Lanțul tăcerii!** Elisabeta Lipă e indignată de faptul că forul de haltere a ținut secret cazul de dopaj: „E inadmisibil!”

Bomba declanșată de suspendarea pe viață a halterofilului Ninel Miculescu (26 de ani, cat. 69 kg) a stârnit rumoare și în curtea CS Dinamo, clubul de care aparținea sportivul depistat pozitiv la testosteron. Șefa grupării roș-albe, Elisabeta Lipă, a aflat din ProSport despre abaterea săvârșită de sportivul pe care l-a plătit degeaba timp de zece luni.

Inadaptabil, introvertit și rebel, cam așa se creiona portretul celui mai bun halterofil român din ultimul deceniu. Sprijinit de FRH și CS Dinamo, Ninel s-a ridicat vioi în picioare după prima suspendare dictată în 2006, urcând rapid pe podiumurile CE și CM. Și-a dat însă cu stângu-n dreptu’ chiar în momentul în care competiția celor cinci cercuri îl privea drept în ochi. A capitulat pe ultima sută de metri, forul internațional lipindu-i în dreptul numelui eticheta suspendat pe viață. Știrea a ajuns imediat la FRH, dar forul român de specialitate a îngropat-o complice într-un sertar. „Caracterul lui a lăsat mereu de dorit”, s-a limitat să spună președintele FR de Haltere, Nicu Vlad. Pentru Elisabeta Lipă însă, șefa de la Dinamo, cazul e sinonim cu o uriașă nebuloasă.

„Mi-a căzut ziarul din mână când am văzut”

„E inadmisibil cum a procedat Federația de Haltere, trebuia să ne anunțe într-o astfel de situație. Incredibil! Să-mi cadă ziarul din mână, nu alta, când am văzut știrea! Nu știam absolut nimic despre acest caz, nimeni de la Federația Română de Haltere nu m-a informat. Culmea tupeului! Noi l-am plătit în tot acest timp cât el nu mai era de fapt sportiv!”, și-a exprimat consternarea cea mai bună canotoare a secolului. Cu orgoliul zgândărit, șefa de la CS Dinamo explică modul în care i-a oferit triplului campion european gir continuu de încredere și cum a fost sensibilizată în urmă cu câteva zile de atitudinea bucureșteanului.

„A vrut o mărire a indemnizației”

„Pe Ninel îl știu bine, avea mereu probleme! Și, în urmă cu zece zile a venit supărat în biroul meu, cu demisia în mână. Pretindea o mărire a indemnizației de la CS Dinamo, în contextul în care noi i-am dat fiecare bănuț în ultimele zece luni. N-am putut să-i îndeplinesc doleanța, dar nici nu i-am acceptat demisia: «Stai, măi, băiatule, liniștit, că rezolvăm noi într-un fel». Mi-a spus că e accidentat la cot, că nu ajunge la Mondiale, dar că speră să ajungă la Jocurile Olimpice. Aveam încredere în el!”