Rugbystul de 'tinichea'! Calafeteanu are în corp 14 şuruburi şi două plăci de titan!

10 sep 2010 362 afişări Comentează şi tu Rugby
Rugbystul de 'tinichea'! Calafeteanu are în corp 14 şuruburi şi două plăci de titan! Prins în şuruburi

Sportul de performanţă nu înseamnă doar o înlănţuire de succese,bucuria unor victorii muncite sau momentele care vin parcă sărăsplătească toate miile de ore de muncă, ci şi multe sacrificii,durere şi cicatrice adânci. Semne pe care le poartă şi rugbistulValentin Calafeteanu, "lucruri care îmi amintesc tot timpul căpoate fi mai rău, dar pe care le asimilez ca făcând parte dinsportul care îmi defineşte viaţa", după cum îi place săspună.

Meciul e aproape de sfârşit, iar grămezile se leagă cu aceeaşiîndârjire ca în urmă cu o oră. Un tip înalt, subţirel dirijeazăcoloşii cu muşchi într-un mol care câştigă metru cu metru de teren.Privirea lui urmăreşte purtătorul de balon, scanând rapid şifiecare mişcare a adversarului care se apropie. Cântăreşte momentulîn care forţele par egale, iar printr-o mişcare sigură relanseazăatacul pasând balonul colegului care vine din urmă. Mişcărilerapide şi sigure scot la iveală o cicatrice urâtă care îi acoperătot antrebraţul drept. "Cei care nu ştiu că sunt sportiv măîntreabă dacă sunt semnele de la vreo căzătură cu motorul sau oamintire de la vreun sport extrem", zâmbeşte Valentin. Vorbele seleagă repede şi jucătorul care evoluează acum la echipa din Arad,după ce timp de şase ani a fost titular incontestabil la Dinamo,dezleagă cele mai dureroase amintiri: "Mulţi mi‑au zis că şi-ar fidorit să aibă cicatricele astea... Rugby-ul îşi pune amprenta însă.Eu iau lucrurile aşa cum sunt, pentru că estetic nu mă deranjează,însă cel mai greu a fost cu toate aceste repausuri forţate".

Nu sunt detectate de scannerul dinaeroport

Plăcuţele de titan pe care le poartă nu sunt detectate nici măcarde scannerele din aeroporturi. "Nimeni nu şi-a explicat de ce nuţiuie acele aparate. Toţi mi-au spus că, prima dată când voi mergela aeroport, va fi haos din cauza plăcuţei, însă nu s-a întâmplatabsolut nimic", râde el.

Şase săptămâni cuham

Martie 2008, stadionul "Florea Dumitrache". Eternul derby Dinamo -Steaua. Un contact mai dur între el şi stelistul Vasile Rus, iarCalafeteanu se prăbuşeşte de durere. Ruptură de claviculă esteverdictul. Întâi se încearcă recuperarea fără intervenţiechirurgicală, prin purtarea unei atele claviculare speciale. "Eraun ham, care îţi ţinea fix tot spatele, braţele şi pieptul. Timp deşase săptămâni nu puteam să fac practic nimic. A fost cea maineagră perioadă pentru mine", îşi aminteşte el. Soluţia părea să fifost una de folos, însă două luni mai târziu, în finalacampionatului, tot un meci Dinamo - Steaua, clavicula cedeazăiarăşi. "Nu am mai putut evita operaţia. A fost destul de greu, afost nevoie de o plăcuţă de titan cu şase şuruburi. Nu era vorba dedurere, ci de recuperare, de perioada în care eşti pe margine şi nupoţi face nimic pentru a-ţi ajuta colegii", spune "arădeanul". Auurmat opt luni în care a luptat pentru a reveni pe teren. Totulpărea un vis urât, din care rămăsese doar o cicatrice groasă de undeget.

Recuperare inspirată de peinternet

Februarie 2010, Soci. Finalul unui meci în care România forţeazăvictoria în faţa Rusiei, în Cupa Europeană a Naţiunilor. Oaglomerare de jucători care luptă pentru balon, şi Vali se alege cuo fractură la antrebraţul drept: "A fost o accidentare grea,fractură spirală de radius, iar singura variantă era punerea uneiplăci de titan cu opt şuruburi. Am suportat mai bine aceastăaccidentare pentru că ştiam tot ce mă aşteaptă de la ceaprecedentă". Jucătorul în vârstă de 25 de ani (1,81 m şi 80 kg) aavut însă nevoie de aproape cinci luni pentru a se reface total,iar munca a fost înzecită faţă de prima accidentare. Programulurmat la cabinetul de recuperare l-a completat însă cu unul gânditde el. "În lunile astea netul mi-a fost cel mai bun tovarăş. Amcăutat ce exerciţii de recuperare fac sportivii de performanţăpentru a-şi recăpăta dexteritatea şi am făcut şi eu la fel",dezvăluie el.

A revenit cu eseu pentruRomânia

Acum totul e istorie. Vali a revenit pe teren în luna iulie,îmbrăcând tricoul naţionalei, într-un meci contând pentru campaniade calificare la Cupa Mondială din 2011. A marcat un eseu şi acondus pachetul de înaintare spre încă un succes către NouaZeelandă. După care a legat meciurile din Divizia Naţională, undeevoluează pentru Arad. "Cel mai important anul acesta e calificareaRomâniei la Cupa Mondială. Gândul că poţi ajunge la cea maiputernică competiţie în ţara unde rugby-ul este o religie îţi oferăo motivaţie şi o determinare nouă. Va fi greu în «dubla» cuUruguay, dar nu imposibil", spune hotărât. Până atunci, trecutul şiprezentul din cariera lui îşi vor da mâna, mâine, în meciul etapeia IX-a, a play-off-ului, Dinamo - Arad, de pe stadionul "Arcul deTriumf".

DespreVali:

+ A ajuns la rugby pe când avea 9 ani, la stadionul "ParculCopilului"
+ Tatăl lui, Constantin Calafeteanu, a jucat rugby la Griviţa
+ A debutat la 19 ani la naţionala de seniori a României, împotrivaJaponiei, în 20 noiembrie 2004
+ A participat cu România la Cupa Mondială de seniori în 2007
+ A jucat la Metrorex (1996 - 2004), Dinamo (2004-2010) şi Arad(2010)
+ Evoluează pe postul de mijlocaş de grămadă, dar are şi rolul detransformeur

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.