Românii din Hall Of Fame-ul Federaţiei Internaţionale de Scrimă. Laura Badea: "Sportivii care se dopează sunt nişte laşi!"

19 sep 2013 503 afişări Scrima
Românii din Hall Of Fame-ul Federaţiei Internaţionale de Scrimă. Laura Badea: "Sportivii care se dopează sunt nişte laşi!"
3 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/26986/11354047/2/badea2.jpg

Şase români au fost recent incluşi de Federaţia Internaţională de Scrimă în topul celor mai valoroşi 100 de scrimeri din toate timpurile: Reka Szabo, Ana Pascu, Laura Badea, Mihai Covaliu, Petru Kuki şi Ioan Pop.

Laura Badea este a doua scrimeră din România inclusă în Hall of Fame‑ul FIE pe care ProSport o aduce în faţa cititorilor.

Recent a început şcoala. Ce amintiri aveţi despre prima zi de şcoală?
Amintiri frumoase. Am mers în prima zi cu mama şi cu fratele meu la şcoală. Mi-a plăcut foarte mult. Nu am făcut mofturi nici la grădiniţă şi nici la şcoală.

Care a fost materia preferată?
Fizica. Am avut o profesoară foarte bună în liceu, care ştia să ne predea şi practic învăţam lecţia din clasă. Mi-a mai plăcut geografia şi educaţia fizică, evident. (râde)

Aţi chiulit de la ore?
Da. Bineînţeles. Am chiulit de la foarte multe ore, mai ales în liceu. Eu lipseam mult de la ore din cauza cantonamentelor şi a concursurilor, iar când ajungeam şi eu la şcoală colegii mei chiuleau. Mă supăram pe moment, pentru că nu puteam să rămân la ore, dar până la urmă mergeam cu ei din solidaritate.

De ce aţi început scrima doar la 12 ani?
Scrima este un sport în care selecţia se face mai târziu, cam pe la zece ani. Abia atunci copilul începe să ştie cu adevărat ce vrea şi abia atunci e pregătit să acumuleze cunoştinţe tehnice şi tactice. Oricum, până la 14 ani, corpul nu trebuie forţat foarte mult. În plus, pe vremea mea, copiii care făceau sport nu aveau echipament adecvat vârstei.



„Handbalul a fost prima dragoste!”
Ştiu că la început aţi făcut handbal. Cum de aţi ajuns la scrimă?
Aşa este. Handbalul a fost prima dragoste în sport, dar apoi au urmat altele. La şcoală dădeam normele de control şi făceam handbal, volei, fotbal şi atletism. La scrimă am ajuns datorită doamnei Popescu Rodica. Dânsa m-a selecţionat şi m-a dus în sala de scrimă. Mi-a plăcut foarte mult, pentru că aveam mereu adversarul în faţă şi tot timpul trebuia să găsesc procedeul potrivit pentru a câştiga. Şi părinţii m-au încurajat să rămân la acest sport.

Care e prima persoană căreia trebuie să-i mulţumiţi pentru cariera de excepţie pe care aţi avut-o?
Înainte de toate lui Dumnezeu. Pe lângă muncă, pasiune şi susţinere, providenţa e foarte importantă în sport. Oricât te-ai strădui, dacă nu ai şi un gram de noroc, e foarte greu să reuşeşti în sport. Pe urmă ar trebui să mulţumesc familiei şi antrenorilor. Nu pot să enumăr doar pe unul. Sunt mulţi şi tuturor le sunt recunoscătoare. Un rol important l-au avut şi colegele şi colegii. La antrenamente mă luptam des şi cu băieţii care, mai rapizi fiind, mă obligau să găsesc într-un timp mai scurt procedeul câştigător.

Care a fost cel mai delicat moment al carierei?
Au fost mai multe, iar uneori îmi era atât de greu, încât voiam să renunţ la scrimă. Mai ales în primii ani ai carierei, cu cât începea să fie mai greu, cu atât mi se părea că trebuie să renunţ. Totul a durat până în moment în care am realizat că fără muncă, tenacitate şi ambiţie nu pot ajunge sus de tot.

În prezent se vorbeşte foarte mult de doping în sport. Au existat cazuri şi în scrimă?
Au fost cazuri şi pe timpul meu şi unele sunt chiar recente, în urmă cu un an-doi. Dar nu în scrima românească. Sunt convinsă că scrimerii noştri nu ar recurge la astfel de gesturi. Nu sunt de acord cu sportivii care procedează astfel. Cei care se dopează sunt nişte laşi! Trebuie să încerci să câştigi cu propriile forţe. Chiar dacă nu ajungi mereu pe primul loc, ai reuşit să fii mai bun decât ai fost ieri.

„Abia la Atlanta am bătut-o pe Vezzali!”
Sunteţi singura campioană olimpică a scrimei româneşti. Care a fost primul lucru care va venit în minte după succesul de la Atlanta?
În primul rând, m-am gândit la părinţii mei, în special la tata. El a crezut foarte mult în mine şi, din păcate, nu a apucat să vadă succesul meu de la Atlanta. Apoi m-am gândit că în sfârşit am învins-o pe Valentina Vezzali. A fost un sentiment foarte plăcut, dar pe moment nu îţi dai seama de măreţia succesului. Abia peste două-trei zile am realizat ce performanţă am reuşit şi m-am bucurat că nu a fost doar un vis.

Vă mai recunoaşte lumea pe stradă? Vă cere autografe?
Da. Încă mă mai recunosc oamenii, cu toate că nu apar foarte des la televizor sau în ziare. Ultima dată când am fost oprită pe stradă s-a întâmplat în urmă cu două săptămâni.

Sunteţi unul dintre cei şase români din Hall of Fame-ul Federaţiei Internaţionale de Scrimă. Ce reprezintă asta pentru dumneavoastră?
E o onoare şi o recunoaştere a rezultatelor obţinute în atâţia ani. Dar nu am ajuns singură aici. Colegii, antrenorii, familia şi prietenii au contribuit la tot ceea ce am realizat eu în scrimă. Sunt mândră că sunt acolo alături de alţi cinci români.

Cum i-aţi convinge pe copii să facă scrimă?
Trebuie să le placă şi să vină cu drag în sala de scrimă. Apoi, trebuie să îşi dorească să devină campioni. Dar toate acestea nu sunt suficiente dacă nu sunt pregătiţi pentru multă muncă şi dacă nu sunt susţinuţi. Şi chiar dacă uneori le este greu, să nu renunţe niciodată!



„Nu mă interesează preşedinţia FRS”
De ce ar alege un copil scrima şi nu alt sport?
Pentru că eu am făcut scrimă (râde). E un sport care îţi dezvoltă foarte multe calităţi şi care te poate ajuta să te realizezi ca om, în viitor.

Aţi spus la un moment dat că nu o să vă lăsaţi fiica la scrimă. De ce?
Cred că rezultatele mele ar apăsa-o foarte mult. Aş dori să aibe personalitate ei şi nu aş fi vrut să trăiască toată viaţa în umbra rezultatelor mamei. Nu face niciun sport de performanţă în mod organizat, dar face mişcare multă.

Aţi fost până de curând vicepreşedinte al FRS. Vă gândiţi şi la preşedinţie?
Nu. Niciodată. Am fost plecată 23 de ani de acasă şi vreau să stau mai mult timp în familie. Dacă deveneam preşedinte, aş fi avut mai puţin timp liber, iar fetiţa mea ar fi avut de suferit.

E Covaliu omul potrivit pentru conducerea Federaţiei Române de Scrimă?
Nu ştiu ce să spun acum. O va dovedi. Deocamdată este la început. Este un preşedinte tânăr, care îşi doreşte să facă performanţă aşa cum a reuşit pe planşă, dar şi ca antrenor. Dacă îşi va face o echipă foarte bună, cred că va avea rezultate.

Ce speranţe la medalii avem în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Rio (2016) ?
Nu mai vreau să dau niciun pronostic. Am avut încredere înainte de Olimpiada de la Londra şi nu a ieşit tocmai bine. Am încredere în sportivii şi în antrenorii de la loturi şi sunt convinsă că vor face tot ce pot pentru a aduce cât mai multe medalii pentru România.

„Echipa de floretă putea fi susţinută”
Cum aţi primit vestea desfiinţării lotului naţional de floretă senioare?
Am fost foarte supărată când am aflat şi nici acum nu pot să spun că mi-a trecut. Nu cred că a fost cea mai bună soluţie. Cu anumite eforturi se putea susţine în continuare o echipă de 4-5 floretiste, care ar fi putut să ducă mai departe tradiţia. Sunt tinere de perspectivă, dar va mai dura cel puţin un ciclu olimpică până să revenim în elită.

Cum caracterizaţi situaţia scrimei româneşti în acest moment, în particular, şi a sportului nostru, în general?
Rezultatele sunt bune pentru începutul acestui nou ciclu olimpic, chiar dacă nivelul competiţiilor e mai scăzut. Pe vremea mea erau mult mai multe cluburi, mult mai mulţi sportivi la o competiţie. Atunci erau peste 100 de scrimeri la un campionat naţional, care începea dimineaţa devreme şi se termina seara târziu. Acum abia se strâng 20‑30. Din păcate, banii sunt foarte importanţi în acest sport. Totuşi, una peste alta, sportul românesc e pe drumul bun şi cred că vom face o figură frumoasă la Rio.

Credeţi că odată cu numirea lui Thomas Bach în funcţia de preşedinte al CIO scrima va avea 12 probe la Rio?
Greu de spus. Dacă dânsul va face o concesie scrimei, sunt convinsă că şi alte sporturi vor cere mărirea numărului de probe. Ceea ce e cam greu de realizat pentru Jocurile Olimpice de la Rio. Nu cred că se va suplimenta numărul de probe la scrimă, chiar dacă dânsul a făcut floretă în tinereţe.

Anul viitor, Mondialele de scrimă sunt în Bulgaria. De ce nu putem organiza şi noi o competiţie de un asemenea nivel?
În primul rând, trebuie să cerem, iar noi nu mai organizăm nici etapă de Cupă Mondială de câţiva ani. Apoi ai nevoie de garanţii din partea statului, de logistică, de echipamente, de bani mulţi şi de o sală. Nu e simplu deloc şi trebuie să recunoaştem că nici nu avem unde să găzduim aşa ceva.

Lotul naţional de floretă nu trebuia desfiinţat. Va fi foarte greu să revenim în elita mondială la această armă
Laura Badea

PALMARES LAURA BADEA (FLORETISTĂ)

Data şi locul naşterii:
28 martie 1970, Bucureşti

Palmares:
l1992 – bronz pe echipe la JO de la Barcelona
l1993 – bronz la individual la CE de la Linz
l1993 – argint cu echipa la CM de la Essen
l1994 – aur cu echipa la CM de la Atena
l1994 – argint la  individual la CE de la Cracovia
l1995 – aur la individual la CM de la Haga
l1995 – argint cu echipa la CM de la Haga
l1996 – aur la individual şi argint cu echipa la JO de la Atlanta
l1996 – aur la individual la CE de la Limoges
l1997 – argint cu echipa la CM de la Cape Town
l1997 – aur la  individual la CE de la Gdansk
l1998 – argint cu echipa la CM de la La Chaux De Fonds
l1999 – bronz la individual şi argint cu echipa la CE de la Bolzano
l2000 – argint la individual şi cu echipa la CE de la Moscova
l2002 – bronz cu echipa la CM de la Lisabona
l2003 – bronz cu echipa la CM de la Havana
l2004 – argint cu echipa la CM de la New York
l2004 – aur la individual şi cu echipa la CE de la Copenhaga

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.