Și „uriașii” plâng! Drama unui rugbyst de la Universitatea Cluj

Federația Română de Rugby a devansat un meci pentru ca jucătorul să își poată conduce tatăl pe ultimul drum

Corpul neînsuflețit nu a ajuns în timp în țară, astfel că înmormântarea va avea loc abia astăzi

Tragediile nu țin cont de profesie. Din nefericire lovesc și lumea sportului. Romulus Boar (32 de ani), rugbyst la Universitatea Cluj, trăiește o dramă imensă. Tatăl său a decedat în Statele Unite ale Americii, la vârsta de 62 de ani. Și ca și cum necazul care s-a abătut asupra familiei sportivului nu ar fi fost de ajuns, rudele îndoliate au mai avut de suportat o dramă. Tânărul rugbyst a făcut alături de familie demersurile pentru a repatria trupul. De aici însă a început coșmarul. Deși părintele său a murit pe 14 iulie, corpul neînsuflețit a ajuns în țară abia luni dimineața! În condiții normale, acest lucru trebuia să se întâmple între 24 și 27 iulie. Cum s-a ajuns aici? Povestește chiar tânărul, care nu se sfiește să îi certe în public pe cei vinovați. „Cei de la Casa Mortuară și firma de asigurări s-au comportat foarte bine, dar totul a întârziat din cauza Consulatului de la Washington. Cei de acolo trebuiau să elibereze pașaportul mortuar, dar a durat mai bine de două săptămâni. Fie nu ne răspundeau la telefon zile întregi, fie ne spuneau că nu îl putem deranja pe consul”, își începe tirada Boar, ale cărui lacrimi de durere s-au uscat din cauza unei birocrații inumane.

Au devansat un meci degeaba

Și asta nu e totul. Universitatea Cluj trebuia să joace sâmbătă cu Dinamo București pe Cluj Arena. Partida a fost devansată pentru vineri, la cererea clubului clujean. Colegii ar fi dorit să fie alături de Romulus la înmormântarea care trebuia să aibă loc sâmbătă. Șocul a fost însă imens! Corpul a ajuns abia luni dimineața pe Someș, pentru că pașaportul mortuar întârzia să apară. Astfel, înmormântarea va avea loc abia azi.

Se tratează prin sport

Cu gândul că nesimțirea unor oameni l-au împiedicat să-și îngroape creștinește tatăl, Boar a jucat între timp în două partide de rugby. Până și adversarii au fost impresionați de drama prin care trecea. „Colegii s-au purtat exemplar cu mine, chiar și adversarii au venit să mă încurajeze. Deși este un sport dur, majoritatea rugbyștilor au niște caractere deosebite. Nu se știe acest lucru, deoarece nu se mediatizează destul acest sport”, mai spune Boar. Nu are de ales și va încerca să-și aline suferința prin sport.  Rugby-ul îl face să mai uite de necaz.  Mai mult, va avea un motiv în plus să lupte pe teren, vrea ca tatăl său să-l privească mândru din ceruri: „După ce am pierdut cu Timișoara le-am spus colegilor să nu fie supărați pentru că am pierdut doar un meci, dar eu am pierdut și un părinte. Prin sport îmi voi alina de acum înainte suferința. Am un motiv în plus să joc, ca să mă vadă tata de sus”.

„Cei de la Consulat, fie nu ne răspundeau la telefon zile întregi, fie ne spuneau că nu îl putem deranja pe consul”, Romulus Boar, rugbist „U” Cluj

În condiții normale, Romulus Boar ar fi trebuit să-și conducă tatăl pe ultimul drum în urmă cu aproximativ două săptămâni