Lucian Bute, fostul campion mondial la box profesionist, a acordat un amplu interviu în care a povestit ce mai face acum și cum a primit vestea că va fi introdus în Pantheonul marilor sportivi canadieni. De asemenea, a rememorat multe din momentele sale de glorie și a vorbit și despre familia sa cu care se află la mii de kilometri distanță.
Lucian Bute, amintire amară de la meciul care i-a marcat cariera. „După lupta cu Carl Froch nu am mai fost niciodată același pugilist”
Fostul pugilist a oferit interviul pentru agenția Agerpres din care am spicuit cele mai interesante răspunsuri.
Bute a vorbit despre faptul că a fost introdus în rândul celor mai mari sportivi canadieni all-time.
„Este o distincţie care mă onorează, după ani şi ani de muncă şi performanţele pe care le-am realizat în boxul profesionist acum au venit şi laudele, ca să le spun aşa. Este o onoare pentru mine să fiu alături de cei mai mari sportivi pe care i-a dat Canada, sunt sportivi de renume.
E una dintre cele mai frumoase realizări. Este o distincţie primită după ce te retragi din activitate, un fel de „Hall of Fame”, este una dintre frumoasele şi importantele distincţii pe care le-am primit şi este cea mai onorantă. Este o realizare pentru mine şi o mândrie”, a afirmat fostul boxer..
Am afaceri în imobiliare. Sunt foarte bine, sunt foarte mulţumit, am doi copii sănătoşi. Ne ocupăm de ei, încercăm să le dăm o educaţie cât mai frumoasă, ei s-au născut aici şi am considerat că pentru viitorul lor e mai bine să rămânem aici în Canada. Lucian Bute
Inevitabil, gândurile îi zboară către alte timpuri. „La o săptămână după ultimul meci s-a născut primul meu copil şi m-am concentrat mai mult pe familie şi sănătate. M-am gândit foarte mult în acest an şi jumătate, am reflectat asupra deciziei. Nu mi-a fost uşor să ies din sportul ăsta după 25 de ani de carieră, dar pentru mine a fost cea mai corectă decizie şi în momentul în care am anunţat oficial, a fost clar că nu mai e cale de întoarcere în ring.
„M-au mai întrebat unii şi alţii dacă revin sau nu, dar decizia luată este asumată şi este clar, am alte idealuri şi proiecte. Acum îmi ocup timpul cu sport, deşi a fost perioada asta cu pandemia, care ne-a ţinut pe toţi pe acasă. Toate sălile de sport au fost închise”, a recunoscut sportivul.
„Singurul meu regret din boxul amator este că nu am ajuns la Jocurile Olimpice. Mi-am dorit atât de mult acest lucru, şi am fost la un pas în 2000 pentru Jocurile Olimpice de la Sydney. Dar nu pot să spun că regret că am făcut pasul către boxul profesionist.
„Ţinând cont de conjunctură, că am ajuns campion este frumos, pentru că se putea întâmpla foarte bine să nu devin campion mondial, cum sunt alţi mii de boxeri din lume, şi atunci poate ar fi fost un regret. Aş fi zis poate că ar fi fost mai bine să rămân la amator. Dar sincer să fiu, uitându-mă ce se întâmplă acum în boxul amator, la nivel mondial, nu numai românesc, este trist.
Şi sportul în general, nu numai boxul, a decăzut. Dar în boxul amator cunosc mai mult situaţia. Acum avem un singur sportiv calificat la Olimpiadă, Cosmin Gîrleanu. Iar în 2000, România a fost reprezentată de 10 sportivi şi am obţinut medalii de argint şi de bronz. Apoi, în 2004, s-a obţinut o medalie de bronz, apoi boxul a decăzut foarte mult”, spune cu durere Lucian Bute..
Nu pot să spun că în America, cu un Don King poate aş fi făcut performanţe mai mari. Poate nici nu aş fi devenit campion mondial cu ei. În box trebuie să ştii cum gestionezi cariera unui sportiv, cum să îl creşti, cum să îl antrenezi. Au o importanţă foarte mare atât antrenorul, cât şi conducătorul clubului. Lucian Bute
Nu pot să spun că în America, cu un Don King poate aş fi făcut performanţe mai mari. Poate nici nu aş fi devenit campion mondial cu ei. În box trebuie să ştii cum gestionezi cariera unui sportiv, cum să îl creşti, cum să îl antrenezi. Au o importanţă foarte mare atât antrenorul, cât şi conducătorul clubului.
Lucian Bute
„O carieră trebuie construită, de aia după 18 sau 19 meciuri am ajuns campion mondial. Pentru că nu ai cum să vii din boxul amator şi să te baţi la profesionişti pentru titlu mondial, nu ai cum. Într-un cuvânt, da, a fost alegerea cea mai bună şi nu am niciun regret că nu am ales un club din America”, susține sportivul originar din comuna Pechea, județul Galați.
Numai în română vorbim cu cei mici, fata, care are trei ani, vorbeşte română perfect. Dialoghez cu ea în română. Când va ajunge şi la şcoală cu siguranţă va învăţa şi engleză şi franceză. Deja vine de la grădiniţă şi spune un cuvânt în franceză, unul în engleză, altele în română, începe să le amestece. Ăsta va fi un câştig cu siguranţă, să înveţe trei limbi. Lucian Bute
Fostul pugilist spune că n-a dat niciodată înapoi. „Eu sunt un tip orgolios şi niciodată nu am avut în caracter să spun nu mai vreau, să întorc spatele şi să plec. Nu am dat niciodată înapoi de vreme ce mi-am dat acceptul, chiar dacă nu era benefic pentru mine. De aici vine şi regretul meu. Consider acum că ar fi fost treaba celor din echipă să vadă acest lucru, antrenorul care era alături de mine zi de zi şi ştia tot ce s-a întâmplat, inclusiv în America în cantonament.
El cred că era cel mai în măsură să spună stop, pas, nu putem să urcăm în ring, amânăm două luni, trei luni, atunci când vei fi în stare. Dar am crezut toţi, probabil şi el, că sunt capabil în condiţiile în care eram să câştig meciul. De acolo a plecat şi declinul meu, de atunci eu nu am mai fost acelaşi boxer”, își aduce aminte el.
„În box trebuie să ştii să suferi. Boxul este suferinţă, boxul este slăbire. Nu îţi dai seama ce înseamnă să faci la 35 de grade antrenament cu trening pe tine şi să nu poţi să bei o gură de apă pentru că trebuie să faci categoria. Pentru că nu îţi permite nici 100 de grame în plus.
Au fost cazuri când a trebuit să dau şi chiloţii jos pentru că era vorba de 50 de grame. Sau să te tunzi. Ei, aia este suferinţă, aia înseamnă să ştii să îţi mănânci de sub unghie şi să înduri. Atunci faci performanţă, când depăşeşti momentele astea şi când suferi în sala de antrenament, când îţi e greu. Abia atunci poţi să suferi şi în ring, pentru că altfel ajungi în repriza a treia sau a cincea şi ăla nu stă la discuţie cu tine. Trebuie să le ai pe toate, e un complex pentru a reuşi, nu e de ajuns doar talentul, e mult mai mult”, a încheiat Bute interviul pentru Agerpres.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER