Antrenorul coordonator Nicolae Forminte a acceptat să vorbească pentru ProSport despre cum a reușit să formeze în ultimii doi-trei ani o nouă echipă și despre problemele pe care le-a avut și încă le mai are.
Felicitări, ați rămas pe podium. Mulțumesc mult. A fost un concurs greu, pe muchie de cuțit, aș spune. Dar eu am fost mereu încrezător în fete, știam că se poate.
Alții aveau altă părere… Or fi avut prea mult timp liber să gândească așa profund, nu știu.
Dar sincer, v-a și fost frică de un eșec… Asta este soarta noastră. Orice antrenor de la echipa României trăiește cu teama asta, că poate la el se poate opri seria rezultatelor, a medaliilor. Normal că și eu sper să nu se oprească la mine.
Păi ați scăpat, nu s-a oprit… Păi stai, că nu mă retrag mâine. Nu s-a oprit acum, dar poți să știi ce va fi?
Când ați realizat, în timpul concursului, că urcăm pe podium? După sol, după a treia rotație, atunci mi-a fost clar.
Și varianta ca Rusia să ne fi întrecut? Exista, dar să nu uităm că noi mereu am bătut Rusia.
Ele au ratat, noi nu… Da, asta e gimnastica. România și-a păstrat și acum calitatea recunoscută, de a fi siguri pe noi.
V-a chinuit mult indisponibilitatea lui Tămârjan, dar și-a revenit. Și a contat foarte mult, s-a văzut. Practic, ea, aici, la Beijing, a făcut pregătirea.
„Nistor și Tămîrjan au făcut un miracol“
Era imposibil de bătut China și America? Acum? Da! Categoric. Ele nu și-au pierdut complet echipa, ca noi, acum trei ani. Noi, practic, a trebuit să o luăm de la zero. E un miracol, că am luat medalie? Miracol este ce au făcut Nistor și Tămârjan. Restul este foarte multă muncă.
În ultimii ani ați și cedat, ați simțit că podiumul de la Beijing nu mai e realizabil? De câte ori pierdeam câte o fată, venea câte o accidentare, simțeam că podiumul ăsta se îndepărtează și mai mult, dar nu am cedat niciodată. Au fost momente grele, eu știam ce e aia Olimpiadă.
Și presiunea de a fi mereu medaliați… Desigur, numai că acum a fost mult mai greu să obținem medalia asta. Echipa de acum patru ani a dispărut complet, codul este unul absolut nou, totul a fost, repet, de la zero. Când v-ați mai liniștit? După concursul din calificări, când am văzut că ne ieșise cam tot ce ne-am propus. Dar până atunci, nu mă întreba prin ce am trecut… Care e marea noastră problemă? De ce nu ne putem bate cu China? Pentru că avem handicapul paralelelor, asta e. Păi bine, și dumneavoastră sunteți antrenorul echipei… Păi eu pot face minuni? Chinezoaicele încep paralelele la 6 ani, româncele pe la 13 ani, când vin la lot, prea târziu. În țară, e criză de antrenori, cine să le învețe paralele
"M-am liniștit abia după concursul din calificări.Am văzut că ne ieșise cam tot ce ne-am propus. Dar până atunci, nu mă întreba prin ce am trecut…" – Nicolae Forminte, antrenor coordonator lot feminin
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER