Jocurile Olimpice de la Rio au început cum nu se poate mai rău pentru România. Fetele de la spadă au ieșit din primele tururi în concursul individual, dar dezamăgirea zilei a venit din partea naționalei de handbal, care a pierdut cu 23-19 partida cu Angola, adversarul considerat cel mai accesibil din Grupa A. Calificările lui Horia Tecău – Florin Mergea la tenis și Marian Drăgulescu în finala de la sărituri au fost doar niște pansamente puse pe rană.
După prima zi la handbal feminin, clasamentul Grupei A arată neașteptat. Spania este lider, fiind secondată de Angola, Norvegia este abia pe locul 4, în timp ce România și Muntenegru închid plutonul. Aproape nimeni nu a anticipat că naționala va avea probleme cu Angola, reprezentativă care pierdea de la 10 goluri în sus la Mondialul din decembrie, cu Olanda, Suedia și Muntenegru. La același turneu final, România încheia pe locul 3. Ce s-a schimbat atât de radical de atunci, mai ales că ambele reprezentative au venit la Rio cam cu aceleași distribuții? Nimic concret, spunem noi, la un asemenea nivel este greu să schimbi radical o echipă în mai puțin de un an de zile.
Atunci, problemele au fost de cu totul altă natură. Au ținut de superficialitate? România a dat senzația în fața Angolei că este nepregătită, că nu a avut tonus. Africancele au avut limite în multe momente, dar au reușit prin entuziasm, prin dispoziție la efort să pună în dificultate o echipă a României care nu a avut în primul rând ritm. Chiar și cu Cristina Neagu în teren, primul gol din acțiune a venit în minutul 12 (Chintoan). Paula Ungureanu a scos câteva mingi grele, astfel că tricolorele au stat aproape de adversare, la pauză handicapul fiind de două goluri, 9-11.
Lucrurile s-au complicat imediat după pauză, când prima reprezentativă a ratat cu nonșalanță aproape toate mingile. De la 7 metri, din extremă, pe contraatac, din poziții ușoare, dificile, etc. Nici Cristina Neagu nu s-a simțit în largul ei, irosind trei aruncări de la 7 metri. Portarul Tereza Almeida le-a hipnotizat practic pe tricolore cu statura impozantă – 123 kg!
Angola s-a desprins la 16-11 în minutul 41, dar Tomas Ryde s-a pierdut și el pe bancă, a uitat că are la dispoziție și cartonașul de time-out. România nu a reușit să revină nici în momentele în care a avut dublă superioritate – în două rânduri – diferența s-a păstrat la 4 goluri!
Când fetele au realizat că se află în pericol să piardă partida, în ultimele minute, a fost prea târziu. Degeaba au început să bage „materiale”, a existat un plus de determinare, Angola era deja pe val. Iar la final a câștigat cu 23-19, scor la care nici nu visa.
Cifrele de la final vorbesc de la sine despre tot ce s-a întâmplat în tabăra României: 40% eficiență, 5 goluri din 10 aruncări de pe linia de 6 metri, 2 goluri din 8 aruncări de pe extreme (Laura Chiper a avut la un moment dat o cădere, însă pe bancă nu au existat solușii de schimbare, nu a existat a doua extremă dreaăta de meserie), 5 din 15 de la 9 metri. Angola a marcat de 5 ori de pe contrataatac față de România, iar scorul final a fost numai 23-19 (!) numai pentru că în poartă a fost Paula Ungureanu. Și pentru că adversarele au fost și naive.
Sigur, turneul final este încă la început, iar lucrurile se pot încă schimba, așa cum s-a întâmplat și la Campionatul Mondial din 2015. Dar jocul cu Angola nu ne-a oferit nicio garanție că lucruriole pot evolua altfel. Nici modul cum echipa s-a prezentat la turneul de pregătire din Norvegia. Poate Brazilia, adversarul de luni, va însemna totuși un nou stimulent pentru ca echipa să se ridice.
Știați că avem o pagină de Facebook dedicată handbalului?
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER