitat de unul dintre cei mai mari antrenori europeni de snooker, adică de Dj Nolan.
… Snooker-ul se face în Europa, nu în Asia, China sau India. Antrenorii pâna la urmă sunt aici, în Europa. El a fost în club acum două săptămâni și a fost și anul trecut în octombrie. Metodele și analiza – care înseamnă poziționare, pregătirea loviturii – care trebuie făcute la un nivel profesionist. Din păcate, și spun din păcate pentru că noi suntem tineri și nu s-a ajuns la o experimentare atât de mare a antrenorilor. Eu m-aș bucura dacă în următorii 10 ani vom avea și noi un jucător acolo sus de tot. M-aș bucura să nu am dreptate și să fie cât mai mulți.
Știu că acum câțiva ani, doi jucători din Top 16 au venit la București, este vorba de Mark Williams și Mark King. Multă lume se întreaba dacă în 5-10 ani va veni și Ronnie în România. Ronnie vine atât timp cât sunt bani. Pe Ronnie atât timp cât ai buget, îl aduci, dacă nu ai nu-l aduci, lucrurile sunt simple. Aici la inaugurarea clubului a venit Stephen Lee. Desigur, acum el este suspendat timp de 12 ani, ceea ce în snooker înseamnă pe viață, pentru ceva ce se spune că a făcut. Dincolo de toate acestea, el rămâne un mare jucător de snooker, care a câștigat șase titluri, printre care și Openul Galez (pentru că tot ne aflăm în perioada desfășurării lui). Cea ce ne-a arătat și am văzut pe aceste mese, nu seamănă deloc cu cea ce jucăm noi. Mărturisesc că atunci când a venit era etapă de European Tour la Sofia. Și era să-i am chiar în acest club pe Mark Selby și Ken Doherty.
De ce? Deoarece KenDo ieșise din competiție – etapele PTC se desfășoară pe 3 zile: vineri, sămbătă și duminică – sâmbătă dimineață, iar Selby a pierdut duminică, iar eu am vrut să-i am aici duminică seara pentru că Lee pleca luni. Nu am reușit să sincronizăm zborurile și asta a fost. Pe cei doi îi aduceam pe o sumă infimă față de căt ar trebui să-i dau lui Ronnie pentru a juca aici, indiferent de postura din care vine. Ca să-l ai pe Ronnie îți trebuie banii, dar Ronnie vine.
Infografie: ProSport
„Lumea vede la televizor altceva, vine aici și-și dă seama cât de greu este. Începe să-i aprecieze pe cei de la televizor, dar unii zic: >”
Dacă un pasionat de snooker s-ar apuca acum de snooker, ce i-ați recomanda, care ar fi costurile? Uite îți dau un exemplu, fetița mea face balet și mulți ar spune: „Ce mari costuri sunt la balet?”. Sunt niște costuri fabuloase, mult mai mari decât în snooker. Adică pe lună, chiar dacă ajungi să-ți închiriezi masa 2-3 ore, evident că în această situație primești niște discount-uri și costurile nu sunt foarte mari. După mine investițiile trebuie făcute gradual, mai întâi vii să vezi dacă îți place, dacă nu te plictisești. Lumea vede la televizor altceva, vine aici și-și dă seama cât de greu este. Începe să-i aprecieze pe cei de la televizor, dar unii zic „domnule, am alergat bilele astea o oră și nu am reușit să bag două bile colorate, mai bine mă uit”. Snooker-ul este un sport al răbdarii, dacă nu o ai, atunci degeaba te apuci.
Snooker pe înțelesul tuturor. Costul visului de a face break de 147 de puncte
Un alt sfat? Chiar dacă îl fac la nivel de plăcere, să nu-l joace după ureche. Dacă la biliard – și iarăși tot respectul pentru jucători – poziția, mecanica loviturii în biliard sunt permisive raportate la jocul de snooker. La snooker, dacă nu ai o poziție corectă, o mecanică a loviturii corectă, atunci realizarea unui break de peste 20 de puncte este o pură întâmplare, nu se va mai întâmpla și a doua oară. Dacă azi fac 24 de puncte și peste o lună zic că o să fac break-ul maxim, atunci nu am făcut nimic. Dacă timp de o lună faci break-uri constante de 16 puncte, poate luna următoare nu o să faci un 147, dar ai o poziție bună, o mecanică bună a loviturii și ai șanse mai mari să realizezi 147-le. Eu sfătuiesc lumea: chiar dacă joacă de plăcere, să învețe înainte.
Multă lume spune atunci când comentați un meci în care Ronnie joacă, și-l comentați alături de Daniel Bontea, sunteți de partea lui. Tocmai saptămăna trecută, înainte de Openul Galez, salutând cunoscuții cât și noii clienți, am făcut cunoștință cu un nou client, care mi-a reproșat civilizat „Domnule, da chiar aveți ceva cu Ronnie!”. În momentul în care tu îmi spui că-i țin partea lui Ronnie, iar celălalt mă acuză că am ceva cu el… Eu consider că noi vrem spectacol, vrem ca meciurile să fie extrem de interesante, să existe și dramatism, să aibă și joc decisiv, decis la bila neagră, plus un break maxim pe parcurs. Nu se poate întotdeauna! Atunci când Ronnie este magnific, de multe ori l-am lăudat, dar nu l-am ridicat în slăvi. Deunăzi, colegul meu l-a criticat pentru meciul pe care l-a pierdut în fața lui Matthew Stevens fără pic de interes.
Totuși… Ca toată lumea să înteleagă, noi nu ținem cu Ronnie, nu suntem împotriva lui, el este un mare vector pentru snooker-ul mondial. Chiar Judd Trump a declarat zilele acestea că ar trebui să se mai nască nouă sau zece oameni ca Ronnie, ca snooker-ul să aibe un boom. Eu nu sunt total de acord, deoarece există un boom la nivel european și asiatic. Iubitorii snooker-ului știu deja că idolul meu a fost, este și va rămane Jimmy White, iar al colegului meu rămâne irlandezul Ken Doherty. Așa că pentru noi, Ronnie rămăne un vector al snooker-ului.
Despre arbitrul Alex Crișan: „Este o performanță fabuloasă, este exact cum ai spune – mie îmi vine acum că sunt mai bâtrăn, în minte exemplul lui Nicolae Rainea când a arbitrat la Campionatul Mondial din 1982 din Spania”
Într-un turneu anterior, dacă nu greșesc la Masters, un conațional a arbitrat anumite meciuri. Ceea ce este o performanță fabuloasă, nu? Da, absolut. Alex Crișan s-a descurcat foarte bine la acel turneu. Nimeni nu-și dă seama cât de mult trebuie să muncești pentru a ajunge acolo. Poate doar noi cei apropiați fenomenului știm cât de greu este. Din puzderia de arbitri amatori, pentru că majoritatea vin de la amatori, au arbitrat Campionate Europene, Campionate Mondiale. Ce vedem noi acum, chiar și la Openul Galez, ca arbitri: Malgorzata Kanieska (Polonia), Sue Yue (China), Marcel Eckardt (Austria). Aceștia s-au triat din sute de arbitri; polonezii au foate mulți, la fel și germanii. Și noi avem vreo șapte-opt arbitri care sunt solicitați la competițiile de amatori, de aceea spun că dintre toți nu a fost ales un polonez, un neamț sau un austriac, ci un român. Acolo s-a aflat lângă două nume grele în arbitraj: Brendon Moore și Jan Veerhas.
De ce a avut nevoie? Cred că știu foarte bine sacrificiile pe care le-a făcut Alex pentru a ajunge acolo, câți bani a investit din buzunarul propriu, ce ajutor a primit de la federație, pentru că a primit. Însă dacă nu era el să se autodepășească, atunci degeaba era ajutorul de la federație. Este o performanță fabuloasă, este exact cum ai spune că – mie îmi vine acum în minte că sunt mai bâtrăn exemplul lui Nicolae Rainea când a arbitrat la Campionatul Mondial din 1982 din Spania – performanța lui Alex Crișan poate fi comparată cu aceasta, dacă vorbim strict de arbitraj. Din păcate, jucători la performanțele acestea nu cred că o să avem în curând.
Mulțumesc și succes în continuare! Mulțumesc la fel!
Interviu realizat de VALENTIN OLTEANU
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER