Cine trece-n Valea Seacă... Află totul despre "Yeti" şi "Bubu", fraţii de care se leagă speranţele "stejarilor" în partida cu Rusia

24 feb 2012 714 afişări Comentează şi tu Rugby
Cine trece-n Valea Seacă... Află totul despre "Yeti" şi "Bubu", fraţii de care se leagă speranţele "stejarilor" în partida cu Rusia Colegii de la Arad i-au poreclit pe Vali şi Andrei Ursache, Yeti, respectiv Bubu 4 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7965/9338149/1/rugby1.jpg

În plină cursă de recâştigare a supremaţiei în a doua divizie valorică, naţionala de rugby a României beneficiază în acest sezon al Cupei Europene a Naţiunilor de o "armă cu două tăişuri": fraţii Andrei şi Valentin Ursache. În teren în meciul cu Portugalia, cei doi vor îmbrăca, încă o dată, tricoul brodat cu frunza de stejar, mâine, cu Rusia, la Soci (ora 12:00 GSP TV), fiind primii fraţi care evoluează împreună pentru România de la Marius şi Gabriel Olăraşu, în urmă cu un deceniu.

Istoria fraţilor Ursache este una a doi oameni simpli, care prin muncă şi ambiţie şi-au deschis un viitor la care nu se gândiseră vreodată. Au pornit dintr-un sat mic, Valea Seacă (jud. Neamţ), unde au muncit pământul alături de părinţi, au lăsat totul în urmă din dorinţa de a-şi face un alt destin şi de a le oferi celor dragi o viaţă mai blândă, au strâns din dinţi la mii de ore de antrenament, au închis ochii la depărtarea de casă, însă au reuşit să îmblânzească lumea rugbyului. O călătorie lungă care trece prin sud-estul Franţei, la Aix-en -Provence, unde joacă Vali (26 ani), continuă în nord-vestul României, la Baia Mare unde leagă grămezi Andrei (27 ani) şi se sfârşeşte în aceeaşi cameră, în cantonamentul naţionalei României, la Izvorani.

Tonul vocii, singura asemănare
"Ce poţi să îţi doreşti mai mult decât să joci pentru ţara ta alături de fratele tău? Sunt mai mândru de el, că este în echipă, că a crescut atât de mult şi mi-a ascultat sfaturile decât am fost de mine când am debutat pentru România", deschide Vali discuţia. Este "mezinul" familiei Ursache, dar e cu două capete peste Andrei. Şi mai protector şi mai atent faţă de fratele său, o inversare de roluri, care poate părea ciudată la prima vedere. Stau unul lângă altul pe canapeaua care parcă a devenit brusc mult prea mică şi din când în când îşi aruncă o privire. Asemănători, dar total diferiţi. Le găseşti cu greu un punct comun, poate doar vocea liniştită, cu care deapănă frânturi din trecut. Vali este vorbăreţul, iar uşurinţa cu care manevrează vorbe şi se strecoară printre idei îl face de multe ori pe Andrei să zâmbească. Vorbeşte şi el, însă mai aşezat, căutându-şi cuvintele potrivite. De multe ori se întâmplă să rostească în acelaşi timp, aceleaşi vorbe. Atunci se privesc atent şi râd complice: fraţi până la capăt.

Debut la 20 de ani
Primul care a făcut carieră în rugby este Vali. Junior de perspectivă, el a urcat repede la Steaua şi Baia Mare, după care, în urmă cu doi ani a făcut pasul în Franţa, la Aix-en-Provence. În tot acest timp, a devenit unul dintre titularii de drept ai pachetului de înaintare al naţionalei României, uriaşul din linia a doua (1,93 m şi 114 kg) confirmându-şi valoarea chiar la Cupa Mondială de anul trecut, din Noua Zeelandă. "Ursu", cum este poreclit, a fost cel care şi-a adus fratele la rugby, în urmă cu cinci ani. "Jucam la Arad şi antrenorul de acolo, Ovidiu Şerban căuta pilieri. I-am zis că îl aduc pe frate-miu să dea câteva teste. Ştiam ce forţă are, suntem nativi pentru sportul acesta, nu mă îndoiam că nu va trece. Problema era că nu ştia regulile", îşi "înţeapă" Vali, fratele care avea atunci 20 de ani.

Calea spre o altă viaţă
Acasă, în Valea Seacă, Andrei nu ştia ce i se pregăteşte. Muncea pământul alături de ai lui şi zilele treceau toate la fel, între cursele cu tractorul făcute la pădure şi treburile zilnice din gospodărie. "«Vrei să vii? Poţi să îţi faci un alt viitor, să ajungi mai sus. Trebuie să munceşti mult, dar vei avea şi rezultate», au fost singurele cuvintele pe care mi le-a zis Vali", rememorează Andrei momentul care i-a schimbat viaţa. "Şi cine nu îşi doreşte să plece de la ţară, să muncească şi să îşi întreţină familia? Iar de muncă nu mi-a fost frică niciodată", continuă el. "Bubu", cum este poreclit, mai făcuse rugby pe când avea 14 ani şi stătea în internat la Piatra Neamţ. A mers atunci la câteva antrenamente, fascinat de balonul ţuguiat, însă în cele din urmă a ales cartea. "Era datoria faţă de părinţi, că până la urmă ei făceau sacrificii să mă ţină la cămin, să termin o şcoală. Îmi plăcea rugbyul, dar mama mi-a zis să mă ţin de carte, că asta are prioritate şi nu i-am ieşit din cuvânt", povesteşte Andrei.

De la Arad la Firenze via Suceava
Testele la Arad le-a luat fără emoţii şi pentru prima dată cei doi fraţi se aflau în lotul aceleiaşi echipe. Nu au jucat însă niciodată împreună pentru că Andrei a fost împrumutat la Suceava să deprindă tainele postului de pilier, în timp ce Vali trata din postura de titular fiecare meci al Aradului. "Nu mi-a fost deloc uşor. Depărtarea de părinţi a fost cea mai grea, să ştiu că i-am lăsat acolo singuri. Îmi era foarte greu, plângeam la antrenamente de dorul lor. Cu Vali a fost mai simplu că el a plecat de acasă la 16 ani, se obişnuise", explică Andrei. Forţa nativă, uşurinţa de a învăţa tehnica în grămadă, determinarea arătată în fiecare antrenament l-au readus pe Andrei la Arad. Aici a fost remarcat, un an mai târziu, de clubul italian Firenze, iar până la transfer nu era decât un pas.

Munca în Italia şi suspendare de un an
Plecarea în Italia a coincis cu cea mai mare dezamăgire, condiţiile oferite se aflau numai pe contract, nu şi în realitate. "Am fost o săptămână la antrenamente apoi m-am dus să muncesc, să strâng cei 3.000 de euro cât costa dezlegarea de contract. Am muncit o lună, după care, văzând că nu o scot la capăt, m-am întors în ţară", spune el. A semnat cu Timişoara, însă italienii l-au suspendat un an jumătate. "Psihic e foarte greu, să te antrenezi şi să nu joci. Am mers mai departe pentru că nu voiam să mă întorc acasă, voiam să ofer familiei mele tot ce era mai bun", povesteşte el. În tot acest timp, Vali devenea cel mai bun jucător din linia a doua din campionatul României şi după titlul de campion naţional cu Baia Mare făcea pasul spre Franţa. Plecarea lui a coincis însă cu sosirea lui Andrei la Baia Mare: "Totul s-a schimbat radical pentru mine. Pretenţiile erau altele, aici te pregăteai să fii cel mai bun, te băteai la titlu. Am tras tare să prind echipa, să joc, să învăţ mai multe".

"Să te mândreşti cu ce ai crescut"
Prezent în prima linie la meciurile "Lupilor" din Challenge Cup, convocarea lui Andrei la echipa României nu a surprins pe nimeni. A debutat alături de fratele său în primul meci al "stejarilor" din ediţia 2012 la CEN, cu Portugalia şi a făcut-o în stil mare, marcând un eseu. Primul care l-a strâns în braţe pentru reuşită a fost fratele mai mic, umbra lui permanentă pe tot terenul. O bucurie imensă, împărţită la doi, care a ajuns rapid şi în Valea Seacă la familia care şi-a dat copii rugbyului. Primul meci a atras după sine o nouă convocare şi o nouă provocare pentru fraţii Ursache. "Ştii, este vorba aceea «să te mândreşti cu ce ai crescut» şi îmi place să cred că îi facem pe părinţii noştri mândri de noi. Acum, că jucăm amândoi pentru România, poate şi durerea lor că nu ne au pe amândoi aproape se va mai îndulci un pic", spune Vali. Zâmbeşte îngândurat, poate cu mintea la meciul cu Rusia sau la sute de kilometri depărtare la doi oameni dragi, aflaţi într-un sat în inima Neamţului.

Vali: "Nu mi-e ruşine că am muncit pământul"
Cuvântul muncă este singurul care se repetă cu încăpăţânare în timpul discuţiei. Vali povesteşte firesc, în cuvinte simple, despre o copilărie frumoasă, măsurată în orele de muncă la câmp, trudă şi sacrificii. "Nu mă simt aiurea să vorbesc despre toate aceste lucruri pentru că nu e o ruşine să lucrezi pământul. Mai ruşine mi-ar fi să dau cuiva în cap sau să trăiesc pe spinarea părinţilor. Am crescut într-o familie simplă care m-a învăţat că fără muncă şi respect nu ajungi niciunde în viaţă", explică el.


Nu mi-e frică de muncă. De la 16 ani trăiesc pe spatele meu, nu le-am cerut părinţilor niciun ban, iar pentru mine asta e o satisfacţie
Vali Ursache, linia a doua

Nu aş fi ajuns aici dacă nu aş fi avut ajutorul şi încurajările fratelui meu. După părinţi, este omul căruia îi datorez toată viaţa mea
Andrei Ursache, pilier


Vali: "De mici ne-am băgat unul pentru celălalt"

"Placaţi" de un tir rapid de întrebări, fraţii Ursache oferă răspunsuri... surprinzătoare

Vali, care e primul sfat dat fratelui tău?
Să aibă grijă ce mănâncă (râde). E obişnuit să mănânce bine, ca la ţară, iar sportul de performanţă nu se face aşa, chiar dacă postul lui de pilier e unul în care îţi trebuie forţă. Apoi sfaturi despre legarea în grămadă, ce am mai învăţat şi eu.

Cum ai reacţionat când ţi-a zis Andrei că e convocat la naţională?
Îl vedeam cum joacă, ne-am mai uitat la meciuri şi i-am zis că e momentul lui. S-au retras mulţi jucători de la naţională şi trebuie să profite de asta, să muncească mai mult, să fie serios.

Ce i-ai zis când s-a alăturat echipei?
Bine că eşti aici, bucură-te de asta şi încearcă să înveţi cât mai mult. Când s-a anunţat echipa a fost o bucurie reciprocă. Plus că am legat în spatele lui. E acelaşi impact, forţă, dar e un pic altfel când ştii că e fratele tău.

Ai fost umbra lui Andrei tot meciul…
Da. (râde). De mici am fost aşa, să ne băgăm unul pentru celălalt, nu aş suporta să îl împingă cineva sau să sară la bătaie la el.

Cum te-ai simţit la eseul marcat de Andrei?
Nu pot să descriu în cuvinte, a fost o bucurie enormă, nici nu puteam vorbi. După meci i-am sunat pe părinţii noştri şi abia puteam vorbi. Ei plângeau, am început şi noi să plângem.

Ce i-ai zis după eseu?
Eu nu ştiam cum să îl ridic mai repede de jos şi doctorul îmi striga să nu-l mai trag că e comoţionat.


E un sentiment incredibil să legi grămada în spatele fratelui tău
Valentin Ursache linia a doua


Andrei: "Nu mi-e ruşine să cer sau să primesc sfaturi"

Andrei, cum a sunat anunţul cu prima convocare la naţională?
A fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat, Eram la Selecţionata "Lupilor" şi Eugen Apjock mi-a zis, a fost o bucurie incredibilă, nu ştiam cum să reacţionez.

Pe cine ai sunat prima dată?
(cu privirea în ochii lui Vali) Pe Vali.

Ce îţi doreşti pe viitor?
Cât mai multe selecţii la naţională şi meciuri împreună cu fratele meu. Apoi să învăţ cât mai multe, ştiu că sunt abia la început şi până la urmă, indiferent cât de bun eşti mai ai loc de învăţat.

Cu ce ai rămas după prima experienţă la lot?
Cu mai multă experienţă, dăruire în joc, am învăţ multe de la Tincu şi Lazăr. Nu sunt un tip căruia îi e ruşine să ceară sau să primească sfaturi. Orice mă ajută să îmi fac mai bine meseria, e bine venit.

Cum a fost cu eseul?
Pe moment nu mi-am dat seama, eram şi puţin comoţionat, după placajul pe care l-am luat în maxilar. Am primit balonul, şi e vorba aceea dacă ajunge balonul la pilier, să nu-l pasezi că cine ştie la cine poate nimeri (râde). Am văzut spaţiul şi am pătruns până în terenul de ţintă.

Ce îţi aminteşti după eseu?
Mă strângea Vali în braţe şi mă pupa.


Îmi doresc să joc cât mai multe meciuri pentru România cu fratele meu
Andrei Ursache pilier


Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.