Fiul lui Covaliu: "Tati ești meseriaș"

Redactor:

Publicat: 12-08-2008, 23:18

Cu ochii înlăcrimați de emoție, îngenunchiați ca pentru o rugă și cu pumnii strânși, soția, Elena, împreună cu părinții ei au trăit alături de Claudițu, așa cum îl alintă cei dragi, fiecare secundă din meci. Am ajuns în satul Târnava, județul Teleorman, în jurul orei 14:00. Mai erau aproximativ 20 de minute până la începerea semifinalei, iar familia lui Mihai, deși copleșită de emoție, ne-a primit călduros și nu s-a ferit să-și exprime trăirile.

Singurul care nu avea liniște și zburda dintr-un colț în altul al camerei a fost micuțul Vlad, în vârstă de 4 ani și 10 luni, fiul cel mare al lui Mihai. „Haide, taicu! Mi-a promis că-mi va mai aduce o medalie”, a mărturisit copilul. „Nu am dormit toată noaptea”, l-a completat Elena. Începe primul mare hop al românului: semifinala. „Hai, tătuțule!. Hai, Clauudițule, tată!”, șoptea socrul lui Mihai, cu vocea tremurândă și îngenunchiat în fața televizorului. Deși a condus aproape tot meciul, dintr-o eroare de arbitraj, așa cum a opinat Elena, Mihai pierde aurul. „La 12-10, mi s-a părut că a fost atac al soțului meu, dar arbitrul a dat „în gardă”. Acolo s-a pierdut. Mihai nu a greșit cu nimic”, a spus Elena, care, din pricina emoțiilor, nu s-a putut uita nicio secundă la partida soțului ei. Totuși mai este o șansă.

Final cu lacrimi

Covaliu trebuie să-i aducă o medalie și Elenei, fiica cea mică, în vârstă de numai 10 luni, așa cum a promis la plecarea spre Beijing. Sportivul avea să se țină de promisiune, pentru că, deși ușor dezamăgit și supărat că i-a scăpat aurul printre degete, câștigă finala mică la scor și trece în contul României o medalie de bronz. Acum, Elena nu s-a dezlipit de televizor, pe buze citindu-i-se cu ușurință rugăciunile și sperând într-o minune. La final, cu ochii în lacrimi, familia românului strigă de bucurie și mulțumește cerului pentru o asemenea bucurie.

"Bine Covaliu! Ești meseriaș!"– Vlăduț Covaliu, fiul lui Mihai Covaliu (foto)