Ion Ionuț: „Depind de slujbă!”

Pentru că a pierdut procesul în instanță, JoJo trebuie să-i plătească lui Adrian Teodorescu 10% din fiecare bursă până în 2009.

Ce te-a adus în sala de box: dorința de faimă sau banii?
(Zâmbește) O directă de dreapta pe care am primit-o de la frate-meu în nas… El s-a dus primul la sală. „Ia să văd ce înveți tu acolo!“, îi spun într-o zi. Mi-a dat un pumn în nas și am fost impresionat de viteza cu care m-a lovit. Nici măcar nu am apucat să văd lovitura. Astfel, a doua zi m-am dus la sală la Vulcan. Aveam 13 ani și ceva și de atunci nu am lipsit niciodată de la niciun antrenament!

Erai un copil problemă, „băiat de cartier“?
M-a bătut tata, însă mama m-a călit. Cele mai dese bătăi le luam de la ea pentru învățătură, pentru că prostii nu prea făceam. În rest, eu nu am provocat niciodată vreo bătaie. Nu am fost și nici nu sunt „sămânță de scandal”! Bine, dacă se lua cineva de mine mă băgam…

Boxul e de regulă un sport al copiilor săraci…
Păi înseamnă că sunt din filmul ăsta! Am fost foarte săraci. Tata era șofer pe basculantă, ca și acum de altfel, mama muncitoare. Garsoniera în care am stat până la 10 ani nu era a noastră. A făcut taică-meu un CAR și ne-am luat o casă.

Acum îți permiți deja să îți ajuți familia?
Deocamdată nu pe cât mi-aș dori! Îi trimit mamei ceva bani, lui frate-meu îi iau ce îmi iau și mie. Rar îmi cumpăr o camășă sau un tricou fără să nu îi iau și lui la fel.

La nivelul la care ai ajuns se câștigă bine?
Încă mai depind de slujba pe care o am la uzina de elicoptere. Am făcut însă un pas mare. În Toronto căram saci cu ciment și fier câte 10-12 ore pe zi pentru 100 de dolari canadieni. Acum nu mai muncesc decât cinci ore zilnic. Cresc însă bursele de meci.

Cum au fost începuturile în Canada?
M-a păcălit Teodorescu… Boxul trecuse în plan secund. În 2005, Interbox, la rugămințile lui Bute și ale lui Cristian Gănescu, l-a trimis pe antrenorul meu de acum, Stephan Larouche, să mă vadă într-un meci. „Îmi place de tine. Se vede că nu ești antrenat, însă ai potențial“, mi-a spus el. Am semnat cu ei, mi-au dat tot ce mi-au promis, însă lucrurile nu s-au așezat chiar așa cum mi-aș fi dorit.
Mă antrenam la Montreal doar cu o lună și jumătate înainte de meci. În rest, locuiam și munceam tot în Toronto. În cele din urmă m-am mutat definitiv acolo. Am avut noroc, pentru că, la început, m-a ținut Bute la el.

" Am muncit de mi-au sărit capacele ca să supraviețuiesc. Pentru mine, visul canadian a început cu un coșmar "- Ion Ionuț,boxer

24% din bursa de meci pierde JoJo Dan. 10 procente merg către antrenor, 4 către club și 10 la Teodorescu