ProSport vă propune astăzi o poveste diferită despre pedalare, trasee și provocarea propriilor limite. Bicicleta, actorul principal în Marea Pedalare, este un accesoriu nelipsit în antrenamentele și concursurile de canotaj. Cum așa? Simplu! Pentru a avea o percepție mai bună asupra cursei pe care elevele lor o fac, antrenorii aleargă în paralel cu acestea, pe biciclete, pe piste special amenajate lângă culoarul de concurs. „Pentru a fi antrenor în canotaj e obligatoriu să știi să mergi cu bicicleta și să ai o bună condiție fizică”, explică Elisabeta Lipă, canotoarea secolului XX și președintele FR Canotaj.
De aceea, ProSport l-a provocat pe Mircea Roman, antrenorul sub cârma căruia bărcile de dublu rame și 8+1 au fost invincibile în aproape trei cicluri olimpice. În prezent director la Centrele de juniori ale forului de specialitate, reputatul antrenor ne-a povestit despre prima sa întâlnire cu bicicleta și superstițiile echipei înainte de marile competiții.
Una dintre imaginile care mă urmăresc sunteți dumneavostră, pe bicicletă, urmărindu-le pe fete în cursa spre podiumul olimpic la Beijing 2008. Ce reprezintă bicicleta pentru canotaj? Un lucru fără de care nu ne putem face pregătirea, un instrument foarte important. Folosim bicicleta pentru a urmări antrenamentele și competițiile internaționale. Putem să vedem evoluția sportivelor, să corectăm ce este de corectat, chiar să le încurajăm verbal. La competițiile mari, în paralel cu pista unde trag sportivii sunt pistele pentru bicicliști, pentru antrenorii-bicicliști.
Sunteți în jur de 20, 30 de antrenori în timpul unui concurs. Cum vă împărțiți pistele? Pistele sunt foarte aglomerate în timpul antrenamentelor, unde ajung să fie peste 100 de biciclete. Vă dați seama că într-un asemenea pluton se mai întâmplă acccidente, căderi, busculade, este cam ce se vede în cursele de ciclism pe șosea. Fiecare e atent la sportivii lui, nu prea ținem cont de ce se petrece pe lângă noi și de aici apar și incidentele.
Cărați bicicletele cu dumneavoastră, în concursuri? Le mai luam și pe ale noastre, însă în ultimii ani au apărut la toate competițiile centre de închiriere ale bicicletelor. Trebuie să recunosc că bicicleta pe care o foloseam în timpul curselor fetelor o mai am și acum, e acasă și din când în când o mai scot la plimbare. Acum o folosesc doar ca mijloc de păstrare a condiției fizice.
Cum vă mențineați condiția fizică pentru a merge cu bicicleta? Fiecare antrenor a fost sportiv înainte, iar cu trei antrenamente pe zi nu e greu să te menții în formă. La un antrenament din acesta al fetelor fac cam 15-20 km pe bicicletă, cam 5 km pe tură, dar cu ritm constant, să mă țin de fete.
Mircea Roman a fost antrenorul lotului olimpic de canotaj din 2000 până în 2014
Mai țineți minte când ați învățat să mergeți pe bicicletă? Știu doar că m-am pomenit pe bicicletă, așa cum am învățat să și înot, în Mureș. Pur și simplu m-am trezit că știu lucrurile astea, erau provocări lansate între noi, copiii, acestea erau jocurile noastre pe atunci.
Dar prima întâlnire cu bicicleta? Am învățat să merg pe o bicicletă Steiger, nemțească, din cel de-al Doilea Război Mondial. Îmi amintesc că împreună cu câțiva prieteni de joacă am găsit bicicleta aceasta în curtea bunicilor, undeva pe lângă Târgu-Mureș. Era o bicicletă abandonată de armata germană când s-a retras, stătea acolo într-un șopron, și noi, copii fiind, am luat-o și am reparat-o. Cea mai mare bucurie a noastră era să ne plimbăm cu acea bicicletă.
Aveți o amintire mai deosebită legată de cursele pe care le făceați în paralel cu fetele? Cele de la Jocurile Olimpice din 2004 și 2008 sunt cele mai frumoase și cele mai haioase. Circula atunci vorba că dacă se întâmplă să cad eu cu bicicleta, fetele vor avea noroc și vor urca pe podium. Îmi amintesc ultimul antrenament la dublu rame, la Atena. Eu le urmăream pe fete, mi-au tăiat calea niște colegi italieni și o mașină de poliție ce ne asigura protecția pe canalul Schinias și am intrat în capota mașinii de poliție, am fost aruncat peste bicicletă și am făcut un salt peste mașină. A fost urât atunci, însă amuzant acum când povestim aceste lucruri, pentru că am ajuns în finală foarte șifonat, cu bicicleta sfărâmată. Evident că fetele au câștigat.
La Beijing ați fost aproape de o accidentare seriosă cu bicicleta… (râde) Fetele se obișnuiseră cu ritualul și se rugau să pățesc ceva, să cad. La Beijing a fost o busculadă chiar în curte, un coleg asiatic a căzut, eu am trecut peste bicicleta lui, i-am strigat repede, abia ținându-mi echilibrul, „sorry, sorry”. Și evident că incidentul le-a ajutat moral pe fete, care au văzut în asta un semn al victoriei.
Marea Pedalare are un traseu de 300 de kilometri. Cum vi se pare? E o provocare, însă ai nevoie de antrenament pentru a parcurge această distanță. Este o idee interesantă care vine să sprijine ideea de mișcare, de o comunitate care face sport, menită să creeze anumite legături între participanți.
Bicicleta, accesoriu nou pentru fetele de la canotaj Din acest sezon competițional, componentele lotului feminin de canotaj au incluse în programul de pregătire și bicicleta. „Este o metodă veche la alții, dar nouă la noi am optat pentru biciclete pentru că ne ajută la menținutul condiției fizice. Sunt niște biciclete speciale, pe care le pot folosi atât pe teren, cât și pe loc pentru că au niște suporți pe care stau”, a explicat Elisabeta Lipă.
MAREA PEDALARE
Sâmbăta, 18 aprilie:
Duminică, 19 aprilie:
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER