„România mi-a ucis tatăl, dar nu vă port pică”

O cheamă Julie Calderon și are 25 de ani. Numele ei poate nu-ți spune nimic. Lucrează ca jurnalist radio la postul francez RTL. Și a urmat cariera tatălui său, Jean Louis Calderon.

Unora le fuge gândul la o stradă adiacentă Pieței Universității. Altora, spre un liceu din București. Jean Louis Calderon a murit sub șenilele tancurilor în seara de 22 decembrie 1989. Sosise în Capitală pentru a relata evenimentele declanșate la Timișoara, ca angajat al postului francez TV 5. Era recunoscut drept un superreporter special din zonele de asediu. Colindase Libanul, Afganistanul, Israelul sau Namibia. Revoluția din 1989 l-a dus însă în lumea tăcerii. La doar 31 de ani, Calderon lăsa în urmă o soție, Beatrice, și două fetițe orfane. Una în vârstă de 2 ani, Caroline, devenită acum stilist.

Julie avea pe atunci doar 6 ani. Acum, cutreieră în lung și-n lat China. Călcându-i pe urma tatălui său. Corespondent de 18 luni în Beijing, jurnalista radio tratează subiecte de foc. Într-o zi obișnuită, premergătoare debutului, am întâlnit-o pe holurile Centrului Media al JO, adunând cu ajutorul reportofonului date despre cenzura pe internet de la ediția actuală. Fire veselă, nu s-a schimbat la față în momentul în care a văzut pe acreditare numele țării noastre de origine. Ba chiar a schițat un zâmbet, discutând cu noi intens. „Nu am niciun resentiment față de România. Deși mi-a ucis tatăl, nu sunt supărată pe voi. Nu știu dacă voi ajunge vreodată în țara voastră, pentru că mi-e totuși frică de stările care m-ar cuprinde. Dar într-o bună zi o voi face”, mărturisește Julie. Ea a fost însoțită până acum în capitala Chinei de mama ei. „De mâine rămân singură, mama urmând a se întoarce în Franța. Nu e ușoară viața în China, poliția vrea să știe tot ce faci, și de câteva ori m-au controlat chiar și acasă… Dar m-am obișnuit”, conchide tânara jurnalistă care a asimilat deja și tainele limbii chineze.